Competenta de solutionare în prima instanta a rectificarii certificatului de atribuire a numarului postal apartine tribunalului – sectia contencios
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE – DOSAR NR.3587/94/2009- DECIZIA CIVILA NR.916/20.09.2010)
Prin cererea înregistrata la data de 26.05.2009 pe rolul Judecatoriei Buftea sub nr.3587/94/2009, reclamantul I.D. M. a solicitat instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta s dispuna obligarea pârâtei P.A., prin Primar, la rectificarea numarului postal atribuit vecinilor sai H.D.D. si N.T..
Prin sentinta civila nr.4713 din 13.10.2009, Judecatoria Buftea a respins ca neîntemeiata actiunea.
În cauza de fata, reclamantul solicita obligarea P.A. de a atribui un alt numar postal numitilor H.D.D. si N.I.T., motivat de faptul ca acestora în mod eronat li s-a atribuit acelasi nr. postal cu al sau, respectiv nr. 20.
Prima instanta de fond a constatat astfel ca nu exista o identitate de numar postal, organele abilitate atribuind aceste numere în functie de situatia de fapt existenta la data înaintarii de catre solicitanti a documentatiilor tehnice cadastrale necesare eliberarii numerelor postale. Este adevarat ca terenul numitilor H.D.D. si N.I.T. provine din dezmembrarea terenului situat pe str.M.B. nr.22, însa acest aspect nu conduce la concluzia ca trebuia atribuit numarul postal 22 A terenului dezmembrat; aceasta deoarece numerele postale se atribuie în ordinea crescatoare a numerelor si a situatiei de fapt existente la data solicitarii.
Prin decizia civila nr.38 A din 20.01.2010 Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a civila a respins ca nefondat apelul.
Împotriva acestei decizii, la data de 02.04.2010 a declarat recurs reclamantul, care a fost înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie la 14.04.2010.
În motivare, recurentul – reclamant a aratat ca instanta de apel, în motivarea deciziei recurate, nu a raspuns sub nicio forma aspectelor învederate de acesta în motivele de apel, ci s-a limitat la a relua cele doua idei prevazute în sentinta instantei de fond.
Fara nicio logica, instanta de apel a facut aceeasi afirmatie în sensul ca numerele postale se atribuie în ordine crescatoare în raport de situatia de fapt existenta la momentul solicitarii. Atunci, în logica fireasca si normala a celor afirmate, adica a ordinii crescatoare a numerelor, numarul postal care trebuia atribuit era 22 A, deci crescator, si nu descrescator, adica 20 A. Instanta de apel a sustinut ordinea crescatoare a numerelor postale, dar a admis numarul postal descrescator, contrazicându-se. De fapt, aceasta idee a fost preluata de instanta de fond din întâmpinarea depusa de pârâta intimata si preluata apoi si de instanta de apel fara a analiza din perspectiva logicii aceasta sustinere.
De asemenea, instanta de judecata a retinut ca nu exista identitate între cele doua numere postale, în baza unor documentatii cadastrale depuse la date diferite si ca atare a considerat actiunea acestuia ca fiind neîntemeiata. Or, recurentul – reclamant nu a sustinut acest lucru si nici nu trebuie sa existe o identitate de numere postale pentru a se constata ca acest numar postal de 20 A fost atribuit în mod incorect.
Recurentul – reclamant a aratat faptul ca vecinii sai, H.D.D. si N.T., au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului prin dezmembrarea parcelei de la nr. 22 si nu de la nr. 20. Prin urmare, din actul de proprietate al acestora si din documentatia cadastrala care cuprinde aceasta dezmembrare, acte care se depun la primarie în vederea atribuirii numarului postal apare foarte clar ca adresa str.M.B. nr.22. În mod logic, proprietatea fiind situata la nr.22 si chiar în ideea celor afirmate de instanta de judecata a ordinii crescatoare a ordinii numerelor postale, firesc este ca acestora sa li se atribuie numarul postal 22 A.
Recurentul reclamant a mai aratat ca a solicitat P.A. prin nenumarate cereri sa rezolve aceasta situatie creata prin fapta abuziva sau de neglijenta a functionarului C.I. si i s-a raspuns ca trebuie sa se adreseze Comisiei de Disciplina din cadrul P.A., lucru pe care l-a si facut prin cererea înregistrata sub numarul 1306/16.02.2010. Pâna la acest moment nu a primit niciun raspuns.
Recurentul – reclamant a mentionat si ca s-a adresat instantei de judecata întrucât a considerat actiunea functionarului primariei un abuz, deoarece prin aceasta atribuire de numar postal 20 A se creeaza confuzia ca parcela de teren a recurentului – reclamanta situata la numarul 20 ar fi fost dezmembrata, lucru care nu este adevarat. În situatia în care ar dori sa realizeze o dezmembrare a parcelei de teren detinuta de acesta si pe care se afla edificate cele doua constructii nu va putea primi cum este si firesc numarul postal 20 A si probabil i se va atribui un numar postal de la o alta proprietate respective 22 A sau 24 A.
Recurentul – reclamant a mai aratat ca instanta de judecata a dat o hotarâre cu încalcarea art.1000 alin.3 Cod civil, întrucât prin actiunea acestui functionar al primariei îi sunt vatamate interesele sale legale. Astfel, facturile de energie electrica, gaze, apa sunt emise pe adresa acestuia si corespondenta este comunicata la cutia sa postala, lucru care îi creeaza probleme, fiind prejudiciat.
În drept, a invocat dispozitiile art. 299 – 316 Cod procedura civila.
La solicitarea instantei, cu adresa nr. 5830/11.08.2010 P.A. a depus la dosar fotocopii ale urmatoarelor înscrisuri: ghid tehnic privind verificarea si actualizarea denumirii strazilor si a numerotarii cladirilor – Cod LTP 001 – Aprobat de Comisia Centrala pentru Recensamântul Populatiei si al Locuintelor – 2011 în temeiul O.G.R. nr. 36/2007, art. 5 alin. 41 lit. e; act de dezmembrare si contract de vânzare – cumparare autentificat sub nr. 1305/22 mai 2006 la B.N.P. “Corina-Sandu Platon” împreuna cu: schita anexa la actul de dezmembrare pentru terenul situat în Comuna A., str.M.B. nr.22, judetul I., autorizatia de construire nr.109/22.09.2006 pe numele H.D.D. si N.l.T. pentru locuinta P, împrejmuire, utilitati si bransament electric din comuna A., M.B. nr.20A, judetul I. si procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor aceleiasi locuinte; ordinul prefectului nr. 1649 din 11 noiembrie 2008 pentru terenul în suprafata de 1.400 mp situat în comuna A., str.M.B. nr.20, judetul I. împreuna cu schita anexa si declaratia autentificata nr.3124/21 august 2008 la B.N.P. Nurciu Mariana; procesul verbal încheiat la data de 01.01.2008, ora 12,00 de Biroului Executorului Judecatoresc Dobra Ofelia – Camelia, în dosarul de executare nr. 341/2008, care atesta ca domiciliul creditorilor H.- D.D. si N.l. – T. împreuna cu procesul verbal, raport de constatare întocmit de expertul tehnic judiciar B.G. în acelasi dosar de executare si planul de trasare a imobilului; copii de pe registrul agricol pentru imobilul detinut de autorii numitului I.M. – I. D. si F. – în comuna A., str.M.B. nr.643 (pe anii 1956 – 1958), nr.710 (pe anii 1959 – 1963) si apoi de I.M. la nr.1333 (pe anii 1986 – 1990), iar din anii 2001 – 2005 si 2007 – 2007 la nr.20; copii de pe registrul agricol pentru imobilul detinut de vecinii autorilor lui I.M. (I.P.G.) situat în Comuna A., str.M.B. nr.644 (pe anii 1956 – 1958), nr.711 (pe anii 1959 – 1963) si nr.1334 (pe anii 1986 – 1990), iar ulterior pe anii 2001 – 2005 – Ia nr.22 si pe anii 2007 – 2011 la nr.20 A si 22 în urma actului de dezmembrare si vânzare – cumparare din anul 2006 si în prezent; adresa nr.313/12.06.2009 a S.C. M. S.A. catre P.C.A. din care rezulta ca la data de 17.07.2007; rezolutia Parchetului de pe lânga Judecatoria Buftea din 25.09.2009 în dosarul nr.3656/P./2009; mai multe cereri, plângeri, sesizari, facute de numitul I.M. catre diferente organe ale administratiei publice ori instante judecatoresti si raspunsurile date.
La termenul din 20.09.2009, Curtea a invocat din oficiu exceptia de necompetenta materiala a judecatoriei în solutionarea cauzei în prima instanta.
Examinând decizia reculata prin prisma motivului de ordine publica invocat în conformitate cu prevederile art.306 alin.2 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
Prin cererea de chemare cu care reclamantul a învestit instanta, acesta a solicitat obligarea pârâtei P.C.A., prin Primar, sa rectifice numarul postal atribuit vecinilor sai.
Actul juridic contestat în aceasta modalitate – înteles ca manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice – prin care s-a dispus atribuirea numarului postal în discutie, a carui existenta este recunoscuta de catre intimata prin întâmpinarea depusa la termenul din 22.06.2009 si rezulta totodata din autorizatia de construire eliberata pe numele celor doi vecini, este unul emis de primar în temeiul art.63 alin.5 lit.c rap. la art.36 alin.6 lit.a pct.11 din Legea nr.215/2001.
Prin urmare, certificatul de atribuire a numarului postal, ca act unilateral cu caracter individual emis de autoritatea publica mentionata în vederea executarii ori a organizarii executarii legii, modificând raporturile juridice referitoare la identificarea imobilului dobândit de H.-D.D. si N.I.-T. prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr.1305/22.05.2006 de notar public Corina Sanda Platon, constituie un act administrativ în sensul art.2 lit.c din Legea nr.554/2004. De altfel, acest punct de vedere este împartasit si de catre reclamant, care în cererea de chemare în judecata a calificat expres acest act ca fiind unul administrativ si a aratat ca s-a adresat cu numeroase plângeri P.A. în vederea revocarii sale.
Conform art.2 lit.e din legea mentionata, contenciosul administrativ este activitatea de solutionare, de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau încheierea, dupa caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi (…)”.
Data fiind calificarea data de parte actului juridic contestat, chiar daca este urmata de indicarea ca temei juridic a unei norme generale, inaplicabile în acest domeniu, care beneficiaza de o reglementare speciala, respectiv Legea nr.554/2004, cererea sa poate fi încadrata în categoria celor în materie de contencios administrativ fara a se încalca principiul disponibilitatii, care guverneaza procesul civil.
Potrivit art.1 alin.1 din acelasi act normativ: “Orice persoana care se considera vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata”.
În aceasta situatie, având în vedere si faptul ca cererea nu priveste un act al unei autoritati centrale, ceea ce ar face aplicabil art.3 alin.1 Cod procedura civila, sunt incidente dispozitiile art.2 pct.1 lit.d Cod procedura civila, care reglementeaza cu caracter general competenta materiala a tribunalelor în cazul proceselor si cererilor în materie de contencios administrativ, în afara celor date în competenta curtilor de apel.
Fata de aceste considerente, având în vedere si caracterul imperativ al normelor care reglementeaza competenta materiala potrivit art.159 pct.2 Cod procedura civila, Curtea urmeaza ca, în temeiul art.312 Cod procedura civila, sa admita recursul, sa modifice decizia recurata si, în baza art.297 alin.2 Cod procedura civila, sa admita apelul, sa anuleze sentinta apelata si sa trimita cauza spre solutionare în prima instanta Tribunalului Bucuresti – Sectia de Contencios Administrativ.
