DOSAR NR. 25216/301/2009, SENTINTA CIVILA NR. 8088/08.06.2010
Actiune in raspundere civila contractuala – limitele investirii instantei
Deliberând asupra cauzei comerciale de fata, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţei la data de 04.11.2009, sub nr. 25216/301/2009 reclamanta SC GI SRL a chemat în judecată pe parata SC B SA, solicitând instanţei de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 99.292,58 lei.
În motivare, reclamanta a arătat că la data de 14.06.2006 a încheiat cu pârâta un contract de subantepriză nr. 1145, având drept obiect „lucrări de construcţii, instalaţii şi finisaje” la obiectivul „ sediul administrativ SC P SA”, aflat la …. A mai menţionat că valoarea totală a contractului, la data încheierii acestuia, a fost de 77.083, 18 lei din care 64.326,94 lei manoperă şi 12.756,24 lei utilaje, în care este cuprinsă şi cota de 19% reprezentând TVA, iar împrejurarea că proiectul pus la dispoziţie de către antreprenorul general a fost incomplet, s-a impus efectuarea unor lucrări suplimentare, acestea fiind confirmate de către proiectanţi şi de către dirigintele de şantier, iar lucrările au fost puse în operă de subscrisa. A mai subliniat că suma pretinsă este constituită din 51.918,58 lei, debit reprezentând facturi neachitate de pârâtă şi care reprezintă contravaloarea lucrărilor suplimentare, precum şi suma de 47.374,00 lei penalităţi de 0,15 % /zi de întârziere, conform contractului, calculate de la data emiterii facturilor şi până la data de 01.06.2009. A mai arătat de asemenea că facturile, însoţite de situaţiile de lucrări, au fost înaintate de către pârâtă, însă au fost refuzate la plată. A mai menţionat că în vederea stingerii litigiului pe cale amiabilă a invitat pârâta la conciliere în data de 29.07.2009, însă aceasta nu s-a prezentat, dar a trimis un punct de vedere în scris, prin care îşi reiterează poziţia, în sensul refuzului de plată.
În drept a invocat dispoziţiile art. 969 C.civ.
La cererea formulata, reclamanta a anexat inscrisuri.
Cererea a fost legal timbrata cu 3597 lei taxa de timbru si 5 lei timbru judiciar.
La data de 02.03.2010 pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat instanţei de judecată respingerea acţiunii formulate de reclamantă, ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat că au existat raporturi comerciale între ea şi reclamantă, în baza unui contract de subantrepriză nr. 1145/14.06.2006, având ca obiect executarea unor lucrări de construcţii, instalaţii şi finisaje la „Sediul administrativ SC P SA, pentru care s-au emis facturi fiscale. A subliniat de asemenea că reclamanta susţine în mod greşit că pârâta nu şi-a îndeplinit oblgaţiile contractuale şi că nu a efectuat plăţile datorate, în condiţiile în care însăşi reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale ce îi revin. A menţionat, de asemenea, că la data la care s-a încheiat contractul, s-a stabilit că decontarea facturilor emise de subantreprenor se va face în corelare cu plăţile efectuate de beneficiar, în 5 zile de la încasarea facturii conform situaţiei de lucrări acceptate de AG de la beneficiar. A mai subliniat că pretinsa datorie la care face referire reclamanta este compusă din sume care rezultă din facturi fiscale care nu sunt însuşite de pârâtă şi care nu sunt înregistrate în evidenţa sa contabilă, motivat de faptul că facturile fiscale nu sunt însoţite de documente justificative, o parte din suma pretinsă de reclamantă în temeiul facturilor fiscale se referă la lucrări suplimentare faţă de lucrările care fac obiectul contractului de antrepriză, iar reclamanta nu a înţeles să respecte termenul de finalizare, nerespectând astfel clauze contractuale. Arata ca reclamanta a parasit santierul nefinalizand lucrarile contractate.
În drept a invocat dispoziţiile Codului de Procedură Civilă.
La intampinarea formulata, parata a anexat inscrisuri.
La data de 13.04.2010, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare, in cuprinsul careia a invederat ca suma solicitata cu titlu de debit principal este compusa din suma de 9676,02 lei reprezentand contravaloare lucrari prevazute in contract, executate si neachitate, diferenta reprezentand lucrari suplimentare impuse de modificari/completari ale proiectului sau la cererea reprezentantului paratei, astfel: lucrari la structura de rezistenta, necesare dar necuprinse in proiectul general, cu privire la care situatiile de lucrari au fost confirmate de dirigintele de santier, angajat al beneficiarului, si de catre proiectant; lucrari suplimentare canalizare pluviala si menajera, impuse de erori si neconformitati ale proiectului, executate conform dispozitiei de santier din data de 21.11.2006, semnata de proiectant si de dirigintele de santier pentru beneficiar; lucrari de finisaj, confirmate de beneficiar, prin dirigintele de santier; lucrari de finisaje pentru care a fost emisa factura nr. 8842615/20.02.2007. Mai arata reclamanta ca in toata perioada de desfasurare a lucrarilor, parata nu a avut reprezentant permanent pe santier, parte din situatiile de lucrari trebuind a fi confirmate de catre reprezentantul beneficiarului – diriginte de santier.
La data de 27.04.2010, parata a depus la dosar completare la intampinare, prin care a aratat ca intelege sa conteste situatiile de lucrari cu pivire la care reclamanta sustine ca sunt confirmate de directorul societatii parate, invederand ca perioada in care dl. L a ocupat functia de director executiv a fost de la data de 01.01.2008 si pana la data de 30.03.2008, cu mult dupa ce parata a reziliat contractul de subantrepriza. In plus, situatiile de lucrari respective prezinta o simpla semnatura, fara a avea ştampila societatii. Arata ca toate lucrarile suplimentare pe care reclamanta pretinde ca le-a efectuat sunt confirmate de dirigintele de santier, angajat al beneficiarului, desi nu avea nici un raport contractual cu acesta. Se mai arata ca pe tot parcursul desfasurarii lucrarilor, parata a avut un reprezentant in santier.
In drept, se invoca dispozitiile Codului de procedura civila.
In cauza a fost incuviintata si administrata proba cu inscrisuri, constand in actele depuse la dosar de catre parti, precum si proba cu interogatorii reciproce. Instanta a respins ca neconcludenta proba testimoniala, solicitata de reclamanta, apreciind suficient probatoriul administrat in cauza.
Analizând, actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
La data de 14.06.2006, intre partile din prezenta cauza a fost incheiat contractul de subantrepriza nr. 1145, aflat in copie la dosar (f. 6-8), prin care reclamanta, in calitate de subantreprenor, s-a obligat sa execute lucrari de constructii, instalatii si finisaje la “Constructie sediu Administrativ SC P SA”, cu obligatia corelativa a paratei, in calitate de antreprenor, de a achita contravaloarea lucrarilor executate. Conform Cap. II art. 2 din contract, constructiile si lucrarile vor fi executate de subantreprenor pe baza planului si a proiectului de executie, prezentate de antreprenor, iar Cap. IX art. 12 din contract prevede ca modificarea unilaterala a contractului este interzisa, completarile si modificarile la prezentul contract fiind valabile si opozabile intre partile contractante daca sunt cuprinse in acte aditionale semnate de ambele parti.
In baza acestui contract, reclamanta a emis pe numele paratei factura fiscala nr. 8842612/29.01.2007, aflata in copie la dosarul cauzei (f. 10), in valoare de 9676,02 lei, reprezentand situatie lucrari conform contract, pentru perioada noiembrie-decembrie, factura care a fost insusita de parata prin semnatura si stampila. De asemenea, reclamanta a mai emis pe numele paratei o serie de facturi fiscale, respectiv nr. 8842613/20.02.2007, in valoare de 18311,12 lei, nr. 8842614/20.02.2007, in valoare de 9583,21 lei, nr. 8842615/20.02.2007, in valoare de 5477,60 lei, pentru lucrari suplimentare executate.
In cauza de fata, instanta constata ca, astfel cum rezulta din cererea precizatoare depusa la dosar de catre reclamanta, in cadrul debitului principal, aceasta solicita, pe de o parte, suma de 9676,02 lei reprezentand contravaloare lucrari prevazute in contract, pentru care a fost emisa factura fiscala nr. 8842612/29.01.2007, precum si sume reprezentand contravaloare lucrari suplimentare.
Cat priveste suma de 9676,02 lei reprezentand contravaloare lucrari prevazute in contract, pentru care a fost emisa factura fiscala nr. 8842612/29.01.2007, instanta constata ca parata a acceptat la plata aceasta factura, prin semnatura si stampila, la dosarul cauzei fiind depuse de catre reclamanta si situatiile de lucrari, semnate de dl L.H.D. care, astfel cum rezulta din precizarea facuta de parata la termenul de judecata din data de 01.06.20101, a ocupat functia de director executiv incepand cu data de 01.12.2006, si pana la data de 30.03.2008, deci si la data lucrarilor cu privire la care a fost emisa factura fiscala nr. 8842612/29.01.2007. Avand in vedere dispozitiile art. 969 C.civ., conform carora convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, precum si ale art. 46 C.com, conform carora obligatiunile comerciale si liberatiunile se probeaza cu facturi acceptate, instanta constata ca reclamanta a facut dovada cat priveste pretentiile sale constand in suma de 9676,02 lei reprezentand contravaloare lucrari executate in temeiul contractului.
Cat priveste sustinerea paratei in sensul ca nu datoreaza suma mentionata in aceasta factura intrucat nu i-au fost prezentate documente justificative, instanta o apreciaza neintemeiata, reclamanta depunand in acest sens la dosarul cauzei situatii de lucrari (f. 11-17), semnate de directorul executiv al societatii parate, cu privire la care parata nu a inteles sa conteste semnatura. Totodata, instanta apreciaza neintemeiate si sustinerile paratei in sensul ca reclamanta nu si-a executat la timp si in mod corespunzator propriile obligatii, constatand ca parata nu a facut dovada in acest sens. Prin urmare, instanta apreciaza intemeiate pretentiile reclamantei cat priveste suma de 9676,02 lei.
Referitor la contravaloarea lucrarilor suplimentare solicitata de reclamanta, instanta constata, in primul rand, ca cererea de chemare in judecata se intemeiaza pe dispozitiile art. 969 Cod civil, astfel incat cauza cererii de chemare in judecata o reprezinta raspunderea civila contractuala. Pe de alta parte, instanta constata ca lucrarile respective au fost efectuate de catre reclamanta in depasirea obiectului contractului de subantrepriza nr. 1145/14.06.2006, dupa cum rezulta din chiar actiunea si cererea precizatoare formulate de reclamanta. Totodata, instanta constata ca, referitor la aceste lucrari suplimentare, intre parti nu a fost incheiat un act aditional la contract, astfel cum impune Cap. IX art. 12 din contract. De asemenea, la dosarul cauzei nu a fost depusa de catre reclamanta nicio dovada in sensul existentei unei conventii intre parti cu privire la efectuarea acestor lucrari suplimentare. Dimpotriva, din chiar cererea precizatoare depusa la dosar de catre reclamanta (f. 58-59), rezulta ca aceste lucrari au fost executate in lipsa unei conventii in acest sens cu parata si in lipsa unei dispozitii sau a unei acceptari a situatilor de lucrari din partea reprezentantilor paratei. Astfel, in cuprinsul cererii precizatoare, reclamanta a mentionat ca situatiile de lucrari suplimentare au fost confirmate de dirigintele de santier, care are calitatea de angajat al beneficiarului, precum si de proiectant, iar nu de vreun reprezentant al paratei. In aceste conditii, constatand si faptul ca parata nu a acceptat la plata facturile emise de catre reclamanta in acest sens, instanta retine ca aceste lucrari suplimentare au fost executate de catre reclamanta in afara unui cadru contractual. Cum reclamanta a inteles sa invoce ca temei al actiunii art. 969 Cod civil, referitor la raspunderea civila contractuala, instanta este tinuta de limitele investirii, conform art. 129 alin. 6 Cpc, atat in ceea ce priveste partile si obiectul cererii de chemare in judecata, cat si in ceea ce priveste cauza. Instanta nu poate, astfel, sa modifice cauza cererii de chemare in judecata, fiind tinuta sa analizeze conditiile raspunderii civile contractuale. Or, astfel cum s-a aratat mai sus, cu privire la lucrarile suplimentare respective nu s-a facut dovada existentei unui contract incheiat intre parti, astfel incat reclamanta poate sa solicite contravaloarea lor pe un alt temei decat raspunderea civila contractuala, respectiv gestiunea de afaceri sau imbogatirea fara justa cauza, actiuni in care sa fie analizate conditiile unor astfel de fapte juridice licite. Asadar, cat priveste contravaloarea lucrarilor suplimentare executate, instanta apreciaza neintemeiata cererea formulata de reclamanta.
Avand in vedere cauza cererii de chemare in judecata, instanta a apreciat neconcludenta proba testimoniala solicitata de reclamanta, intrucat, astfel cum rezulta din incheierea de la termenul de judecata din data de 27.04.2010, prin aceasta se tindea la dovedirea faptului ca a fost nevoie de executarea lucrarilor suplimentare, intrucat proiectul a fost incomplet, si ca s-au dat dispozitii de santier. Or, utilitatea lucrarilor suplimentare executate nu prezinta relevanta intr-o actiune intemeiata pe raspunderea civila contractuala, in care premisa pentru admiterea actiunii o reprezinta existenta unui contract valabil incheiat intre parti.
Referitor la cel de-al doilea capat de cerere, avand ca obiect penalitati de intarziere, instanta constata ca, potrivit art. 9.1.2 din contractul de subantreprinza nr. 1145/14.06.2006 incheiat intre parti, pentru neplata in termen a contravalorii lucrarilor executate, antreprenorul general datoreaza penalitati de 0,15% din valoarea acestora, pentru fiecare zi de intarziere, dar nu mai mult decat valoarea asupra carora s-au calculat. Vazand aceste dispozitii contractuale, instanta retine ca intre parti a fost incheiata in mod valabil o clauza penala, motiv pentru care instanta apreciaza intemeiat in parte cel de-al doilea capat de cerere, urmand a il admite ca atare si a dispune obligarea paratei la plata penalitatilor de intarziere aferente debitului principal acordat, de 0,15% pe zi de intarziere, calculate cu incepere de la data scadentei, respectiv data de 29.01.2007 (care reprezinta si data emiterii facturii nr. 8842612, avand in vedere ca aceasta factura nu contine un termen suspensiv de plata) si pana la data la care a solicitat reclamanta prin cererea formulata, respectiv data de 01.06.2009, fara insa ca valoarea acestora sa depaseasca debitul principal (avand in vedere dispozitiile clauzei penale). Cat priveste penalitatile de intarziere aferente sumelor reprezentand contravaloare lucrari suplimentare, cum instanta a retinut ca intre parti nu a fost incheiat un contract relativ la aceste lucrari, instanta apreciaza ca nu exista niciun temei pentru acordarea acestor penalitati.
Avand in vedere faptul ca pretentiile reclamantei au fost admise in parte, instanta constata ca parata a cazut partial in pretentii, astfel incat, potrivit art. 274 alin. 1 Cpc, instanta va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecata catre reclamanta, reprezentand taxa de timbru si timbru judiciar, conform dovezilor existente la dosarul cauzei. Suma reprezentand cheltuieli de judecata efectuate de catre reclamanta a fost redusa proportional cu valoarea pretentiilor respinse ca neintemeiate, conform art. 276 Cpc.
Pentru toate aceste considerente, instanta va admite in parte cererea si va dispune obligarea paratei la plata catre reclamanta a sumei 9676,02 lei reprezentand contravaloare lucrari prevazute in contract, a penalitatilor de intarziere aferente debitului principal, de 0,15 % pe zi de intarziere, calculate cu incepere de la data de 29.01.2007 si pana la data de 01.06.2009, fara ca valoarea acestora sa depaseasca debitul principal, precum si la plata sumei de 700 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
