Prin sentinţa civilă nr. 542/2011 pronunţată în dosar nr. 2849.1/208/2008, instanţa a respins cererea având ca obiect rectificare carte funciară, ca neîntemeiată.
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12.11.2008, sub numărul, reclamanta MM. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Primăria Comunei, prin primar, şi Consiliul Local ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună rectificarea Cărţii Funciare nr. cu nr. top. 954 „Poiana fâneţe”, în suprafaţă de 6115 mp, precum şi să dispună intabularea acestui drept în cartea funciară.
În motivare, reclamanta a arătat că a devenit proprietară asupra terenului ca urmare a dezbaterii succesorale după antecesorii acesteia, dobândind suprafaţa de 6115 mp, în realitate însă suprafaţa este mult mai mare, fiind de 24789 mp, compusă din parcela nr. top. cad. 3022, în suprafaţă de 14786 mp, conform planurilor cadastrale şi registrelor cadastrale, unde este înregistrat bunicul său, S.M., precum şi din parcela cu nr. top. cadastral 3021, în suprafaţă de 10003 mp, conform planurilor cadastrale unde este înregistrată Comuna. Mai arată reclamanta că parcela se află amplasată în rampă, pe o faţă de deal, ceea ce determină ca terenul să aibă destinaţii limitate.
În drept, au fost indicate prevederile Decretului Lege 115/1938.
În dovedire, s-au depus înscrisuri şi a fost solicitată proba cu expertiza tehnică judiciară, care a fost încuviinţată de către instanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 1174/1.06.2009, Judecătoria a respins cererea, iar prin Decizia civilă nr. 257/14.12.2009 a fost respins şi apelul declarat împotriva acesteia.
Prin Decizia civilă nr. 349/26 aprilie 2010 a fost admis recursul declarat de către reclamanta recurentă, reţinându-se că instanţele au nesocoti rolul activ, în condiţiile în care şi pârâta a apreciat necesară efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, cauza fiind trimisă spre rejudecare la Judecătoria, unde a fost reînregistrată la data de 18.05.2010.
În rejudecare, s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, cu obiectivul de a se preciza dacă diferenţa de teren folosită de reclamantă şi neînscrisă în Cartea Funciară, face parte sau nu din izlazul comunal. Conform suplimentului depus, reclamanta foloseşte, în realitate, o suprafaţă de 24784 mp, formată din nr. cad. 3022, în suprafaţă de 14784 mp, şi nr. cad. 3021, în suprafaţă de 1000 mp. Această din urmă parcelă se află, conform expertului, în posesia Comunei, dar este folosită de către reclamantă. Tot acelaşi expert conchide, din studiul documentaţiei şi din precizările părţilor, că nu sunt indicii din care ar rezulta că diferenţa de teren folosită de reclamantă ar face parte din Izlazul Comunal. De asemenea, prin cel de al doilea supliment, depus la f. 31 dosar, expertul a precizat că, prin termenul de posesie a avut în vedere posesorul înscris în registrele cadastrale, iar faptul că nu sunt afectate vecinătăţile a fost dedus din relatările părţilor.
În drept, potrivit art. 34 pct. 4 din Legea 7/1996, orice persoană poate solicita rectificarea cărţii funciare, printre altele, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului.
Însă, în speţă, nu se poate susţine că situaţia faptică a terenului nu corespunde cu cea din Cartea Funciară, întrucât chiar din expertiza efectuată în cauză, precum şi din suplimentul la aceasta, rezultă că diferenţa de teren folosită de către reclamantă şi neînscrisă în Cartea funciară, nu provine dintr-o greşită intabulare a suprafeţei reale a terenului cu nr. top. 954 „Poiana fâneţe”, ci diferenţa până la 14786 mp provine dintr-un alt număr cadastral, aparţinând antecesorilor reclamantei (cu privire la care modul de dobândire a dreptului de proprietate ar trebui să fie succesiunea, iar nu formularea unei acţiuni având ca obiect rectificarea cărţii funciare), iar suprafaţa de 1000 mp este înscrisă în registrele cadastrale drept posesie a Comunei, fiind aferentă nr. cad. 1021.
În al doilea rând, cu toate că reprezentantul pârâtei şi-a exprimat acordul faţă de admiterea cererii reclamantei, instanţa reţine că acest acord al părţilor nu poate conduce la admiterea unei acţiuni în alte condiţii decât cele prevăzute de lege.
Astfel, nu este admisibil ca, pe calea unei acţiuni în rectificare a Cărţii Funciare să se constituie, în realitate, un drept de proprietate, modurile de dobândire a dreptului de proprietate fiind expres şi limitativ prevăzute de Codul Civil (art. 644- 645) iar singura situaţie în care o starea de fapt a posesiei se poate transforma într-o stare de drept este incidentă în cazul dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, or nu acesta este obiectul acţiunii reclamantei.
Mai mult, chiar dacă expertul a conchis că, prin rectificarea cărţii funciare, nu sunt afectate vecinătăţile, acest aspect nu poate totuşi să înlăture impedimentul legal al dobândirii unui drept de proprietate într-o altă modalitate decât cele limitativ prevăzute de lege.
Nu în ultimul rând, dat fiind acordul părţilor, este evident că acţiunea în rectificare a cărţii funciare nu este singura modalitate în care reclamanta poate deveni proprietară asupra diferenţei de teren aflate în posesia sa, aceasta având la dispoziţie o seria de alte mijloace legale.
În consecinţă, instanţa reţine că cererea nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.
