Cuprins pe materii: Drept penal. Drept procesual penal. Furt. Schimbarea încadrării juridice. Aplicarea legii penale mai favorabile. Schimbarea încadrării juridice. Răspundere civilă delictuală.
Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile „vizează aplicarea legii şi nu a dispoziţiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea şi din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispoziţiilor art. 61 din Constituţie, ar permite judecătorului să legifereze”, conform Deciziei nr. 1470 din 8 noiembrie 2011.
Judecătoria Târgu Bujor, secţia penală, sentinţa penală nr. 228/15.10.2015
Prin rechizitoriul nr. …../P/2011, din data de 30.03.2015, Parchetul de pe lângă Judecătoria T B a trimis în judecată, în stare de libertate pe inculpatul A I pentru săvârşirea infracţiunilor de: furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1 – 229, alin. 1, lit. b, d Cod penal, cu aplicarea art. 41, alin. 1 Cod penal (faptă din 18/19.10.2011, persoană vătămată B I); furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1 – 229, alin. 1, lit. b, d, alin. 2, lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41, alin. 1 Cod penal (faptă din 10/11.01.2012, persoană vătămată B S); furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1 – 229, alin. 1, lit. b, d, alin. 2, lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41, alin. 1 Cod penal (faptă din 07/08.07.2012, persoană vătămată B S); furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1 – 229, alin. 1, lit. b, d, alin. 2, lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41, alin. 1 Cod penal (faptă din 26/27.05.2013, persoană vătămată B S) cu aplicarea art. 38, alin. 1 Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut că fapta inculpatului A I, comisă în seara de 18.10.2011, de a pătrunde, prin escaladare/efracţie, în imobilul nelocuit al persoanei vătămate B I, situat în comuna B-M, judeţul G, şi de a sustrage mai multe bunuri, în valoare totală de 300 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1 – 229, alin. 1, lit. b, d Cod penal.
De asemenea, fapta inculpatului A I, comisă în seara de 10.01.2012, de a pătrunde, prin escaladare, în locuinţa persoanei vătămate B S, situată în comuna B-M, judeţul G, şi de a sustrage mai multe bunuri, în valoare totală de 400 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1 – 229, alin. 1, lit. b, d, alin. 2, lit. b Cod penal, iar fapta inculpatului A I, comisă în seara de 07.07.2012, în jurul orelor 2300, de a pătrunde, prin efracţie, în locuinţa persoanei vătămate B S, situată în comuna B-M, judeţul G, şi de a sustrage mai multe bunuri, în valoare totală de 200 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1 – 229, alin. 1, lit. b, d, alin. 2, lit. b Cod penal.
Faptele deduse judecăţii au fost săvârşite la data de 18.10.2011 iar la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Conform dispoziţiilor art. 5 alin. 1 Cod penal, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Abordând problema legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională a decis în practica sa că prin aplicarea legii penale în timp se înţelege ansamblul de norme juridice penale ce izvorăsc din raţiuni de politică penală, prin care se reglementează modul de aplicare a principiului mitior lex în raport cu timpul săvârşirii infracţiunii şi cu momentul tragerii la răspundere penală a celor ce au săvârşit infracţiuni (Decizia nr. 841/2.10.2007). Totodată, determinarea legii mai blânde nu presupune o activitate abstractă, ci una concretă, fiind indisolubil legală de fapta comisă şi de autorul ei (Decizia nr. 834 din 02 octombrie 2007). Curtea Constituţională a statuat că „determinarea caracterului mai favorabil are în vedere o serie de elemente, cum ar fi cuantumul sau conţinutul pedepselor, condiţiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, etc.
Aşa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât criteriile de incriminare şi de tragere la răspundere penală, cât şi condiţiile referitoare la pedeapsă.
Cât priveşte determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională a statuat că „acestea vizează aplicarea legii şi nu a dispoziţiilor mai blânde, neputându-se combina prevederii din vechea şi din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispoziţiilor art. 61 din Constituţie, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011).
Analizând dispoziţiile legale aplicabile în speţă prevăzute de Codul penal din 1969 şi de Legea nr. 286/2009 prin prisma criteriilor mai sus expuse, instanţa apreciază că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969.
În consecinţă, în temeiul disp. art. 386 Cod procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul A I, după cum urmează: din infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b, d Cod penal, cu
aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, (faptă din 18/19.10.2011, persoană vătămată B I) în infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal 1969; din infracţiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b, d alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, (faptă din 10/11.01.2012 persoană vătămată B S) în infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal 1969 şi infracţiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal 1969; din infracţiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b, d, alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, (faptă din 07/08.07.2012, persoană vătămată B S) în infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal 1969 şi infracţiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal 1969; din infracţiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b, d, alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, (faptă din 26/27.05.2013, persoană vătămată B S), în infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal 1969 şi infracţiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal 1969;
La individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, respectiv: dispoziţiile părţii generale ale codului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Conform fişei de cazier judiciar inculpatul A I a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. …..10.2007 pronunţată de Judecătoria T B în dosarul nr. …./2007, definitivă prin neapelare la data de 26.10.2007, la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare (3 ani pt. art. 192, alin. 2 Cp 1969 şi 6 luni pt. art. 181, alin. 1 Cp 1969). A fost arestat la data de 31.10.2008 şi eliberat la data de 05.10.2009, rămânându-i de executat un rest de 41 zile. Faptele ce fac obiectul prezentei cauze au fost comise de inculpat în cursul termenului de reabilitare, acestuia fiindu-i aplicabile prevederile art. 37 lit. b Cod penal 1969, referitoare la starea de recidivă (postexecutorie).
Întrucât a săvârşit faptele ce fac obiectul prezentei cauze înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, acestuia îi sunt aplicabile prevederile art. 33 lit. a Cod penal 1969, referitoare la concursul real de infracţiuni.
În raport de criteriile mai sus expuse, constatând starea de recidivă a inculpatului A I, instanţa urmează a-l condamna pe inculpat la câte o pedeapsă cu închisoare pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa orientată spre limita minimă prevăzută de lege şi va dispune ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenţie
Potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. 1 din Codul penal „pedeapsa accesorie constă în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute la art. 64, iar în conformitate cu aliniatul al doilea al aceluiaşi articol, condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a – c din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei (…)”.
Deşi, art. 71 alin. 2 din Codul penal impune aplicarea obligatorie a pedepsei accesorii constând în întârzierea tuturor drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a – c Cod penal, instanţa constată că, raportat la circumstanţele speţei, întârzierea drepturilor de a alege şi a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii nu răspund niciuneia dintre dezideratele enumerate de art. 52 din Codul penal privind scopul pedepsei.
Astfel, în afara oricărei conexiuni cu faptele imputate inculpatului şi fără a justifica o măsură de corectare pe viitor a comportamentului acestuia, pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege şi a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii apare ca fiind o măsură penală incidentă, prin automatismul legii, în domeniul vieţii private a persoanei condamnate. Or, o atare ingerinţă trebuie să îşi găsească justificarea în necesitatea intervenţiei, precum şi în scopurile reclamate de o asemenea măsură într-o societate democratică. În speţă, instanţa constată că, faţă de natura infracţiunilor comise de inculpatul A I, interzicerea dreptului de a alege şi a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii, nu constituie o măsură necesară într-o societate democratică, neavând nicio legătură cu securitatea naţională, siguranţa publică bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora, singurele valori de natură a justifica ingerinţa.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal, instanţa va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
Persoana vătămată B I s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 300 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de inculpat.
Persoana vătămată B S a renunţat în cursul judecăţii la pretenţiile civile exprimate în cursul urmăririi penale, respectiv suma de 600 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase şi nerecuperate.
Fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, instanţa îl va obliga pe inculpat să plătească părţii civile B I suma de 300 lei cu titlu de daune materiale.
Va lua act că persoana vătămată B S a renunţat la pretenţiile civile.
În baza disp. art. 118 alin. 4 Cod penal 1969, va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 600 lei.
În baza disp. art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600 lei.
