Insolvenţă. Obligaţia de a face. Vânzare-cumpărare.
art.1341 al.6 Codul fiscal, art.931 din Legea nr.85/2006
Din punct de vedere al dreptului civil, transferul dreptului de proprietate operează odată cu perfectarea actului in forma autentica. Aceasta împrejurare este însa nerelevanta in speța întrucât, din punct de vedere fiscal, se aplica excepția de la art.1341 al.6 codul fiscal, care prevede ca in cazul contractelor care prevăd ca plata se efectuează in rate , data livrării este data la care bunul este predate beneficiarului.
În recurs, instanţa de control admite recursul, modifică în tot sentinţa şi în rejudecare admite acţiunea şi obligă pe SC M–AT SRL să încheie contr. de vânzare cumpărare.
Secţia II civilă, sent. civ. nr.178 din 24 feb. 2015; dec.civ. nr.128/24.06.2015 a Curţii de Apel Galaţi
Prin cererea înregistrata pe rolul instanței reclamantul G. E.V. a solicitat in contradictoriu cu SC M.SRL obligarea paratei la perfectarea in forma autentica, a contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat in Galaţi. Arătând că, la data de 10.05.2012 a semnat cu parata antecontract de vânzare-cumpărare cu data certa pentru imobilul in litigiu, la un preț de 85.800 euro fără TVA. La data de 5.06.2012 s-a semnat si procesul-verbal de punere in posesie, iar plata prețului s-a făcut in mai multe transe, pana la concurenta sumei de 300.150,33 lei, echivalentul a 74.844,22 euro. A rămas astfel de plata suma de 14.405,78 euro.
In verificarea condițiilor prevăzute de art.931 din legea insolventei, instant retine ca s-a dispus deja trecerea debitoarei in faliment, motiv pentru care nu se mai pune problema importantei bunului pentru reușita planului de reorganizare. Divergentele dintre parți se refera la plata integrala a prețului imobilului, fata de prevederile contractuale privind perioada de gratie, dobânda si TVA-ul datorat.
Clauza privind plata prețului in modalitatea descrisa in antecontract reprezintă doar o amânare a plații obligației principale, sub aspectul termenului, fără consecințe asupra dobânzii datorate iar în ceea ce privește TVA-ul datorat, acesta este in procent de 24% . În concluzie instanţa a constatat că, reclamantul datorează dobânda de 7% inclusiv in perioada anului de gratie si datorează si TVA in cota de 24%, el trebuind in plus să facă dovada si a achitării ratei a treia, care nu se regăsește in contabilitatea debitoarei, nefiind îndeplinită condiţia plăţii preţului, acţiunea fiind respinsă.
În recurs, instanţa de control a constatat că, prin concluziile scrise intitulate „note de şedinţă”, lichidatorii judiciari ai debitoarei pârâte au precizat că ”reclamantul a achitat atât preţul apartamentului de 85.800 Euro fără TVA, cât şi dobânda contractuală aferentă primilor doi ani contractuali”, „rămânând în discuţie necesitatea achitării TVA-ului aferent preţului şi valoarea acestuia”.
În continuare instanţa de control a mai stabilit că, obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit obligarea pârâtei debitoare S.C. M. S.R.L. Galaţi, prin reprezentanţii săi legali, în calitate de promitentă vânzătoare, să se prezinte la notarul public în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, privind apartamentul in Galaţi, în suprafaţă totală de 119,90 mp situat în ansamblul rezidenţial M. Rezultă, aşadar, că prima instanţă nu a fost învestită cu o cerere de stabilire a cotei TVA aferentă livrării de bunuri sau cu o cerere având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract ori cu vreun capăt de cerere referitor la necesitatea stabilirii cotei de T.V.A. aplicabile livrării de bunuri, respectiv dacă este aplicabilă cota standard, de 24%, sau cota redusă, de 5%, prev. de art.140 alin. 21 lit.c din Codul fiscal. Taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect, datorat bugetului de stat, nu parte integrantă a preţului.
Faţă de cele ce preced, instanţa de control a constatat că, judecătorul sindic a depăşit limitele învestirii, admiţând calea de atac şi obligând pârâta intimată să perfecteze contractul de vânzare-cumpărare.
