Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 30.04.2015 judecătorul de cameră preliminară a dispus:
„În baza art. 346 alin. 1 C.proc.pen rap. la art. 35, art.41 C.proc.pen, constată legalitatea sesizării instanţei, sub aspectul competenţei funcţionale, materiale şi teritoriale.
În baza. art 345 alin. 1 C.proc.pen. rap. la art. 342 C.proc.pen. şi art. 328 C.proc.pen, califică drept apărare de fond critica formulată de inculpată privind legalitatea rechizitoriului şi o respinge, ca inadmisibilă.
În baza art. 346 alin. 1 C.proc.pen rap. la art. 328 şi 286 alin. 2 C.proc.pen, constată legalitatea sesizării instanţei, sub aspectul regularităţii rechizitoriului emis la data de 26.02.2015, în dosarul nr. 1399/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi.
În baza art. 346 alin. 1 C.proc.pen. rap. la art. 101, art. 102 C.proc.pen şi art. 281 lit. e,f C.proc.pen., constată legalitatea administrării probelor în cursul urmăririi penale.
În baza art. 346 alin. 1 C.proc.pen. rap.la art. 286 C.proc.pen şi art. 281 alin. 1 lit. e C.proc.pen, art. 282 C.proc.pen, constată legalitatea efectuării actelor de urmărire penală.
În baza art. 346 alin. 1 C.proc.pen, dispune începerea judecăţii (…)”
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut în esenţă următoarele:
Cu privire la regularitatea actului de sesizare a instanţei, inculpata, prin apărător, a solicitat, pe cale de excepţie, să se constate neregularitatea rechizitoriului emis în cauză, neregularitate constând în aceea că procurorul a reţinut că inculpata este cunoscută cu antecedente penale, ceea ce nu este real, pentru că, respectivele condamnări la care face referire actul de sesizare al instanţei, sunt ulterioare faptei pentru care este trimisă în judecată în prezenta cauză penală, deci nu ar putea să constituie antecedente penale.
Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că noţiunii de regularitate a rechizitoriului îi corespund următoarele criterii:
1.verificarea rechizitoriului sub aspectul legalităţii şi al temeiniciei de către procurorul ierarhic superior;
2.cuprinderea menţiunilor obligatorii prevăzute de art. 328 C.proc.pen., respectiv denumirea parchetului emitent, data întocmirii rechizitoriului, numele, prenumele şi calitatea celui care l-a întocmit, semnătura celui care l-a întocmit, fapta şi persoanele pentru care s-a efectuat urmărirea penală (pentru determinarea limitelor urmăririi penale se vor analiza: ordonanţa de începere a urmăririi penale in rem, ordonanţa de continuare a urmăririi penale faţă de suspect, ordonanţa prin care a fost pusă în mişcare acţiunea penală, eventual ordonanţa prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale sau ordonanţa de reunire a cauzelor)încadrarea juridică a acesteia, motivele de fapt şi de drept, probele pe care se întemeiază acuzarea, actele de urmărire penală efectuate, datele referitoare la eventuale măsuri preventive sau asigurătorii dispuse în cauză, dispoziţia de trimitere în judecată, cheltuielile judiciare, numele persoanelor care trebuie citate în instanţă, cu indicarea calităţii lor în proces şi locul în care urmează a fi citate;
3.descrierea în cuprinsul rechizitoriului a faptelor care constituie obiectul acuzării faţă de fiecare inculpat în parte pentru a se putea stabili limitele şi obiectul judecăţii.
Prin raportare la fiecare dintre aceste criterii, judecătorul de cameră preliminară a constatat că rechizitoriul emis în cauză nu conţine vicii de fond sau de formă, cuprinzând menţiunile prevăzute de art. 328 C.proc.pen., fiind apt să învestească instanţa în mod valabil şi să asigure posibilitatea inculpatei de a exercita o apărare concretă şi efectivă prin raportare la faptele de care este acuzat.
Susţinerea inculpatei, referitoare la aprecierea procurorului că inculpata este cunoscută cu antecedente penale, nu este o veritabilă excepţie de neregularitate a rechizitoriului, fiind, de fapt, o apărare de fond, care urmează a fi analizată în cadrul verificărilor ce se vor efectua cu privire la temeinicia acuzaţiei penale formulate prin actul de sesizare. A arătat inculpata în concluziile formulate că potrivit art. 3 şi 4 din C:proc.pen, sarcina organului de urmărire penală este aceea de a strânge probe pentru a determina dacă se impune trimiterea în judecată, dispoziţii care, coroborate cu principiul legalităţii, presupun strângerea de probe în vederea determinării exacte a împrejurărilor săvârşirii faptei, pentru a determina în mod corect încadrarea juridică şi consecinţele complete ce decurg din aceasta. Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că există controverse în literatura de specialitate şi în practica judiciară cu privire la subsumarea antecedenţei penale noţiunii de încadrare juridică, iar, pe de altă parte, există unanimitate de opinii cu privire la faptul că pluralitatea de infracţiuni nu intră în sfera noţiunii de încadrare juridică. Astfel, în primul rând, încadrarea juridică dată faptei reprezintă dispoziţia din legea penală aplicabilă faptei concrete săvârşite de inculpată, iar în al doilea rând, atâta vreme cât procurorul a stabilit o încadrare juridică, independent de corectitudinea acesteia, din această perspectivă, rechizitoriul este legal întocmit. Judecătorul de cameră preliminară nu aste abilitat de lege să verifice raţionamentul procurorului cu privire la stabilirea încadrării juridice, această atribuţie revenind instanţei de judecată. Pe cale de consecinţă, dat fiind că, în fapt, inculpata a invocat, în cadrul procedurii de cameră preliminară aspecte care excede obiectului acestei proceduri, neavând deschisă această cale de legiuitor, judecătorul de cameră preliminară a calificat critica inculpatei ca fiind o apărare de fond, şi a respins-o, ca inadmisibilă.
