Cuprins pe materii: Drept penal. Drept procesual penal. Furt. Schimbarea încadrării juridice. Aplicarea legii penale mai favorabile. Prezumţia de nevinovăţie. Reţinere spre judecare. In dubio pro reo.
După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului, conform art. 4 alin.2 C.pr.pen.
Judecătoria Târgu Bujor, secţia penală, sentinţa nr. 161/17.07.2015
Prin sentinţa penală nr. 3…/24.12.2014, pronunţată de Judecătoria T. B în dosarul nr. 2…/31../2013, instanţa a admis, în procedura prevăzută de art. 278¹ C.pr.pen.- 1969, plângerea formulată de petenta SC T S SRL, prin administrator M G şi a reţinut cauza spre judecare, punând în mişcare acţiunea penală faţă de persoanele fizice: C I E, G C T, I C E şi persoana juridică: S.C. O SRL, prin lichidator judiciar, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat (furt care a produs consecinţe deosebit de grave), prevăzută de art. 208 alin.1- art. 209 alin.4 raportat la art. 146 C.pen.- 1969, constând în fapta inculpaţilor: C I E, G C T, I C E şi S.C. O SRL, prin lichidator judiciar, comisă după punerea în posesie din data de 20.11.2007 a creditoarei inculpate S.C. O SRL cu imobilul din com. V, jud. G, de a lua fără drept bunurile mobile aflate în hala executată a debitoarei C L, şi care aparţineau persoanei vătămate S.C. T S SRL, fără consimţământul depozitarului (SC A SRL), cauzând un prejudiciu persoanei vătămate deponente în cuantum de 250 017 lei.
La termenul de judecată din 08.05.2014, persoana vătămată – S.C. TS SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 312021 lei, compusă din: 250017 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor sustrase; 60004 lei reprezentând TVA şi 2000 lei reprezentând onorariu avocat.
În cauză, au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţia inculpaţiilor, declaraţia administratorului persoanei vătămate, declaraţia mandatarului inculpatei persoană juridică: SC O. SRL, prin lichidator judiciar, declaraţiile martorului: executor P.S, declaraţia martorului: expert judiciar tehnic GRS, declaraţii martori, procesul-verbal al ANAF şi raportul de inspecţie fiscală , planşe fotografice, înregistrarea efectuată de către inculpatul GCT privind propria sa convorbire cu martorul DC, în temeiul disp. art. 139 alin. 3 C.pr.pen.,caziere judiciare .
În drept, în prealabil, instanţa va analiza aplicabilitatea dispoziţiilor art. 5 alin.1 din C.pen. privitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei penale, având în vedere că fapta de furt s-a săvârşit sub imperiul Codului penal – 1969, respectiv în anul 2007/2008.
Astfel, instanţa reţine că în privinţa elementului circumstanţial agravant, care califică fapta de furt, prevăzută de art. 209 alin.4 C.pen.- 1969, constând în furtul care a produs consecinţe deosebit de grave, respectiv o pagubă materială mai mare de 200 000 lei în prezenta cauză, conform noului Cod penal fapta va constitui furt simplu, prevăzut de art. 228 alin.1 C.pen., cu limite de pedeapsă mai reduse, precum şi posibilitatea aplicării amenzii penale (pedeapsa prevăzută de art. 228 alin.1 C.pen. este închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă versus cea prevăzută de art. 209 alin.4 C.pen.- 1969: închisoare de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi).
Drept consecinţă, instanţa constată că legea penală mai favorabilă este noul Cod penal, astfel că în baza art. 5 C. pen. raportat la art. 386 C. pr. pen., va schimba încadrarea juridică a infracţiunii deduse judecăţii privind pe inculpaţii: C I E, G C T, I C E şi S.C. O SRL, prin lichidator judiciar , din infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1- art. 209 alin.4 raportat la art. 146 C.pen.- 1969 în infracţiunea de furt, prevăzută de art. 228 alin. 1 C. pen.
Analizând probele administrate în cauză, instanţa apreciază că fapta reţinută în sarcina inculpaţilor persoane fizice: CI E GC i, I C E şi persoana juridică Sc O SRL, prin lichidator, nu există, pentru următoarele considerente: Prezumţia de nevinovăţie reprezintă o garanţie specifică în materie penală, art. 4 alin.2 C.pr.pen. prevăzând expres că după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.
Orice soluţie pronunţată de către instanţă nu se poate întemeia decât pe probe legal administrate şi convingătoare, „o condamnare în lipsa probelor convingătoare de vinovăţie constituie o încălcare a art. 6 paragraf 2 (C.E.D.O, secţia III, hotărârea Telfner contra Austria, 20 martie 2001, 33501/96), scopul procesului penal fiind ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită conform vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală. În prezenta cauză,nu sunt elemente de fapt, care să se desprindă din mijloacele de probă administrate şi să conducă la concluzia că inculpaţii persoane fizice: CI E GC i, I C E , acţionând şi în interesul inculpatei persoană juridică SC O SRL, prin lichidator, au săvârşit infracţiunea de furt prevăzută de art. 228 alin.1 C.pen, probele nerelevând dincolo de orice îndoiala rezonabilă, faptul că inculpaţii, după punerea în posesie din data de 20.11.2007 a creditoarei inculpate S.C. O SRL cu imobilul din com. Vi, jud. G, ar fi luat fără drept bunurile mobile aflate în hala executată a debitoarei C L, care aparţineau persoanei vătămate S.C. T S SRL., în scopul însuşirii lor.
Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de furt, potrivit disp. art. 228 alin.1 C.pen., constă în acţiunea de luare pe nedrept a unor bunuri mobile din posesia sau detenţia unei persoane fizice sau juridice fără consimţământul acesteia, având drept urmare producerea unui prejudiciu persoanei vătămate, care poate fi proprietarul, posesorul sau detentorul bunurilor sustrase.
Or, în cauză, nu s-a făcut dovada că la data punerii în posesie din 20.11.2007, în hala executată s-ar fi aflat cu certitudine bunurile persoanei vătămate a căror contravaloare este de 250 017 lei, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada elementului material de luare/deposedare a bunurilor/produselor industriale de sub stăpânirea în fapt a detentorului- debitor C L, care, în mod dubios, nu a menţionat nimic cu privire la existenţa unor astfel de bunuri cu o valoare însemnată executorului judecătoresc la data punerii în posesie a creditoarei inculpate SC O SRL, notificând persoana vătămată despre executarea halei tocmai la data de 12.12.2007, în condiţiile în care despre activitatea execuţională a halei avea cunoştinţă încă de la data încheierii contractului de depozit real nr. 2/19.07.2007. Nici sub aspectul laturii subiective a infracţiunii de furt, nu există elemente de fapt, care să rezulte din mijloacele de probă administrate şi să conducă la concluzia că inculpaţii persoane fizice: CI E GC i, I C E , acţionând în interesul sau în numele inculpatei persoană juridică SC O SRL, ar fi săvârşit infracţiunea de furt cu intenţie directă sau indirectă, calificată prin scopul însuşirii pe nedrept a bunurilor mobile aparţinând persoanei vătămate care avea relaţii contractuale cu firma SC A SRL, administrată de martorii: C L şi M M.
În speţa dedusă judecăţii, toate aspectele prezentate anterior la analizarea coroborată a materialului probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi nemijlocit, în faza cercetării judecătoreşti, sunt tot atâtea incertitudini pentru instanţa de judecată, motiv pentru care, în cauză, îşi găseşte aplicarea principiul „in dubio pro reo”.
Faţă de aceste considerente, instanţa, în temeiul art. 396 alin. 1, 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. a C.pr.pen., va achita pe inculpaţii: CI E GC i, I C E şi S.C. O SRL, prin lichidator judiciar, pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzută de art. 228 alin. 1 C. pen.
Sub aspectul laturii civile, instanţa ia act că în temeiul art. 20 C.pr.pen., persoana vătămată – S.C. T S SRL, s-a constituit parte civilă cu suma de 312021 lei, compusă din: 250017 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor sustrase; 60004 lei reprezentând TVA şi 2000 lei reprezentând onorariu avocat.
Având în vedere temeiul prevăzut de art. 16 alin.1 lit. a C.pr.pen., respectiv fapta nu există, pentru care s-a dispus achitarea inculpaţilor, instanţa va respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. T S SRL.
