Prin sentinţa nr. 467 din 3 septembrie 2015, Tribunalul Botoşani– Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de confirmare a planului de reorganizare propus de debitor prin administrator special şi în temeiul art. 145 alin. 1 lit. B teza finală din Legea 85/2014, a dispus intrarea în faliment în procedură generală a debitorului NMI S.R.L. – Botoşani, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar provizoriu administratorul judiciar CII NP.
Totodată, în temeiul art. 145 alin. 2 lit. a) din Legea 85/2014, s-a dispus dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului de administrare al acesteia; s-a făcut aplicarea art. 86 alin.1, art. 146 alin. 1 din Legea 85/2014 şi s-au fixat termenele prevăzute de lege,
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel CII NP în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC NMI SRL Botoşani şi creditorul PAI, criticând sentinţa pentru netemeinicie.
În motivarea apelului, CII NP a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 139 alin. 1 lit. B teza finală din Legea nr. 85/2014, judecătorul sindic considerând în mod eronat faptul că în speţă nu sunt întrunite condiţiile privind confirmarea planului de reorganizare, respectiv condiţia ca cel puţin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul de reorganizare.
Ori, aşa cum rezultă fără echivoc din procesul verbal al Adunării creditorilor din data de 04.08.2015, condiţia prevăzută de art. 139 alin. 1 lit. B teza finală din Legea nr. 85/2014 era îndeplinită.
Astfel, s-a consemnat în procesul-verbal, faptul că la şedinţa adunării creditorilor a participat din partea debitoarei dl. PAI, ce are şi calitatea de creditor în prezenta cauză, deţinând o creanţă în cuantum de 26.450,00 lei cu prioritatea prevăzută de art. 161 alin. 10 din Legea nr. 85/2014, creanţă ce reprezintă un procent de 5.04% din total masă credală.
Tot în procesul verbal al adunării creditorilor s-a consemnat faptul că dl. PAI în calitatea sa de creditor subordonat este de acord să nu încaseze nici o sumă din creanţa sa de 26.450,00 lei şi pe cale de consecinţă este de acord şi aprobă planul de reorganizare, această împrejurarea fiind reglementată de prevederile art. 138 alin. 5 din Legea nr. 85/2014.
Judecătorul sindic a omis să analizeze acest aspect neluând în considerare votul acestui creditor, considerând în mod eronat faptul că nu sunt îndeplinite cerinţele prev. de art. 139 alin. lit. B teza finală din Legea nr. 85/2014.
Totodată, în temeiul prevederilor art. 43 alin. 5 lit. c din Legea nr. 85/2014, a solicitat suspendarea hotărâri apelate, arătând că prin deschiderea procedurii de faliment în procedura generală, societatea debitoare se dizolvă nemaiputând desfăşura nici o activitate economică, ori debitoarea îşi poate redresa activitatea în baza unui plan de reorganizare.
În motivarea apelului, creditorul PAI a arătat că instanţa de fond a fost dusă în eroare de către CII NP, care a întocmit în mod eronat procesul-verbal din 04.08.2015 privind aprobarea planului de reorganizare de către adunarea creditorilor, confundând două noţiuni elementare, şi anume faptul că el întruneşte o dublă calitate: una de administrator special al debitoarei şi una de creditor de sine stătător.
Astfel, acesta a omis să îl treacă prezent ca şi creditor de sine stătător la votul tabelului cu procentul de 5,04%, reprezentând suma de 26.450,00 lei, ceea ce a şi condus la pronunţarea greşită a sentinţei apelante.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, creditoarea intimată DGRFP Iaşi – prin AJFP Botoşani, a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate, arătând că din cele trei categorii de creanţe: creanţe bugetare, creanţe salariale şi creanţe chirografare, au votat pentru aprobarea planului de reorganizare două categorii: creanţele salariale ( pondere 1,05% din totalul creanţelor) şi creanţele chirografare (pondere 26,12% din totalul creanţelor). Creditorii bugetari având o pondere de 56,45% nu au aprobat planul de reorganizare.
Având în vedere că în speţă nu a fost îndeplinită condiţia ” ca cel puţin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul” a rezultat că în speţă nu au fost îndeplinite condiţiile prev. de art. 139 alin. 1 lit. B din Legea nr. 85/2014.
În cadrul adunării creditorilor debitoarei SC NMI SRL, din data de 04.08.2015, creditorul subordonat PAI, a participat din partea debitoarei la adunarea creditorilor, însă nu a votat planul de reorganizare.
Mai mult, acesta nu putea să voteze, nefiind îndeplinită condiţia art. 138 (5) din Legea insolvenţei.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a motivelor de apel invocate, Curtea constată că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Adunarea Creditorilor ce a avut loc la data de 4.08.2015, a avut pe ordinea de zi aprobarea planului de reorganizare propus de administratorul special al debitoarei PAI care avea şi calitatea de creditor, fiind înscris în tabelul definitiv de creanţe cu suma totală de 26.450 lei, deţinând 5,04% din masa credală, fiind trecut la ordinea de priorităţi prev. de art. 161 pct. 10 din Legea nr. 85/2014, respectiv ”creanţe subordonate”.
Conform procesului –verbal încheiat la această adunare a creditorilor au fost prezenţi sau şi-au manifestat votul prin corespondenţă creditorii cu o valoare însumată a creanţelor de 83,62%, respectiv:
– DGRFP Iaşi – AFP Botoşani, creditor bugetar, care nu a aprobat planul în forma actuală;
– CIT, reprezentant salariaţi, cu o pondere de 1,05% din totalul creanţelor, care a aprobat planul de reorganizare;
– SC CH SRL, creditor chirografar, cu o pondere de 26,12% din totalul creanţelor, care a aprobat planul de reorganizare.
Instanţa a reţinut în mod corect faptul că din cele 3 categorii de creditori, au votat pentru aprobarea planului de reorganizare două categorii, respectiv: creanţele salariale şi creanţele chirografare, procentul însumat fiind de 27,17% din totalul creanţelor.
Art.139 al. 1 lit. B din Legea nr. 85/2014 prevede expres: ”Judecătorul-sindic fixează termenul pentru confirmarea planului în cel mult 15 zile de la depunerea la tribunal de către administratorul judiciar a procesului-verbal al adunării creditorilor prin care acesta a fost aprobat. Judecătorul-sindic poate să ceară unui specialist să îşi exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului, înainte de confirmarea lui. Planul este confirmat în următoarele condiţii:
B. în cazul în care sunt trei categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care cel puţin două categorii votează planul, cu condiţia ca una dintre categoriile defavorizate să accepte planul şi ca cel puţin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul”.
Ori în speţă este evidentă neîndeplinirea cerinţei legale stipulate prin textul legal sus-menţionat privind acceptarea planului de ” cel puţin 30% din totalul valoric al masei credale”.
În ceea ce-l priveşte pe creditorul subordonat şi administrator special precum şi unic asociat în acelaşi timp, atât el, în calitate de apelant cât şi lichidatorul judiciar, prin apelul declarat, se află într-o vădită eroare, întrucât fac referire constant la votul acestuia, însă din procesul-verbal încheiat în Adunarea Creditorilor din 4.08.2015, nu rezultă faptul că PAI ar fi votat planul de reorganizare, ci doar acordul său privind neîncasarea vreunei sume de bani.
” Creditorul subordonat PAI menţionează că este de acord să nu încaseze nici o sumă din creanţa sa în valoare de 26450 lei”.
Aşadar, în mod eronat lichidatorul judiciar a inclus, la calculul procentului minim de 30% menţionat mai sus şi procentul creditorului PAI de 5,04%, deşi acesta nu a votat planul de reorganizare.
Rezultă fără echivoc faptul că din cele trei categorii de creanţe: creanţe bugetare, creanţe salariale şi creanţe chirografare, au votat pentru aprobarea planului de reorganizare două categorii: creanţele salariale ( pondere 1,05% din totalul creanţelor) şi creanţele chirografare ( pondere 26,12% din totalul creanţelor), deci în total 27,17% din masa credală.
De remarcat este şi incidenţa în cauză a art. 138 al. 5 din Legea nr. 85/2014 (ignorat însă de către lichidatorul judiciar), potrivit căruia ”Creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlaţi sau se află sub control comun cu debitorul pot vota cu privire la planul de reorganizare, sub condiţia ca programul de plăţi să nu le ofere nicio sumă sau să le ofere mai puţin decât ar primi în cazul falimentului şi ca orice astfel de plăţi să le fie acordate potrivit ordinii de prioritate a creanţelor subordonate prevăzute la art. 161 pct. 10 lit. a)”.
Ori conform planului de reorganizare propus spre acceptare creditorilor, prin programul de plăţi, acestui creditor subordonat – PAI urma a i se distribui sume de bani din creanţa pretinsă, fapt ce însemna că nu avea nici un drept de vot, renunţarea la creanţa pretinsă fiind exprimată direct în Adunarea Creditorilor, conform procesului verbal din 4.08.2015 supus cercetării judecătoreşti de faţă.
Luând în considerare argumentele de fapt şi de drept expuse, cum criticile apelanţilor apar ca nefiind pertinente, judecătorul sindic corect reţinând neacceptarea planului de reorganizare, conform art. 139 alin. 1 lit. B din Legea nr.85/2014, şi în consecinţă respingând cererea de confirmare, ambele apeluri urmează a fi respinse ca nefondate, în conformitate cu dispoziţiile art. 480 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecinţă, cererea de suspendare a efectelor executării sentinţei, formulată în conformitate cu disp. art. 43 alin. 4 din Legea nr. 85/2014, urmează a fi respinsă ca fiind rămasă fără obiect.
