R O M Â N I A
JUDECĂTORIA MEDGIDIA
Medgidia, str.Independenţei nr.14, judeţul Constanţa;
cod poştal – 905600
Înregistrată în evidenţa A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3068
Dosar nr. 2373/256/2015
Sentinţa civilă nr. 1148
Şedinţa publică din 22.09.2015
Completul compus din:
PREŞEDINTE S.A.I.
GREFIER P.N.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect contestaţie la executare civilă, formulată de contestatorul C.E.H., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R SA prin D.R.D.P.C..
Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din 08.09.2015, s-au consemnat în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre şi pentru care s-a amânat pronunţarea la data de 22.09.2015.
I N S T A N T A,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 13.03.2015 la nr. 2373/256/2015, contestatorul C.E.H. a formulat în contradictoriu cu C.N.A.D.N.R SA prin D.R.D.P.C., contestaţie la executare împotriva executării silite din dosarul de executare silită nr. 945/2015 al B.E.J. N.M.A., solicitând admiterea contestației, anularea executării silite, și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că, a fost somat de către executorul judecătoresc să achite suma de 320 euro și cheltuielile de judecată.
Contestatorul a mai invocat faptul că tariful de despăgubire a fost abrogat, ca urmare creanța nu era certă.
În acest sens se invocă Legea 144/2012.
În drept a invocat disp. art. 711, art. 714 și 662 Cod pr. civ.
Contestatorul a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata C.N.A.D.N.R SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
În motivare intimata a arătat că pe calea contestației nu pot fi invocate apărară de fond întrucât avea posibilitatea formulării plângerii contravenționale. Se mai arată că prevederile Legii nr. 144/2012 nu se aplică retroactiv ci numai pentru viitor.
Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:
Prin încheierea nr. 2075/19.11.2014 pronunţată de Judecătoria Medgidia s-a dispus învestirea cu formulă executorie a procesului verbal de contravenţie seria R12 nr. 0252138/10.04.2012.
Prin încheierea nr. 2509/27.11.2014 pronunţată de Judecătoria Medgidia s-a dispus învestirea cu formulă executorie a procesului verbal de contravenţie seria R12 nr. 0208858/21.03.2012.
Prin încheierea nr. 2283/25.11.2014 pronunţată de Judecătoria Medgidia s-a dispus învestirea cu formulă executorie a procesului verbal de contravenţie seria R12 nr. 0210510/21.03.2012.
Prin încheierea nr. 2192/21.11.2014 pronunţată de Judecătoria Medgidia s-a dispus învestirea cu formulă executorie a procesului verbal de contravenţie seria R12 nr. 0018143/11.01.2012.
Prin încheierea nr. 2133/20.11.2014 pronunţată de Judecătoria Medgidia s-a dispus învestirea cu formulă executorie a procesului verbal de contravenţie seria R12 nr. 0222628/10.04.2012.
Prin încheierea nr. 2754/08.12.2014 pronunţată de Judecătoria Medgidia s-a dispus învestirea cu formulă executorie a procesului verbal de contravenţie seria R11 nr. 0516927/19.12.2011.
Prin încheierea nr. 2074/19.11.2014 pronunţată de Judecătoria Medgidia s-a dispus învestirea cu formulă executorie a procesului verbal de contravenţie seria R12 nr. 0125465/22.02.2012.
Prin încheierea nr. 2753/08.12.2014 pronunţată de Judecătoria Medgidia s-a dispus învestirea cu formulă executorie a procesului verbal de contravenţie seria R12 nr. 0122621/22.02.2012.
Prin încheierea nr. 2282/25.11.2014 pronunţată de Judecătoria Medgidia s-a dispus învestirea cu formulă executorie a procesului verbal de contravenţie seria R12 nr. 0242210/10.04.2012.
Prin încheierea nr. 2191/21.11.2014 pronunţată de Judecătoria Medgidia s-a dispus învestirea cu formulă executorie a procesului verbal de contravenţie seria R12 nr. 0034713/11.01.2012.
Prin încheierea nr. 2190/21.11.2014 pronunţată de Judecătoria Medgidia s-a dispus învestirea cu formulă executorie a procesului verbal de contravenţie seria R12 nr. 0191840/21.03.2012.
Prin încheierea FN/20.02.2015, B.E.J. N.M.A. a încuviinţat executarea silită a proceselor verbale menţionate anterior, în dosarul de executare silită nr. 945/2015.
Prin somaţia emisă de executorul judecătoresc la data de 20.02.2015 în dosarul de executare silită nr. 945/2015, contestatorul este somat să achite de îndată, tariful de despăgubire, aferent proceselor verbale și cheltuielile de executare, respectiv 308 euro și 682,70 lei.
Prin procesele verbale menţionate contestatorul a fost sancţionat cu amendă contravenţională întrucât a circulat fără a deţine rovinietă valabilă. Prin aceleași procese verbale s-a stabilit în sarcina petentului și tariful de despăgubire.
Întrucât contestatorul a invocat ca motiv de nulitate a actelor de executare aplicarea legii contraventionale mai favorabile, instanţa retine ca prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirii de 320 de euro, creanță a cărei executare se solicită a fi executată silit.
Astfel, potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și in privința faptei contravenționale săvârșita de contestator, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de intrarea în vigoare a legii menționate. În aceste condiții, în virtutea principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că petentul nu mai poate fi tras la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridica derivată din săvârșirea contravenției respective, obligația acestuia de a plăti suma de 320 de euro nemaiavând nici un suport legal în prezent.
Curtea Constituţională prin Deciziile nr. 385/2013, 112/2014, 386/2014 de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a art. II din Legea 144/2012, invocată de CNADNR, a calificat dispoziţiile din art. II din Legea 144/2012 drept lege în materie contravenţională mai favorabilă, Curtea motivând că „prevederile de lege ce formează obiect al excepţiei au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecinţele săvârşirii unei contravenţii. Ca urmare a abrogării dispoziţiilor legale care instituiau obligaţia achitării tarifului de despăgubire – suplimentar faţă de obligaţia de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziţionat rovinieta – textul de lege criticat conţine, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravenţional, conformă prevederilor art.15 alin.2 din Legea fundamentală”.
Este adevărat că art. II din Legea 144/2012 se referă doar la tarifele „aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi”, însă instanţa reţine că această diferenţiere între tarifele contestate în instanţă şi tarifele care nu au fost contestate în instanţă, reprezintă o formă de discriminare.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza Dumitru Popescu contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture – din oficiu sau la cererea părților – prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că “exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.”;
În acest sens, instanţare ţine Decizia nr. 101/28.02.2013 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin.(6) din Ordonanţa Guvernului nr.29/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în motivarea căreia Curtea a reţinut că prin dispoziţiile de lege criticate se creează discriminări între persoanele care au săvârşit contravenţii şi se găsesc în aceeaşi situaţie. Diferenţierea de tratament juridic în cadrul aceleiaşi categorii de subiecte de drept este permisă numai dacă se justifică prin raţiuni obiective şi rezonabile, în cazul de faţă, însă, persoane aflate obiectiv în aceeaşi situaţie juridică beneficiază de tratament juridic diferit, în funcţie de anumite condiţii subiective şi aleatorii, ceea ce contrazice exigenţele principiului constituţional al egalităţii în drepturi.
Ca atare, instanța apreciază că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la intrarea în vigoare a respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile, bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin urmare, din motivele expuse, instanţa reţine că în sarcina contestatorului nu mai subzista, la data depunerii de către creditorul CNADNR a cererii de executare silită, obligaţia de plată a sumei de 320 EUR reprezentând tariful de despăgubire stabilit prin procesele verbale de contravenţie, executarea silită fiind, ca atare, nelegală, motiv pentru care în temeiul art. 719 c.proc.civ. instanţa va dispune anularea executarii silite înseşi în dosarul de executare nr. 945/2015 al B.E.J. N.M.A..
Pentru aceste motive, instant va admite contestaţia la executare.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată suportate de contestator constând în taxa de timbru pentru contestația la executare și onorariul avocat, instanţa va admite şi acest capăt de cerere şi va obliga intimata să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată în sumă de 750 lei reprezentând taxă judiciară de timbru de 150 lei şi onorariu avocat de 600 lei conform chitanței nr. 537/16.06.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite contestaţia la executare formulată de contestatorul C.E.H., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R SA CESTRIN
Anulează toate actele de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 945/2015 al B.E.J. N.M.A..
Obligă intimata să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată în sumă de 750 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare.
Apelul se va depune la Judecătoria Medgidia.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22.09.2015.
PREŞEDINTE,GREFIER,
S.A.I. N.P.
Redactat, Tehnoredactat jud. S.A.I. 04.01.2016 / 4ex.
Emis 2 comunicări.
