Conflict negativ de competenta între o curte de apel si o judecatorie.Sesizarea instantei superioare comune în vederea emiterii regulatorului de competenta.
Deoarece pâna în anul 1993 sistemul judiciar românesc nu cuprindea în structura sa si curtile de apel ca instante judecatoresti,problema unui conflict negativ ori pozitiv de competenta se putea pune numai în ce priveste solutionarea în prima instanta a unei pricini si numai între judecatorii si tribunale, câta vreme instanta suprema nu judeca în prima instanta în materie civila, ci numai în recurs.
Înfiintarea curtilor de apel nu a fost urmata de o corelare corespunzatoare a tuturor normelor procedurale, astfel încât în prezent continutul art.22 Cod proc.civ. referitor la instanta competenta sa pronunte regulatorul de competenta nu reglementeaza situatia unui conflict ivit între o curte de apel si o alta instanta inferioara în grad. Aceasta necorelare legislativa nu este însa de natura a înfrânge principiul înscris în art.20 Cod proc.civ. conform caruia exista conflict de competenta între doua instante daca ambele s-au declarat competenta sa judece o pricina ori ambele s-au declarat prin hotarâri irevocabile necompetente a judeca pricina respectiva.
(Tribunalul Arad ,sectia civila, decizia civila nr. 553/R /23 iunie 2010,dosar nr. 5763.1/55/2009)
Prin sentinta civila nr. 3014/29 martie 2010, pronuntata în dosar nr.5763/55/2009, Judecatoria Arad a constatat ivit conflictul negativ de competenta între Judecatoria Arad si Curtea de Apel Timisoara în ceea ce priveste solutionarea litigiului privind pe reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâtii: Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala a judetului Arad; Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale; Directia Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor a jud.Arad si Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor si a sesizat Î.C.C.J. în vederea emiterii regulatorului de competenta.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca prin sentinta civila nr. 11073/30.11.2009 pronuntata de Judecatoria Arad în dosar nr. 5763/55/2009, irevocabila prin nerecurare, s-a declinat competenta în favoarea Curtii de Apel Timisoara. Prin sentinta civila nr. 116/17.02.2010 pronuntata de C.A. Timisoara în dosar nr. 5763/55/2009, irevocabila prin nerecurare, s-a declinat competenta în favoarea Judecatoriei Arad, retinându-se în motivare ca nu este necesara emiterea regulatorului de competenta deoarece, potrivit art. 22 Cod procedura civila, nu se reglementeaza ipoteza unui eventual conflict de competenta între o Curte de Apel si o Judecatorie din raza acesteia de competenta teritoriala. S-a retinut ca potrivit art. 20 Cod procedura civila, exista conflict de competenta: când doua sau mai multe instante se declara deopotriva competente sa judece aceeasi pricina; când doua sau mai multe instante, prin hotarâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeasi pricina.
Potrivit art. 21 Cod procedura civila, instanta înaintea careia s-a ivit conflictul de competenta a suspendat din oficiu orice alta procedura si a înaintat dosarul instantei în drept sa hotarasca asupra conflictului. Potrivit art. 22 Cod procedura civila, conflictul ivit între doua judecatorii din circumscriptia aceluiasi tribunal se judeca de acel tribunal. Daca cele doua judecatorii nu tin de acelasi tribunal sau daca conflictul s-a nascut între o judecatorie si un tribunal, sau între doua tribunale, competenta este curtea de apel respectiva. Daca cele doua instante în conflict nu se gasesc în circumscriptia aceleiasi curti de apel, precum si conflictul între doua curti de apel, se judeca de Înalta Curte de Casatie si Justitie. Exista conflict de competenta, în sensul art. 20, si în cazul în care el se iveste între instante judecatoresti si alte organe cu activitate jurisdictionala. În acest caz, conflictul de competenta se rezolva de instanta judecatoreasca ierarhic superioara instantei în conflict, dispozitiile art. 21 fiind aplicabile. Instanta competenta sa judece conflictul va hotarî în camera de consiliu, fara citarea partilor. Hotarârea este supusa recursului în termen de 5 zile de la comunicare, cu exceptia celei pronuntate de Înalta Curte de Casatie si Justitie, care este irevocabila.
Potrivit art. 23, al.1, lit. b din Legea nr. 304/2004, Sectiile Înaltei Curti de Casatie si Justitie, în raport cu competenta fiecareia, solutioneaza: b) conflictele de competenta, în cazurile prevazute de lege iar potrivit art. 4, pct. 4 Cod procedura civila, Înalta Curte de Casatie si Justitie judeca în orice alte materii date prin lege în competenta sa. Conform art. 23, al. 1, lit. b din Legea nr. 56/2003, republicata, Sectiile Curtii Supreme de Justitie, în raport cu competenta fiecareia, solutioneaza:b) conflictele de competenta, în cazurile prevazute de lege;
Fata de dispozitiile legale expuse anterior si care trebuiesc interpretate în mod coroborat, judecatoria a apreciat ca poate subzista un conflict de competenta între o judecatorie sau un tribunal si curtea de apel în a carei raza teritoriala se gaseste una dintre cele doua instante inferioare ierarhic, iar competenta de emitere a regulatorului de competenta în acest caz revine Î.C.C.J., în acord inclusiv cu practica recenta a Înaltei Curti, astfel cum s-a retinut de exemplu în decizia civila nr. 4355/2009, pronuntata de Sectia de Contencios a Înaltei Curti în dosarul nr. 48093/3/2008, în care s-a constatat existenta unui conflict negativ de competenta între Curtea de Apel Bucuresti si Tribunalul Bucuresti. De asemenea, prin decizia civila nr. 4356/2009, pronuntata de aceeasi Sectie a Î.C.C.J. în dosar nr. 5083/1/2009, s-a retinut existenta unui conflict negativ de competenta între Tribunalul Timis si C.A. Timisoara, iar prin regulator, competenta a fost determinata în favoarea C.A. Timisoara, cu mentiunea ca ambele hotarâri pot fi consultate pe site-ul Înaltei Curti.
În acest sens, judecatoria a apreciat ca instanta suprema are, prin prisma prevederilor art.4 pct.4 Cod procedura civila, competenta de a solutiona conflictele de competenta dintre un tribunal si o curte de apel sau dintre o judecatorie si o curte de apel, chiar daca instantele ierarhic inferioare se afla în raza teritoriala a curtii de apel fata de care subzista declinarea de competenta, întrucât dispozitia cuprinsa la al. 3 al art. 22 Cod procedura civila a fost interpretata de Î.C.C.J., prin decizii de speta, în sensul ca nu exclud un astfel de conflict de competenta. Fata de caracterul constant si predictibil al practicii judiciare a Î.C.C.J., Sectia de Contencios Administrativ, în aceasta materie si în acord cu cerintele constitutionale si conventionale privitoare la asigurarea unui tratament juridic egal, Judecatoria a constatat ivit conflictul negativ de competenta între Judecatoria Arad si Curtea de Apel Timisoara în ceea ce priveste solutionarea cauzei de fata si a procedat la sesizarea Î.C.C.J. în vederea emiterii regulatorului de competenta.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul C. I., solicitând instantei de control judiciar, în urma admiterii caii de atac, modificarea în totalitate a sentintei recurate, constatarea faptului ca nu exista conflict negativ de competenta între Judecatoria Arad si Curtea de Apel Timisoara si trimiterea cauzei spre competenta solutionare Judecatoriei Arad, iar în subsidiar, solicita casarea sentintei recurate, cu cheltuieli de judecata.
În motivele de recurs, a sustinut ca hotarârea primei instante este lipsita de temei legal, fiind data cu încalcarea si aplicarea gresita a legii, respectiv a Codului de procedura civila. A aratat ca, prin pronuntarea sentintei recurate, instanta fondului a încalcat prevederile art. 22 Cod procedura civila, care nu este o norma dispozitiva de la care se poate deroga, ci una imperativa.
Mai mult, instanta a încalcat si competenta altei instante, respectiv a Curtii de Apel Timisoara, înaintea Judecatoriei Arad neivindu-se nici un conflict de competenta, întrucât aspectele privind competenta materiala au fost solutionate în mod irevocabil de catre Curtea de Apel Timisoara prin sentinta civila nr. 116 din 17.02.2010 pronuntata în dosar nr.5763/55/2009 si obligatorie pentru Judecatoria Arad. S-a mai sustinut ca judecatoria nu putea sesiza regulatorul de competenta deoarece nu era instanta în fata careia s-a ivit pretinsul conflict de competenta.
În drept, a invocat disp. art. 22, art. 158 alin.3, art. 304 pct. 9 si art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 3 Cod procedura civila.
Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant, întrucât hotarârea pronuntata este definitiva, nefiind supusa niciunei cai de atac.
În drept, a invocat disp. art. 20 si urmatoarele Cod procedura civila.
Intimatii Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala a Judetului Arad, Directia Sanitar Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor Judetului Arad si Autoritatea Nationala Sanitara si pentru Siguranta Alimentelor, nu au formulat întâmpinari si nu au avut reprezentanti în instanta.
Analizând sentinta atacata din prisma criticilor aduse prin motivele de recurs si ale prevederilor art.304 si art.3041 Cod proc.civ., tribunalul A apreciat ca solutia instantei de fond este legala si temeinica iar recursul declarat este nefondat pentru urmatoarele considerente.
Sintetizând, criticile din recurs pot fi grupate în jurul a doua problematici esentiale pe care se sprijina de fapt calea de atac si care tin de legalitatea aplicarii normelor de procedura, respectiv:
– nu poate exista un conflict de competenta între o judecatorie sau un tribunal pe de o parte si o curte de apel, pe de alta parte, ci numai între doua judecatorii, doua tribunale ori dintre o judecatorie si un tribunal, conform dispozitiilor art.22 Cod proc.civ.
– instanta de fond nu avea posibilitatea legala de a sesiza regulatorul de competenta deoarece presupusul conflict nu s-a ivit înaintea ei, în raport de prevederile art.21 Cod proc.civ.
În ceea ce priveste prima critica, legata de inadmisibilitatea admiterii existentei unui conflict de competenta între o judecatori si o curte de apel, tribunalul a apreciat sustinerea recurentului ca fiind în afara principiului consacrat de art.20 Cod proc.civ. si care statueaza asupra existentei unui conflict negativ de competenta atunci când doua sau mai multe instante s-au declarat prin hotarâri irevocabile necompetente sa judece aceeasi pricina. Textul de lege utilizeaza termenul instante a carui continut poate fi identificat cu ajutorul principiului constitutional înscris în art.126 alin.1 din Constitutie rap. la art.2 alin.2 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara conform carora prin instante judecatoresti se întelege Înalta Curte de Casatie si Justitie, curtile de apel, tribunalele, tribunalele specializate, judecatoriile si instantele militare.
Lectura art.22 Cod proc.civ. evidentiaza un alt principiu privind institutia conflictului de competenta, respectiv acela potrivit caruia un conflict de competenta dintre doua instante se solutioneaza de instanta superioara comuna. Împrejurarea ca în cuprinsul art.22 sunt enumerate ca instante posibile aflate în conflict numai judecatoriile si tribunalele, este consecinta unor necorelari în timp a normelor de procedura.
Este de amintit ca pâna în anul 1993, sistemul judiciar românesc nu cuprindea în structura sa si curtile de apel ca instante judecatoresti, astfel ca în prima instanta aveau competenta de solutionare în materie civila numai judecatoriile si tribunalele. Cum în acceptiunea codului calea de atac era întotdeauna de competenta instantei imediat superioara în grad, problema unui conflict negativ ori pozitiv de competenta se putea pune numai în ce priveste solutionarea în prima instanta a unei pricini si numai între judecatorii si tribunale, câta vreme instanta suprema nu judeca în prima instanta în materie civila, ci numai în recurs.
Introducerea art.3 pct.1 Cod proc.civ. privind competenta curtilor de apel în prima instanta în materia contenciosului administrativ si fiscal, prin Legea nr.59/1993, a constituit o modificare legislativa ulterioara, care nu a fost urmata de o corelare corespunzatoare a tuturor normelor procedurale, astfel încât, în prezent continutul art.22 Cod proc.civ. referitoare la instanta competenta sa pronunte regulatorul de competenta nu cuprinde referiri la situatia unui conflict ivit între o curte de apel si o alta instanta inferioara în grad. Aceasta necorelare legislativa nu este însa de natura a înfrânge principiul înscris în art.20 Cod proc.civ. conform caruia exista conflict de competenta între doua instante daca ambele s-au declarat competenta sa judece o pricina ori ambele s-au declarat prin hotarâri irevocabile necompetente a judeca pricina respectiva. Inexactitatea textului de lege nu poate conduce prin urmare la înfrângerea acestui principiu, ci mai degraba la aplicarea celuilalt principiu ce se degaja din cuprinsul art.22 Cod proc.civ., conform caruia regulatorul de competenta este instanta superioara comuna. Asa fiind, în mod legal si temeinic si printr-o interpretare judicioasa si logica a normelor de procedura, Judecatoria Arad a concluzionat asupra competentei instantei supreme de a pronunta regulatorul de competenta asupra conflictului negativ de competenta ivit.
În ceea ce priveste cea de-a doua critica, legata de instanta competenta a sesiza regulatorul de competenta, tribunalul a apreciat ca nici aceasta sustinere nu poate fi primita, câta vreme norma juridica în cauza nu este o norma de competenta în sensul legii. Este adevarat ca normele de competenta materiala sunt norme imperative, absolute de la care nici partile si nici instantele nu pot deroga. Norma înscrisa la art.21 Cod proc.civ. nu este o norma de competenta ci o norma de organizare, câta vreme ori de câte ori legea se refera la competenta materiala a unei instante, norma utilizeaza cuvântul „judeca” (în acest sens art.1, art.2, art.3 si art.4 Cod proc.civ.). Ori, obligatia instantei în fata careia s-a ivit conflictul de competenta de a trimite dosarul instantei competente a pronunta regulatorul de competenta, nu este o norma atributiva de competenta materiala ori functionala în sensul legii, ci o norma de organizare care are ca scop scurtarea la maxim a perioadei de timp necesara pâna la stabilirea instantei competente a solutiona conflictul.
Pe de alta parte, nu se poate aprecia ca acest conflict s-a ivit cu necesitate în fata Curtii de apel Timisoara, adica la momentul pronuntarii sentintei de declinare a competentei. Asa cum se poate observa, pentru existenta conflictului negativ de competenta, este necesar ca instantele sa se declare necompetente prin hotarâri irevocabile. Or, sentinta civila nr.116/17 februarie 2010 a Curtii de Apel Timisoara a devenit irevocabila ulterior desesizarii curtii prin pronuntarea hotarârii, respectiv dupa împlinirea termenului de recurs de 5 zile de la pronuntare.
În conditiile în care hotarârea curtii de apel a devenit irevocabila la 5 zile dupa desesizarea acestei instante de judecarea pricinii, nu se mai poate sustine ca acest conflict negativ de competenta s-a ivit în fata curtii, ci în fata Judecatoriei Arad care, sesizata fiind complementar, în temeiul hotarârii curtii de apel de declinare a competentei, a constatat pe buna dreptate, ca în dosar exista doua hotarâri irevocabile de declinare reciproca a competentei între doua instante, fiind asadar întrunite conditiile existenta unui conflict negativ de competenta în sensul principiului înscris în art.20 Cod proc.civ.
Prin urmare, concluzionând ca prezentul conflict negativ de competenta a putut fi constatat pentru prima data într-un cadru procesual în fata Judecatoriei Arad deoarece numai în acel moment existau doua hotarâri irevocabile de declinare reciproca a competentei materiale de solutionare a uneia si aceleasi pricini, tribunalul arata ca instanta de fond avea posibilitatea si chiar obligatia în virtutea art.21 Cod proc.civ. de a constata conflictul si a sesiza de îndata regulatorul de competenta, respectiv instanta superioara comuna, ceea ce de fapt a si facut.
Având în vedere aceste considerente de fapt si de drept, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. tribunalul a respins ca nefondat recursul.
