Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie pentru plata drepturilor salariale reprezentate de diferenta intre cuantumul sporului cuvenit si cuantumul sporului efectiv primit este data cand salariatul a cunoscut efectiv sporurile ce i-au fost acordate şi de când acesta avea la dispoziţie 3 ani pentru a solicita instanţei să i se calculeze şi să i să plătească eventuale diferenţe neacordate.
Sentinta civila nr. 1070/20.09.2016
Prin cererea înregistrată sub nr. 2xxxx/233/2015, pe rolul Judecătoriei Galaţi, reclamanta CAG a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta AM S.A., să pronunţe o hotărâre prin care să oblige pârâta la plata unor sume reprezentând sporuri cuvenite şi neacordate în procent de 100%, constând în spor vechime, spor de condiții grele, spor de siguranța circulației şi spor de condiții nocive.
În motivarea cererii, a arătat că în data de 0x.0x.2014 a depus la compartimentul Resurse Umane din cadrul AM S.A., adresa nr. 8xxx/0x.0x.2014 prin care a solicitat sa i se acorde plata tuturor sporurilor cuvenite şi neacordate sau acordate în procent diminuat, pe toata perioada cât şi-a desfășurat activitatea în cadrul S.C. AM S.A., dar nu a primit sporurile solicitate, astfel încât a formulat cererea de chemare în judecată.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Galați, solicitând declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Galați. Totodată, a invocat şi excepția prescripției dreptului material la acțiune, arătând că acţiunea are caracter patrimonial deoarece se urmăreşte obţinerea unor drepturi băneşti, termenul de prescripţie fiind de 3 ani, conform art. 268 alin.1 lit. c Codul Muncii, art. 2501 alin.1 Cod civil. A mai precizat că data naşterii dreptului la acţiune este data încetării raporturilor de muncă, moment la care acesteia i s-a înmânat carnetul de muncă din care aceasta a aflat cu certitudine sporurile ce i-au fost acordate. Reclamanta şi-a încetat activitatea în 1x.0x.1999 şi chiar dacă s-ar considera că termenul de prescripţie ar curge de la data când i s-a eliberat adeverinţa în care sunt consemnate toate sporurile acordate (2x.0x.2008), acţiunea este oricum prescrisă.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată deoarece pe durata cât a fost încadrată în muncă reclamanta a beneficiat de drepturile salariale prevăzute în contractul individual de muncă şi actele adiţionale la acesta, precum şi în contractul colectiv de muncă aplicabil la acea dată, sporurile fiind acordate în concordanţă cu reglementările legale în vigoare la acea dată. Pârâta a detaliat în ce procent a fost acordat fiecare dintre sporurile cuvenite reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. 2xxx/1x.0x.2016, Judecătoria Galaţi a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Galaţi, invocată de parata AM S.A., şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi – Secția I Civilă, unde dosarul a fost înregistrat sub acelaşi număr, în data de 0x.0x.2016.
Analizând cu prioritate, conform art. 248 alin.1 C.pr.civ., excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune a Tribunalului Galaţi, invocată de pârâta, instanţa a reţinut următoarele:
În fapt, reclamanta a fost angajată în cadrul UET – Secția RCM, în perioada 0x.1x.1981 – 1x.0x.1999 şi a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să oblige pârâta la plata unor sume reprezentând sporuri cuvenite şi neacordate în procent de 100%, constând în spor vechime, spor de condiții grele, spor de siguranța circulației, spor de condiții nocive, pe perioadele evidențiate în adeverința nr. 9xxx/6xxxxxx/2x.0x.2008.
Conform adeverinţei, reclamanta a beneficiat de următoarele sporuri care nu erau înscrise în carnetul de muncă : spor de vechime din 01.04.1992 până în 12.08.1999, spor de condiţii grele din 01.02.1990 până în 12.08.1999, spor de siguranţa circulaţiei din 01.07.1991 până în 12.08.1999, precum si de spor pentru muncă prestată în timpul nopţii pentru perioade din intervalul dintre 01.11.1981 şi 12.08.1999.
Potrivit art. 160 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri, iar conform art. 268 alin.1 lit. c Codul muncii, cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator.
În cazul reclamantei, dreptul la acţiune nu s-a născut la data încetării raporturilor de muncă, după cum a invocat pârâta prin întâmpinare, deoarece chiar dacă la acea dată i s-ar fi înmânat carnetul de muncă, după cum a învederat pârâta (fără însă a şi proba), din adeverinţa nr. 9xxx/6xxxxxx/2x.0x.2008 rezultă că sporurile nu erau înscrise în carnetul de muncă.
Prin urmare se poate reţine că momentul de la care a început să curgă termenul de prescripţie este 2x.0x.2008, de când reclamanta a cunoscut sporurile ce i-au fost acordate şi de când aceasta avea la dispoziţie 3 ani pentru a solicita în faţa instanţei să i se calculeze şi să i să plătească eventuale diferenţe neacordate. Or, reclamanta a formulat prezenta acţiune în 2x.1x.2015, la mai mult de 3 ani de când începuse să curgă termenul de prescripţie.
Instanţa a reţinut şi că susţinerea reclamantei, potrivit căreia termenul de prescripţie a început să curgă în 1x.0x.2015 şi 0x.1x.2015, este nefondată. La datele respective au fost emise de pârâtă adrese prin care a informat-o pe reclamantă cu privire la stadiul de soluţionare a solicitării sale privind eliberarea unei adeverinţe care să ateste venitul brut realizat lunar de reclamantă, cu menţionarea acordului global şi a sporurilor aferente, iar reclamanta nu poate face să curgă un nou termen de prescripţie prin formularea unor asemenea solicitări de eliberare de adeverinţe după ce a luat cunoştinţă din 2008 de sporurile de care beneficiase.
Cum a fost admisă excepţia dreptului la acţiune, iar acţiunea a fost respinsă ca prescrisă, nu s-a mai impus cercetarea motivelor invocate de reclamantă pe fondul cauzei.
