Cererea vizând anularea somaţiei şi a tuturor formelor de executare efectuate în dosarul de executare , comunicate reclamantei, precum şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare este de competenţa instanţei de executare care, în conformitate cu prevederile art.373 al.2 este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, întrucât tinde la anularea formelor de executare.
Prin sentinţa nr. 432/CA/2010 pronunţată de Tribunalul Bihor s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bihor şi în consecinţă s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatoarea C.L.M în contradictoriu cu intimata DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BIHOR în favoarea Judecătoriei Oradea- Secţia Civilă.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art.400 al.1 C.pr.civ, contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, care, în conformitate cu prevederile art.373 al.2 este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
Competenţa materială este reglementată de norme de ordine publică, deci are caracter absolut, astfel că părţile, sau instanţa, nu pot deroga de la aceste norme.
În speţă, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă contestaţia la executare întrucât se tinde la anularea formelor de executare efectuate împotriva debitorului al cărui sediu se găseşte în municipiul Oradea, astfel că instanţa, în temeiul art.158 şi 159 C.pr.civ va admite excepţia invocată şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea– secţia civilă, această instanţă bucurându-se de plenitudine de competenţă.
Sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă prin nerecurare.
