CONTESTAŢIE LA EXECUTARE-CLAUZE ABUZIVE. DELIMITAREA CONTESTAŢIEI LA EXECUTARE DE CONTESTAŢIA LA TITLU. TERMENUL DE FORMULARE
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr …/18.02.2015, contestatorii … CONSTANŢA DELIA şi … GHEORGHE au formulat contestaţie la executare privind dosarul de executare silită nr. …/ 2014 al BEJ LUMPERDEAN FLORIN din Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, la cererea creditoarei SC BANCPOST SA, prin care a solicitat desfiinţarea actelor de executare şi pretinsul titlu urmând ca, creditorul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
În fapt, prin Încheierea din data de 10.06.2014 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr …/200/2014, s-a încuviinţat executarea silită a titlului reprezentat de contractul de credit nr …/22.09.2008 şi a contractului de ipotecă autentificat sub nr …/ 22.09.2008 la cererea creditoarei SC BANPOST SA.
Prin adresa din data de 12.09.2014, executorul a comunicat contestatorilor obligaţia de plată a sumei de 77.406,47 CHF si 10.616,15 lei cheltuieli de executare.
Privind titlul precizat în actele executorului, acesta nu se încadrează în prevederile art 632-640 CPC, situaţie ce atrage nulitatea executării conform art 703 CPC.
Astfel, prin contractul de credit nr HL28533 din 22.09.2008- condiţii generale de creditare şi HL 28533 din 22.09.2008 , conditii speciale de creditare banca creditoare a acordat împrumutatului … Constanţa Delia un împrumut de 80.000 CHF pentru cumpărarea apartamentului situat în Buzău, … jud Buzău , … Gheorghe având calitatea de codebitor.
Asupra acestui apartament, prin contractul autentificat sub nr … din 22.09.2008 , a fost instituită ipotecă în favoarea creditoarei.
Privind titlul executoriu pretins contestatorii au considerat că nu sunt întrunite cerinţele art 662 CPC, conform cărora orice urmărire nu se va realiza decât pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.
Este certă creanţa a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă ( art 662 alin 2 CPC).
Este lichidă creanţa al cărei cuantum este determinat prin însuşi actul de creanţă sau atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui.
Astfel, din înscrisul pretins nu rezultă sub nicio formă cuantumul creanţei cerute de debitoare , de 77.406,47 CHF.
S-a precizat faptul că numita … Constanţa Delia a achitat ratele bancare până în luna mai 2013 şi, deşi a solicitat băncii o refinanţare întrucât cursul CHF/LEU era cu mult peste cursul de la momentul acordării creditului, fiind o rată împovărătoare pentru aceasta şi familia sa, neavând un loc de muncă şi în întreţinere un minor , banca, prin adresa comunicată, a adus la cunoştinţă faptul că”: a obţinut un punctaj insuficient aprobării cererii de restructurare a datoriei.
Întinderea creanţei nu este determinată deoarece contractul de împrumut în temeiul căruia se face executarea conţine o serie de clauze abuzive.
Astfel, din punctul de vedere al contestatorilor, clauzele referitoare la :
-dobânda calculată la un număr de 360 zile pe an în loc de 365 , termen care fiind la numitorul formulei de calcul duce la majorarea valorii dobânzii ( art III.1),
-dobânda penalizatoare ( art III .6),
-comisionul de acordare ( art III.7),
-comisionul de administrare ( art III .8),
-alte comisioane bancare ( art III.10) prevăzute în contractul de credit HL28533 din 22.09,.2008 – condiţii generale de creditare şi cele privind valoarea dobânzilor şi a comisioanelor bancare prevăzute la art 2 din contractul HL28533 din 22.09.2008 – condiţii speciale de creditare, respectiv :
-2.1- rata dobânzii majorată unilateral cu 0,5p.p.
-2.2- dobânda penalizatoare de 15% peste rata dobânzii,
-2.3- comisionul de acordare 2.00% din valoarea creditului , reprezintă clauze abuzive.
Astfel, la stabilirea dobânzii penalizatoare nu au fost avute în vedere prevederile art 1 din Legea 313 din 20.02.1879 privind anularea clauzei penale din contractele de împrumut în vigoare la data contractului şi nici prevederile ulterioare ale art 3 alin 2 din OG 13/2011.
Contestatorii au apreciat că , preţul de vânzare al imobilului stabilit la suma de 28.600 EUR este mult prea mic raportat la îmbunătăţirile efectuate la imobil dar şi la preţul de circulaţie pe piaţa imobiliară.
Imobilul urmărit constituie,pentru contestatori, locuinţa familiei, având totodată şi un minor în întreţinere.
Au considerat că, prevederea care permite băncii să calculeze ratele lunare scadente pe baza cursului de schimb la vânzare al francului elveţian are o natură abuzivă, întrucât aceasta stipulează , pentru rambursarea împrumutului , aplicarea unui curs de schimb diferit de cel utilizat cu ocazia acordării împrumutului , fără însă a prevedea prestarea unui serviciu de schimb de către împrumutător.Or, în lipsa unui asemenea serviciu , sarcina financiară care rezultă din diferenţa dintre cursul de schimb la cumpărare şi cursul de schimb la vânzare , care trebuie să fie suportată de împrumutat, nu poate fi considerată ca fiind o remuneraţie datorată în schimbul acestui serviciu.
În acest sens, CJUE a stabilit în cauza C-26/3 privind clauzele abuzive prevăzute într-un contract de credit, că diferenţa de curs valutar nu este o parte a preţului stabilit în contract , ca nu este o remuneraţie a creditorului , acesta trebuind să fie cel care îşi asumă acest risc , nu debitorul.
În acest caz, CJUE a interpretat că diferenţa de curs nu face parte din preţ şi de aceea instanţele naţionale pot constata , dacă toate celelalte condiţii sunt îndeplinite ca aceasta clauza este abuzivă, iar interpretarea CJUE este obligatorie pentru instanţele naţionale , inclusiv cele române.
În atare situaţie, a solicitat stabilizarea ( îngheţarea) cursului de schimb CHF/LEU la momentul semnării contractului , curs care să fie valabil pentru toată perioada contractului şi, de asemenea, să se dispună restituirea sumelor încasate necuvenit în temeiul acestei clauze abuzive.
Pe de altă parte, în cauză , contractele de împrumut în discuţie cad sub incidenţa Legii nr 193/2000.
Potrivit art 4 din lege, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul , va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract , creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.
Nerespectarea dispoziţiilor imperative , de ordine publică, ale art 4 din legea arătată , atrage nulitatea absolută a clauzelor contractuale aduse în discuţie.
Potrivit art 1 din aceeaşi lege, orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori va cuprinde clauze contractuale clare , fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate.
Astfel, contractul din cauza de faţă este redactat într-o terminologie tehnică, iar clauzele sunt redactate într-un stil greoi, folosindu-se un limbaj juridic ce nu este accesibil decât specialiştilor, motiv pentru care s-ar fi impus ca utilizatorul să fie informat oral şi în scris cu privire la obligaţiile esenţiale ce decurg din condiţiile generale ( obligaţia de asigurare , termenele de plată , obligaţia de a suporta riscurile , sancţiunile contractuale numeroase ), prin înmânarea unui material redactat pe înţelesul cetăţeanului mediu, care să explice în sinteză obligaţiile pe care şi le asumă şi riscurile la care se expune prin încheierea contractului de leasing.
Nerespectarea cerinţelor art 1 din lege face ca, prin această împrejurare însăşi, condiţiile contractelor de împrumut impuse de creditoare debitorilor să aibă caracter abuziv.
În ceea ce priveşte clauzele arătate, acestea se regăsesc în enumerarea clauzelor considerate abuzive de la lit.”i” din anexa Legii 193(2000, potrivit textului fiind considerată clauză abuzivă, clauză care obligă consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteză îndeplinită fără echivoc în cauză.
Aceste clauze nu au fost direct negociate cu contestatorii, acestea fiind în măsură să rupă în mod semnificativ echilibrul contractual dintre părţi în detrimentul contestatorilor, contrar cerinţelor bunei credinţe şi determină în cele din urmă un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor, fiind, pentru aceste motive, abuzive.
Potrivit art 1 din Legea 193/2000, „ Orice contract încheiat între comerciant şi consumatori pentru vânzarea unor bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate”.
Contractul de împrumut menţionat nu poate constitui titlu executoriu pentru sumele menţionate în somaţia emisă de executorul judecătoresc.
Potrivit art 662 CPC nicio executare silită nu poate avea loc decât pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.
Pretinsa creanţă pentru care s-a început executarea nu îndeplineşte aceste condiţii , atât existenţa cât şi întinderea ei nefiind determinate.
Sub acest aspect, s-a avut în vedere că cererea vizează executarea unor titluri executorii care nu sunt hotărâri judecătoreşti , fiind în prezenţa unui contract de împrumut.
Aşadar, în conformitate cu prevederile legale menţionate, pe calea contestaţiei la executare, partea poate invoca şi apărări de fond împotriva titlurilor executorii având în vedere interpretarea dată de Curtea Europeană de Justiţie privind protecţia consumatorilor statuată prin Directiva 93/13 din 05.04.1993 , prin hotărârea CJCE din cauza Murciano Quintero , s-a stabilit că instanţa este obligată să verifice din oficiu dacă o clauză a contractului dedus judecăţii are caracter abuziv.
Faţă de aceste aspecte, a apreciat asupra caracterului abuziv al clauzelor contractuale arătate care nu îndeplinesc condiţiile privitoare la caracterul licit şi moral, pe cale de consecinţă , neputându-se da eficacitate acestora, utilizatorul neputând fi obligat la plata sumelor calculate în temeiul acestor clauze.
Ca o consecinţă a constatării caracterului abuziv al acestor clauze, au solicitat să se constate nulitatea absolută a acestora şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, denonimarea creditului şi convertirea acestuia la cursul acordării , curs care să fie valabil pe toată perioada contractului, dispunând compensarea între contestatori şi intimată, cu privire la aceste sume încasate în mod nejustificat , aspect care din punct de vedere juridic intră sub incidenţa prevederilor art 711 alin 2 privind lămurirea întinderii titlului.
Având în vedere faptul că, prezenta executare a fost pornită în temeiul unui titlu care nu îndeplineşte cerinţele art 662 CPC, a solicitat anularea executării înseşi.
În drept: art 711-719 CPC .
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare , ca fiind neîntemeiată, si nelegală.
Pe cale de excepţie, intimata a invocat :
-inadmisibilitatea cererii de anulare a clauzelor contractuale intr-o contestatie la executare.
Conform art 711 alin 2 NCPC , se poate formula contestatie la titlu în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
Potrivit art 712 alin 2 NCPC „ se pot invoca pe cale de contestatie la executare si motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui”.
A arătat că valabilitatea clauzelor contractului de credit se poate pune în discuţie numai printr-o acţiune în constatarea nulităţii acestor clauze, astfel încât contestatia la executare având ca obiect anularea clauzelor contractuale este admisibilă motiv pentru care a solicitat respingerea exceptiei.
Pe fondul cauzei, a învederat faptul că, motivele invocate în susţinerea contestatiei la executare sunt neîntemeiate şi nelegale pentru următoarele considerente:
La data de 22.09.2008, între SC BANC POST SA şi … Constanta Delia, în calitate de debitor şi garant ipotecar, …. Gheorghe, în calitate de codebitor şi garant ipotecar, a fost încheiat contractul de credit nr … prin care banca a pus la dispoziţia împrumutatului suma de 80.000 CHF , pentru o perioadă de 360 de luni.
Pentru garantarea restituirii creditului acordat , garanţii ipotecari au constituit în favoarea Bancpost Sa , o ipotecă de rang I asupra imobilului situat în Buzău, …, având nr cadastral …-C1-U24, înscris în cartea funciară nr … a loc.Buzau.
Creditul nu a fost rambursat la scadenţă conform prevederilor contractuale astfel că banca a demarat procedura executării silite .
Intimata a precizat, privitor la valoarea creanţei, faptul că titlul executoriu respectiv contractul de credit nr … , prevede explicit modalitatea de calcula dobânzii şi a dobânzii penalizatoare şi a întregii creanţe.Conform raportului de credit, contestatorii datorau o creanţă în sumă de 77.406,47 CHF compusă din : debit principal- 74.744,95 CHF, dobânzi restante şi penalizatoare- 3661,52 CHF.Asadar, creanţa nu cuprinde comisioane sau alte costuri, , îndeplinind conditiile legale:
-este certă- existenţa acesteia rezultă din înscrisurile încheiate cu debitorii,
-lichidă- cuantumul acesteia fiind determinat sau determinabil prin sau cu ajutorul actului de creanţă,
-exigibilă- din contractele de credit rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că obligaţiile de plată au ajuns la scadenţă .
A mai arătat că, titlul executoriu nu conţine clauze abuzive .Contestatorii nu au depus nici un înscris care să ateste cele afirmate, argumentele invocate fiind simple afirmaţii neprobate.
Potrivit art 1270 NCC :” Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante”.
Contestatorii au avut posibilitatea de a lua cunoştinţă despre fiecare dintre clauzele şi costurile cu privire la care ar fi avut nelămuriri sau dubii.
Potrivit art 4 alin 2 din Legea nr 193/2000 :”O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv”.
În speţă, nu suntem în prezenta unei asemenea ipoteze , contractul de credit prevăzând în mod explicit care sunt condiţiile de derulare a creditului contractat.
Dobânda calculată la 360 de zile – se determină potrivit reglementărilor legale, respectiv , Normei 4/1998 emisă de BNR care in art 22 precizează:„ La calcularea dobânzilor anual se consideră 360 de zile , iar luna de 30 de zile”.
Dobânda penalizatoare stabilită prin contract nu este o clauză penală , reprezentând doar o majorare a dobânzii care se aplică doar de la data scadenţei.Dobânda penalizatoare este dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă.
Clauzele care stabilesc obligarea debitorului la plata unor comisioane de administrare a creditului , nu au caracter abuziv.
Contestatorii nu pot invoca faptul că nu au ştiut sau nu au luat cunoştinţă că aceste servicii reflectă chiar operaţiunile în care ei înşişi au fost implicaţi în cadrul procedurii de acordare şi derulare a creditului.
În ceea ce priveşte solicitarea de denonimare a creditului şi convertirea acestuia la cursul acordării, a apreciat că este inadmisibilă, raportat atât la sfera de aplicare a dispoziţiilor care reglementează contestaţia la executare , cât şi la dispoziţiile legii civile, precum şi raportat la dispoziţiile legii speciale.
A apreciat ca solicitarea contestatorilor de a se modifica contractul prin schimbarea monedei creditului din CHF în lei, precum şi recalcularea pretului contractului, sunt inadmisibile. A mai aratat ca prin cererile de credit chiar reclamanţii au optat pentru un produs de creditare într-o monedă străină, CHF, fără fi împiedicati să opteze pentru contractarea în lei. Odată încheiat contractului s-a încheiat acordul de voinţă al părţilor , conform art 969 CC 1864, potrivit căruia convenţiile legal încheiate au putere de lege între părţi.
A mai apreciat ca in condiţiile în care, la acest moment, nu există nicio dispoziţie legală care să îndreptăţească instanţa de judecată să intervină în acordul de voinţă al părţilor, dimpotrivă, disp. art 969 CC 1864 opunându-se unei astfel de intervenţii , a apreciat că solicitările reclamanţilor sunt inadmisibile. Instanţele pot modifica prin eliminarea clauzei pentru viitor, doar în cazul acţiunilor iniţiate de organele de control si chiar in acest caz nu este admisibilă suplinirea voinţei uneia din părţi. Or, instanţa de judecată nu poate interveni în acordul de voinţă al părţilor, modificând, prin decizia sa, însuşi obiectul contractului , adică suma împrumutată, aceasta, alături de elemente ca dobânda sau comisioanele fiind elemente ce fac parte din preţul contractului , care nu poate fi stabilit în mod arbitrar de către un terţ , fie el şi instanţă de judecată. A invocat Decizia nr 1293/27.03.2013 a ICCJ Sectia Comerciala.
A invocat inadmisibilitatea în raport cu dispoziţiile art 4 alin 6 din Legea 193/2000. „Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată , pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil”.
Din acest text de lege rezultă că nu pot face obiectul aprecierii caracterului abuziv clauzele care privesc obiectul principal al contractului, obiect din care, incontestabil, face parte suma împrumutată. Or, din acţiunea dedusă judecăţii , rezultă în mod evident faptul că , în toate cazurile, reclamanţii au atacat chiar clauza referitoare la capitalul împrumutat, intitulată chiar „ Obiectul contractului, ceea ce din perspectiva art 4 alin 6 este inadmisibil.
S-a invocat cauza C-26/3 a CJUE, care a statuat că o clauză intră în sfera obiectului principal al contractului , dacă aceasta are caracter esenţial, revenind instanţei de judecată să analizeze dacă pretinsa clauză are, în contractul analizat , caracter esenţial. Este, însă, de domeniul evidenţei faptul că însăşi clauza care stabileşte capitalul împrumutat , face parte indubitabil din obiectul contractului, fiind chiar obiectul esential al operaţiunii juridice, fiind exclusă de plano orice analiză a vreunui caracter abuziv.
Prin admiterea contestaţiei, instanţa ar îngrădi dreptul creditorului, la recuperarea creanţei, favorizând debitorul rău platnic şi deturnând tocmai echilibrul pe care legiuitorul l-a intenţionat prin adoptarea măsurilor de ordin legislativ cu privire la executarea silită, nemaiputând asigura , astfel, respectarea dreptului creditoarei recunoscut printr-un titlu executoriu si restabilirea ordinii de drept încălcate.
În drept art 205 si urm NCPC.
Contestatorii au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii cererii de anulare a clauzelor contractuale într-o contestaţie la executare ca nefondată pentru următoarele considerente:
Prevederile art 712 alin 2 CPC , invocate de intimată, dau posibilitatea celui împotriva căruia s-a pornit executarea silită să formuleze critici cu privire la valabilitatea actului care reprezintă titlu executoriu.
Pe calea contestatiei la executare se pot invoca aspecte ce ţin de îndeplinirea condiţiilor de fond ale titlului executoriu cu atât mai mult cu cât nulitatea absolută poate fi invocată şi prin intermediul excepţiei, ca o apărare din partea debitorului.
Faţă de excepţia invocată , a solicitat să se reţină caracterul normei incidente aşa cum a fost arătat în Decizia nr 686 din 21.02.2013 pronunţată în recurs de Sectia a II a Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie , având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unor clauze dintr-un contract de credit ipotecar, respectiv ocrotirea unui interes general si nu a unuia individual , fiind evident faptul c ă , legea ocroteşte o categorie generic, aceea a consumatorilor şi nu o persoană particulară.
Prin Legea nr 193/2000 privind clauzele abuzive în contractele comercianţilor cu consumatorii , lege care a fost adoptată pentru a transpune in dreptul intern Directiva Comunităţii Europene nr 93/13, s-a stabilit în mod expres , competenţa instanţei de judecată de a constata caracterul abuziv din aceste contracte, iar România şi-a asumat obligatia transpunerii si aplicării efective, in raporturile interindividuale a legislatiei comunitare, numai o interpretare care să asigure eficacitatea reală a prohibiţiei stipulării unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianţi şi consumatori poate asigura atingerea scopului urmărit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, în cuprinsul unor condiţii generale impuse acestora.
În atare împrejurări este evident că, instanţa poate constata nulitatea absolută parţială a unei convenţii, indiferent de natura litigiului cu care a fost investită , inclusiv pe calea unei contestaţii la executare.
CJUE a consfintit dreptul statelor de a aplica o protecţie mai mare consumatorilor decât minimul stabilit de Directiva 93/13 si permite instanţelor naţionale constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al pretului sau remuneraţiei, pe de o parte faţă de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte , chiar dacă aceste clauze sunt redactate în mod clar şi inteligibil ( Hot. Din 3 iunie 2010, cauza C-484/2008 , Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid c.Asociatiacion de Usuarios de Servicios Bancarios / Ausbanc), par. 28-29, 40-44).
De asemenea, consimţământul dat de reclamanţi în calitate de consumatori la momentul încheierii contractului poate fi considerat inexistent întrucât a fost exprimat în contextul unei stări de constrângere financiară, stare de care pârâta , în calitate de comerciant, a înţeles să se folosească şi astfel să impună obligaţii excesive cocotractantului aflat într-o poziţie defavorabilă.
Inserarea în contract a tuturor acestor clauze denotă intenţia evidentă a băncii de a se tine al adăpost de apariţia oricărui risc care îi poate diminua câştigul prin transferarea integrală a acestuia către consumator.
Au arătat reclamanţii că au achitat la timp ratele bancare de la data acordării creditului -septembrie 2008 până la intervenţia unor cauze de forţă majoră ( pierderea locului de muncă si implicit greutăţi financiare –mai 2013 – creditul restant să fie în sumă de 73.744,95 CHF si 3661,52 CHF dobanzi restante si penalizatoare, motiv pentru care a considerat că se impunea efectuarea unei expertize contabile de specialitate care să stabilească în mod clar si cert care este cuantumul creanţei la data declarării creditului scadent.
Au susţinut în continuare caracterul abuziv al clauzelor contractuale menţionate, astfel:
Modalitatea de calcul a dobânzii raportată la o perioadă de 360 de zile , în loc de 365 &366 de zile se dovedeste a fi complet eronată.Clauzele contractuale care prevad o astfel de modalitate de calcul a dobânzii prin raportare la un nr de 360 de zile sunt abuzive în sensul art 4 alin 1 din Legea nr 193/2000 si al art 3 alin 1 din Directiva nr 93/13/CEE a Consiliului.Prin aplicarea acestei formule pentru cele 12 luni ale unui an si insumand ratele dobânzii lunare obţinute, rezultă o rată anuală a dobânzii superioară celei stipulate în contracte.Clauzele menţionate creează un echilibru semnificativ intre drepturile şi obligaţiile părţilor, în defavoarea cosnumatorului .Caracterul semnificativ al dezechilibrului între drepturile şi obligaţiile părţilor rezultă din importanţa acestor clauze în structura contractelor, si anume cel privitor la obligatia de plată a dobânzii.Prin mecanismul de calcul stabilit prin contract, se ajunge la o rată a dobânzii mai mare decât cea convenită fără ca aceasta sumă suplimentară plătită să îşi găsească vreun echivalent într-o obligaţie suplimentară a băncii.
În plus, clauzele care prevad o modalitate de calcul a dobânzii prin raportare la o perioadă de 360 de zile , în loc de 365/366 de zile au fost inserate in contractul de credit cu nerespectarea cerinţelor bunei credinţe.
În acest caz, devin aplicabile prevederile art 1 alin 2 din Legea 193/2000 .
De asemenea, constituie clauză abuzivă art III 7 din contractul de credit – condiţii generale de creditare, respectiv art 2.3 contractul de credit- condiţii speciale de acordare – care prevăd perceperea unui comision de acordare a creditului ( de peste 2.00% din valoarea totală a creditului ). Aceste clauze sunt cuprinse în contracte preformulate , lipsindu-le caracterul negociat.
A mai arătat că, comisionul nu este altceva decât o dobândă mascată are aduce atingere si mediului bancar care desimulează un spor de dobândă sub denumirea de comision.Această disimularea echivalează cu un dol.
De asemenea, clauze abuzive sunt si inserarea in cuprinsul contractului a celor privind riscul valutar privind efectuarea plătilor in moneda creditului si suprtarea de catre consumator a diferenţelor de curs valutar.
În ceea ce priveşte denonimarea CJUE in cauza C-26/13 ( arpad Kasler contra OTP) XCJUE a statuat la pct 57-59: clauza care stabileste denonimarea plăţilor în moneda străină supă un curs majorat faţă de cel stabilit de la data acordării creditului nu face parte din preţ si , deci poate fi analizată sub raportul caracterului abuziv.
Conform Deciziei in cauza C-26/13 ( Kaslers .OTP) se stuează că instanţei nationale nu îi este permis, în cazul in care constată o astfel de clauză abuzivă să anuleze contractul în ansamblul său ci doar clauza de denonimare , întrucât altfel ar fi grav prejudiciat ceea ce ar însemna răsturnarea scopului directivei, scop prevăzut la art 7 din Directiva 93/13 ( sancţionarea profesionismului şi prevenirea abuzului de putere economică).
La termenul de judecata din data de 28.04.2015 instanta a invocat din oficiu exceptia tardivitatii formularii contestatiei la executare, exceptie pe care o va analiza cu prioritate fata de dispozitiile art. 248 alin. 1 C.p.c.
Deliberand asupra exceptiei tardivitatii, retine urmatoarele:
Contestatorii Dima Constanta Delia si Mircea Gheorghe au solicitat in contradictoriu cu intimata S.C. BANCPOST S.A. desfiintarea actelor de executare si a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. …/22.09.2008, invocand lipsa caracterului cert si lichid al creantei, motivat de imprejurarea ca din inscris nu rezulta cuantumul acesteia, titlul continand mai multe clauze apreciate abuzive. Au solicitat in consecinta constatarea nulitatii absolute a acestor clauze si repunerea partilor in situatia anterioara, denominarea creditului si convertirea acestuia la cursul acordarii, curs care sa fie valabil pe toata durata contractului, dispunand compensarea cu privire la sumele incasate nejustificat, precum si anularea executarii insesi.
Au invocat dispozitiile art. 711 alin. 2 C.p.c. privind lamurirea intinderii titlului.
Problema care necesita rezolvare este natura contestatiei formulate: aceea de contestatie la titlu sau de contestatie la executarea silita propriu-zisa, chestiune cu impact asupra termenului in care poate fi promovata.
Potrivit art. 712 alin. 1 si 3 C.p.c. (forma in vigoare la data formularii cererii de executare silita: 04.06.2014) pot forma obiectul contestatiei la executare:
-executarea silita insesi;
-incheierile date de executorul judecatoresc;
-actele de executare;
-refuzul executorului judecatoresc de a efectua executarea silita sau de a indeplini un act de executare in conditiile legii;
-incheierea de incuviintare a executarii silite si cea de investire cu formula executorie, pe motive de nelegalitate.
Potrivit alin. 2 al textului de lege, in cazul in care nu s-a urmat procedura prevazuta de art. 443 C.p.c., se poate formula contestatie si in cazul in care sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea titlului executoriu.
Coroborand art. 712 alin. 1 si 2 C.p.c. cu art. 714 C.p.c., care stabileste instanta competenta, rezulta ca legiuitorul a defipt doua tipuri de cereri cu natura juridica si finalitate distincta: contestatia la executarea silita insasi si contestatia la titlu.
Potrivit art. 713 alin. 2 C.p.c.: „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.”
Astfel, contestatia la executarea silita propriu-zisa este mijlocul procedural specific pus la indemana debitorului din raportul juridic executional, prin care acesta contesta insasi validitatea in fond a titlului executoriu si subsecvent a executarii silite pornite in baza acestuia.
Pe calea contestatiei la titlu insa, debitorul nu poate solicita desfiintarea titlului executoriu, pentru ca nu poate pune in discutie chestiuni cu privire la fondul dreptului. Finalitatea instituirii mijlocului procedural este aceea de a asigura clarificarea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu, in vederea executarii intocmai a acestuia. Mai exact, titlul executoriu este apreciat ca valabil, insa acesta cuprinde masuri care sunt neclare sau susceptibile de mai multe intelesuri si reclama explicitare in vederea unei corecte puneri in executare.
Distinctia analizata mai sus rezulta si din dispozitiile art. 715 C.p.c., care reglementeaza termenul in care poate fi formulata contestatia la executare.
Astfel, contestatia la executarea silita propriu-zisa poate fi formulata in termen de 15 zile de la data cand a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie, iar contestatia la titlu poate fi formulata oricand inauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita.
Solutia apare logica, pentru ca stabilirea unui termen de formulare este de esenta contestatiei la executare, pentru a se evita temporizarea executarii silite, dand posibilitatea debitorului sa conteste oricand validitatea titlului executoriu, prejudiciind interesul creditorului care se vede nevoit sa recurga la aceasta procedura in vederea satisfacerii creantei sale.
In privinta contestatiei la titlu insa, finalitatea urmarita este aceea ca executarea silita sa fie efectuata intocmai cu titlul executoriu, fara a pune in discutie fondul dreptului, astfel incat apare ca logic sa poata fi formulata oricand inauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita.
Motivele invocate de contestatori antameaza insasi validitatea titlului executoriu-contract de credit, pentru ca finalitatea urmarita este aceea a desfiintarii clauzelor contractuale apreciate ca abuzive si subsecventa a executarii silite pornite in temeiul acestora, nicidecum o clarificare a unor clauze contractuale perfect valabile, dar ambigue sub aspectul intelesului, intinderii sau aplicarii.
In consecinta, instanta apreciaza ca se afla in prezenta unei contestatii la executarea silita propriu-zisa, contestatie care poate fi formulata in termenul de 15 zile prevazut de art. 715 alin. 1 pct. 3 C.p.c., termen care curge de la data cand a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.
Din dosarul de executare silita comunicat in fotocopie de executorul judecatoresc nu rezulta ca debitorilor le-au fost comunicate somatie sau incheierea de incuviintare a executarii silite.
Insa, astfel cum rezulta din dovada de comunicare a convocarii la declaratie (fila 161), cel putin la data de 22.09.2014 contestatorii cunosteau ca impotriva lor fusese pornita executarea silita.
In consecinta, formularea contestatiei la executare la data de 18.02.2015 apare in mod evident ca tardiva.
Pentru aceste considerente, instanta va admite exceptia invocata din oficiu si va respinge contestatia la executare ca tardiv formulata.
In temeiul art. 453 C.p.c., retinand culpa procesuala a contestatorilor, va respinge cererea acestora de acordare a cheltuielilor de judecata.
