Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Conform alin. 6 al aceluiaşi articol, plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispoziţiile codului de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător. Procedura prealabilă este obligatorie, norma legală fiind imperativă, legiuitorul nu a făcut distincţie între contractele administrative evaluabile sau neevaluabile în bani.
Prin sentinţa nr. 1690 din 5 decembrie 2007 a Tribunalului Botoşani, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Botoşani – prin primar, în contradictoriu cu pârâţii C.J. Botoşani şi D.G.A.S.P.C. Botoşani, în sensul că s-a anulat Convenţia nr. 12225 din 29.12.2004/1702/17.01.2005, convenţie prin care s-a stabilit că începând cu data de 01 ianuarie 2005, C. L. Botoşani va suporta şi vira contribuţia anuală corespunzătoare finanţării activităţii prevăzută la art.1 din H.G. nr. 457/2000 în sumă totală de 811.560 lei către C.J Botoşani.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamantul şi-a depăşit competenţele, încheind convenţia în lipsa unei hotărâri a consiliului local şi fără a avea un mandat dat în acest sens, iar pe de altă parte, nu s-a avut în vedere legislaţia în materie, prin care s-a reformulat sistemul de protecţie al copilului, respectiv Legea nr. 272/2004 care reglementează faptul că nu se mai stabilesc subvenţii de la bugetele locale pentru finanţarea sistemului de protecţie al copilului.
Cât priveşte excepţiile invocate de pârâţi, printre care şi aceea a lipsei procedurii prealabile, prima instanţă le-a respins prin încheierea de şedinţă din 12 septembrie 2007, reţinând în ce priveşte excepţia prevăzută de art. 7 alin.1) din Legea nr. 554/2004, că în speţă nu se impune realizarea concilierii prevăzută de art. 720/1 Cod proc. civilă, convenţia nefiind evaluabilă în bani şi că legea specială nu prevede un termen de prescripţie privind exercitarea acţiunilor în contencios administrativ care derivă din contracte administrative neevaluabile în bani, tribunalul considerând astfel că sunt aplicabile în acest caz, dispoziţiile generale privind prescripţia extinctivă prevăzută de Decretul nr. 167/1958.
Împotriva sentinţei tribunalului a declarat recurs pârâtul C.J. Botoşani reiterând, printre altele şi excepţia neparcurgerii de către reclamant a procedurii prealabile.
Recursul a fost apreciat ca întemeiat.
Astfel, potrivit dispoziţiile art. 7 alin.1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competentă, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Potrivit alin. 6 al aceluiaşi articol, plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispoziţiile Codului de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător. În acest caz plângerea trebuie făcută în termenul de 6 luni prevăzută la alin. 7), care va începe să curgă în mod diferit în funcţie de situaţiile arătate la lit. a) – e).
În speţă, în primul rând este discutabil dacă acea convenţie (contract administrativ) a cărei nulitate se solicită, este neevaluabilă în bani, dacă avem în vedere obiectul acesteia, respectiv faptul că s-a stabilit la art. 2 că „Primăria datorează cu acest titlu suma totală de 8.115.600.000 lei.”
Prin urmare, reclamantul avea obligaţia să formuleze plângerea prealabilă care, potrivit dispoziţiile art. 7 alin. 6) din Legea nr. 554/2004, avea semnificaţia concilierii conf. art. 720/1 Cod proc. civilă.
În al doilea rând, chiar dacă s-ar reţine că respectiva convenţie nu ar fi evaluabilă în bani, obligaţia parcurgerii procedurii prealabile tot trebuia îndeplinită, legiuitorul nefăcând nici o distincţie între contractele administrative evaluabile sau neevaluabile în bani, această dispoziţie fiind imperativă şi nu facultativă (a nu se confunda această instituţie cu aceea a jurisdicţiilor administrative speciale care, într-adevăr sunt facultative, dar care şi în situaţia renunţării la această procedură plângerea prealabilă este tot obligatorie – art.7 alin. 2 din Legea nr. 554/2004).
Singura diferenţă, în cazul unui contract administrativ neevaluabil în bani, este că plângerea prealabilă nu mai are semnificaţia concilierii ca în cazul litigiilor comerciale prevăzute la art. 720/1 Cod proc. civilă, dar că aşa cum s-a mai arătat, nu o absolvă pe persoana care se consideră vătămată prin acel act de parcurgerea plângerii prealabile.
Faţă de cele reţinute mai sus, instanţa constatând că tribunalul a pronunţat soluţia cu aplicarea greşită a legii, caz de casare prevăzută de art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, în temeiul art. 312 alin. 1)-3) Cod proc. civilă, a admis recursul şi a modificat sentinţa tribunalului, în sensul că a respins acţiunea reclamantului ca inadmisibilă.
