Recalcularea pensiei prin valorificarea sentinţelor de natură salarială, reprezentând drepturi băneşti din titluri executorii, conform adeverinţelor eliberate de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti. Incidenţa prevederilor art.107 alin.3 din Legea 263/2010.
Tribunalul Mehedinţi-sentinţa din 18.03.2016
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţei la data de 18.11.2015, sub nr. 7597/101/2015 reclamantul G. M. a chemat în judecată pe pârâta CJP Mehedinţi, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la recalcularea pensiei în baza adeverinţelor întocmite de Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala si neintroduse în calcul, precum şi la plata cheltuielilor de judecata.
În fapt, reclamantul a arătat că, pârâta a refuzat de doi ani de zile , să ia în considerare adeverinţele emise de ANAF , în vederea recalculării pensiei de invaliditate.
A menţionat că, aceste adeverinţe le-a depus în original la Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi, iar ANAF a transmis şi declaraţiile D 112, conform art.296 indice 19 alin.(l) din Legea 571/2003 privind codul fiscal, în vederea recalculării pensiei, care reprezintă documentul pe baza căruia se stabileşte stagiul de cotizare în sistemul public de pensii şi punctajul mediu anual pentru asiguraţii sistemului public de pensii, conform Legii nr.263/2010.
A mai arătat că, sume de bani înscrise de ANAF în adeverinţele şi în declaraţiile D 112, reprezintă drepturi băneşti din titluri executorii conform OUG nr. 71/2009, stabilite de Tribunalul Mehedinţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civila nr. 1713/20.10.2008, rămasă definitivă la 16.04.2009, prin respingerea recursului, sentinţă ce a fost depusă la CJP Mehedinţi.
Aşa cum rezultă din adeverinţele emise de ANAF, contribuţia individuală la asigurările sociale şi contribuţia angajatorului la asigurările sociale, au fost calculate, reţinute şi virate conform legislaţiei în vigoare, iar aceste sume au fost eşalonate de Guvernul României, să se achite până în 2016.
În susţinerea acţiunii s-au depus următoarele înscrisuri în copie: adeverinţa nr.2242/14.05.2014, adeverinţa nr.3970/11.09.2014, adeverinţa nr.5126/19.11.2014, adeverinţa nr.217/13.01.2015,adeverinţa nr.2435/12.05.2015, adeverinţa nr. 4673/12.05.2015, cererea nr.26697/03.12.2014, cererea nr.2124/28.01.2015, adresa nr.A-ECA-18/13.01.2016 emisă de MFP, extras Legea 263/2010, sentinţa nr.1713/20.10.2008 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi secţia comercială şi de contencios administrativ, adeverinţa nr.47382/14.04.2015, cererea nr.1661/29.01.2016, adeverinţa nr.366/22.01.2016, cererea nr.27001/17.11.2015, cererea adresată CJP Mehedinţi la data de 19.02.2016.
În apărare pârâta CJP Mehedinţi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În motivare pârâta a arătat că reclamantul este beneficiar al unei pensii de invaliditate gradul II începând cu data de 27.02.2014 potrivit deciziei nr. 164494 /09.03.2014.
Gradul II de invaliditate presupune pierderea totală a capacităţii de muncă potrivit prevederilor art. 69 lit. b din Legea nr. 263/2010, iar pentru perioada în care se beneficiază de acest tip de pensie nu este prevăzută posibilitatea cumulului acesteia cu alte venituri, neaflându-se în situaţiile expres prevăzute de lege la art. 118.
A menţionat că, după data ieşirii la pensie, gradul II de invaliditate, reclamantul a revenit la C.J.P. Mehedinţi cu solicitări ale recalculării pensiei de invaliditate având în vedere valorificarea unor drepturi salariale obţinute prin hotărâri judecătoreşti aferente perioadei cât a avut statut de salariat, însă plătite de către angajator ulterior datei de deschidere a dreptului de pensie de invaliditate gradul II, ocazie cu care i s-a comunicat faptul că pensia sa nu poate fi recalculată prin valorificarea unor venituri plătite de fostul angajator ulterior datei de 27.02.2014, când a devenit beneficiarul unei pensii de invaliditate gradul II, neexistând temei legal.
Prin Nota de prezentare nr. 11606/08.06.2015 adresată CNPP, privind situaţia drepturilor de pensie ale reclamantului, C.J.P. Mehedinţi a dat lămuriri privind motivul nevalorificării sumelor privind drepturile salariale primite în perioada când era beneficiarul pensiei de invaliditate gradul II.
Potrivit prevederilor art. 16,19 şi 10 din Legea nr. 263/2010 ce definesc “stagiul de cotizare ” cât şi a dovezii “de bază” ce determină acest stagiu, constituie stagiu de cotizare perioadele de timp pentru care asiguraţii datorează şi/sau plătesc contribuţii de asigurări sociale în sistemul public de pensii din România .
Pentru perioada de după 31.03.2001- declaraţia nominala de asigurare prevăzuta la art. 7 alin.1 şi 2, constituie documentul de bază, pe baza căruia se stabileşte stagiul de cotizare în sistemul public de pensii şi punctajului mediu anual pentru sistemul public de pensii.
Prin HG nr. 1397/2010 s-a reglementat faptul că pentru contribuţiile sociale care se calculează asupra drepturilor băneşti acordate prin hotărâri judecătoreşti, se întocmesc declaraţii rectificative corespunzătoare fiecărei luni iar sumele încasate se defalcă pe lunile la care se referă.
Pârâta a mai precizat că, pentru ca drepturile băneşti din titlurile executorii să poată face obiectul unor cereri de recalculare a pensiei de invaliditate, este necesar ca reclamantul să solicite fostului angajator să depună declaraţii nominale rectificative referitoare la drepturi salariale restante iar sumele defalcate să corespundă lunilor aferente perioadei în care era angajat.
Totodată, din declaraţiile nominale rectificative trebuie sa rezulte că sumele salariale ce i se cuveneau sunt anterioare datei deschiderii drepturilor de pensie de invaliditate gradul II.
În dovedirea celor susţinute pârâta a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: notificare nr. 16575/07.09.2015, adresa nr. 11606/08.06.2015, cererile adresate de reclamant CJP în vederea recalculării pensiei, adeverinţa nr.30428/06.03.2014, adeverinţa nr.31010/07.03.2015.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că nu a solicitat cumulul pensiei cu alte venituri, a solicitat recalcularea pensiei, fie şi de invaliditate, în baza art.7 alin (3) şi (5) din legea 263/2010, cu sumele care nu reprezintă venituri lunare ci doar diferenţe de sporuri, cu mult înainte de pensionare, sumele respective achitându-se în baza OUG 71/2009.
A mai precizat că, nu se regăseşte sub incidenţa art. 118 şi art.6 alin (1) din Legea 263/2010, nu s-ar cumula pensia cu un venit ( venitul provine dintr-o activitate desfăşurata de o persoana conform art.7 pct. 13 indice 1 din codul fiscal ), întrucât nu desfăşoară nici o activitate şi nu are nici o funcţie prevăzuta de art.6 (1).
Conform art. 107 alin (3) şi (5) din Legea 263/2010, pensia se poate recalcula prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia, iar noile drepturi recalculate se acorda începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată cererea.
A mai susţinut că, pârâta recunoaşte că trebuiau întocmite declaraţii rectificative, conform HG 1397/2010, pentru a fi posibilă recalcularea pensiei.
La data de 05.01.2016 reclamantul a depus precizare de acţiune solicitând obligarea pârâtei la plata de daune-interese în sumă de 3500 lei , conform prevederilor noului cod civil , având în vedere că i-au fost reţinute toate contribuţiile sociale aferente acestor sume primite, dar nu a beneficiat de vechime în muncă, cu aceste perioade, deşi ele constituie stagii de cotizare la pensie.
De asemenea, reclamantul a depus o completare a cererii introductive prin care a arătat că nu a solicitat cumulul pensiei cu alte venituri, întrucât ar trebui să aibă o asigurare obligatorie, pentru a solicita acest lucru, aşa cum prevede art.118(l),coroborat cu art. 6(1) din legea 263/2010, ci a solicitat recalcularea pensiei, conform art. 107(3) din Legea 263/2010, cu diferenţe de salariu, stabilite de Tribunalul Mehedinţi, pentru perioada 2005-2008, când era în activitate.
Totodată, a susţinut că asemenea drepturi băneşti au fost primite şi în perioada anilor 2012, 2013, în baza OUG 71/2009 şi au fost luate în calculul pensiei, fără a mai fi necesară întocmirea declaraţiilor rectificative.(nov.2012,mai2013).
Perioada 2005-2008 a fost luată în calcul ca vechime în muncă, doar că suma introdusă în baza de calcul trebuie majorata cu diferenţele stabilite de hotărârea judecătorească, iar ANAF a întocmit şi depus declaraţiile D l12, pentru sumele în cauză, la Casa de pensii, la momentul când ele au fost achitate beneficiarilor, aşa cum prevede OUG71/2009.
Pentru termenul din data de 19.02.2016 reclamantul a formulat şi depus la dosar Note prin care a motivat petitul privind daunele solicitate prin precizarea de acţiune, în sensul că a menţionat că, solicită daune morale întrucât pârâta prin refuzul de-ai recalcula pensia i-a cauzat un prejudiciu moral ce a constat în stres, sentiment de frustrare şi umilinţă determinată de starea de aşteptare în vederea îndeplinirii obligaţiei legale.
A menţionat că, prejudiciul moral nu se poate cuantifica însă a înţeles să solicite suma de 3500 lei pentru consecinţele negative sub aspect psihic cauzate prin întârzierea stabilirii şi recalculării dreptului de pensie.
Pârâta CJP Mehedinţi a formulat întâmpinare la precizarea de acţiune prin care a solicitat respingerea petitului privind plata de daune interese în sumă de 3.500 lei, întrucât potrivit art. 906 NCPC este interzisă acordarea unor daune cominatorii pentru neexecutarea obligaţiilor de a face sau de a nu face, respectiv, emiterea unei decizii de recalculare a pensiei.
A mai arătat că, pentru a se putea trece la recalcularea pensiei, a solicitat reclamantului să depună dovada că drepturile solicitate pentru recalcularea pensiei sunt drepturi cuvenite perioadei anterioare deschiderii dreptului de pensie de invaliditate gradul II, prin depunerea de fostul angajator a unor declaraţii rectificative.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de CJP Mehedinţi prin care a combătut apărările formulate de pârâtă.
Prin încheierea din data de 04.03.2016, instanţa a dispus conexarea dosarului nr. 849/101/2016 la dosarul de faţă, având în vedere că au aceiaşi cauză, acelaşi obiect şi privesc aceleaşi părţi pentru a se judeca deopotrivă respectiv, prin precizarea de acţiune formulată în acest dosar reclamantul a solicitat să fie obligată pârâta Casa de Pensii Mehedinţi să recalculeze pensia prin valorificarea veniturilor din adeverinţa eliberată de Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, venituri primite cu titlu de indemnizaţie concediu medical.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:
Reclamantul G. M. este beneficiarul pensiei de invaliditate grad II, pensie ce a fost acordată începând cu data de 27.02.2014 potrivit deciziei nr.164494/09.03.2014.
Anterior calităţii de pensionar, reclamantul a fost salariatul Gărzii Financiare-Secţia Judeţeană Mehedinţi până la data de 01.11.2013, iar prin sentinţa civilă nr.1713/20.10.2008 a Tribunalului Mehedinţi, sentinţă rămasă irevocabilă la data de 16.04.2009 prin respingerea recursului, a fost obligat angajatorul la plata de drepturi salariale constând în suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% pentru perioada 01.01.2005-20.10.2008.
Potrivit OUG 71/2009 drepturile băneşti câştigate prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2011 se vor plăti eşalonat.
Astfel, ulterior acordării dreptului de pensie, reclamantului i-au fost plătite, eşalonat drepturile salariale câştigate prin hotărâri judecătoreşti, pentru perioada anterioară încetării raporturilor de muncă, drepturi pentru care fostul angajator a reţinut şi virat contribuţia individuală şi contribuţia angajatorului la asigurările sociale, aşa cum reiese din adeverinţele emise de ANAF.
Urmare a plăţii acestor sume din titluri executorii, reclamantul s-a adresat pârâtei, cu cererea scrisă înregistrată sub nr.26697/03.12.2014 prin care a solicitat recalcularea dreptului de pensie prin valorificarea sumelor primite în trimestrele III şi IV/2013 şi I, II, III/2014 în temeiul OUG 71/2009, cerere la care a fost anexată adeverinţa nr.5126/19.11.2014, adeverinţă eliberată de ANAF şi în care au fost evidenţiate veniturile salariale primite în baza titlurilor executorii.
Întrucât pârâta nu a dat curs solicitării reclamantului, acesta a formulat noi cereri privind recalcularea dreptului de pensie,cereri care la rândul lor au fost însoţite de adeverinţe eliberate de ANAF şi în care au fost evidenţiate cuantumul drepturilor băneşti obţinute prin titluri executorii.
Ulterior, ca urmare a refuzului pârâtei de recalculare a dreptului de pensie în baza adeverinţelor eliberate de ANAF, reclamantul s-a adresat ANAF-ului, iar prin adresa nr.A-ECA-18/13.01.2016 această instituţie a comunicat faptul că toate sumele primite reprezentând drepturi băneşti câştigate în instanţă şi plătite eşalonat în temeiul OUG 71/2009 au fost trecute în declaraţia D112.
După data de 31.03.2001 declaraţia nominală de asigurare constituie documentul pe baza căruia se stabileşte stagiul de cotizare în sistemul public de pensii şi punctajul anual, iar în situaţia în care derularea raporturilor de muncă sau serviciu nu poate fi dovedită cu declaraţia nominală, pentru a se stabili stagiul de cotizare pot fi valorificate şi alte acte doveditoare, potrivit art.10 din Legea 263/2010.
În aplicarea acestor prevederi legale, Casele Teritoriale de Pensii eliberează adeverinţe privind datele necesare determinării stagiului de cotizare şi a punctajului mediu, în vederea stabilirii pensiei pentru asiguraţi, adeverinţe care conţin date transmise de angajator prin declaraţiile lunare privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat sau din contractele şi declaraţiile de asigurări sociale încheiate personal cu reprezentanţii Caselor Teritoriale de Pensii.
În speţă se constată că reclamantului i-au fost emise de către Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti un număr de 3 adeverinţe cu datele necesare stabilirii stagiului de cotizare, în baza declaraţiilor nominale depuse de fostul angajator, respectiv adeverinţa nr.30428/06.03.2014, nr.47382/14.04.2015 şi nr.31010/07.03.2016.
Analizând conţinutul celor 3 adeverinţe, se constată că, pe lângă veniturile realizate de reclamant în perioada în care a avut calitatea de salariat, venituri ce constituie baza de calcul a contribuţiilor de asigurări sociale sunt evidenţiate şi veniturile pe care acesta le-a obţinut în calitatea sa de asigurat fără contract de muncă la angajator, respectiv drepturile băneşti cuvenite în baza titlurilor executorii ce au fost eşalonate la plată potrivit OUG 71/2009.
Astfel, potrivit adeverinţei nr.31010/07.03.2016 emisă în baza declaraţiilor nominale depuse de ANAF, veniturile evidenţiate la rubrica baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, sunt în acelaşi cuantum ca cele evidenţiate în adeverinţele eliberate de ANAF reclamantului reprezentând cuantumul drepturilor băneşti din titluri executorii conform OUG 71/2009, şi pe care, potrivit menţiunilor din aceste adeverinţe, reclamantul nu le-a obţinut din salarii ca angajat al ANAF.
Susţinerile pârâtei referitoare la faptul că reclamantul figurează ca beneficiar de venituri şi pentru perioada ulterioară ieşirii la pensie pentru gradul II de invaliditate, acesta neaflându-se în situaţiile expres prevăzute la art.118 din Legea 263/2010, situaţie în care nu i-au fost valorificate datele din adeverinţa 31010/2016, instanţa le constată neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Din menţiunile cuprinse în adeverinţele eliberate de Casele teritoriale de Pensii, adeverinţe care respectă prevederile legale, se constată că, legiuitorul la rubrica „Tip de asigurare” a enumerat categoriile de acte ce reprezintă documentele în baza cărora sunt realizate venituri, fie declaraţii de asigurare, contract de asigurare, contract de muncă etc., fie actele normative în baza cărora persoanele asigurate ar realiza venituri, respectiv venituri profesionale reprezentând drepturi de autor, OUG 82/2010, venituri provenite din contracte sau convenţii civile, contract de asigurare conform OUG 94/2010.
Întrucât veniturile obţinute de reclamant şi pentru care s-au depus declaraţii nominale nu au fost realizate de acesta în calitate de salariat ci aşa cum s-a arătat mai sus au fost obţinute în baza titlurilor executorii, în adeverinţa eliberată de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti la rubrica „Tip asigurare” este specificată menţiunea „fără contract”.
Faptul că reclamantul a obţinut venituri în perioada în care avea calitatea de pensionar, venituri ce nu erau provenite din situaţii pentru care asigurarea este obligatorie, aşa cum prevede art.118 din Legea 263/2010, ci erau venituri din titluri executorii ce vizau drepturi salariale aferente perioadei 2005-2008, reiese şi din adeverinţele nr.2242/14.05.2014, nr.3970/11.09.2014, nr.5126/19.11.2014, nr.217/13.01.2015, nr.2435/12.05.2015, nr.4673/12.05.2015 eliberate de ANAF. În aceste adeverinţe se face menţiunea că reclamantul nu a obţinut aceste venituri cu titlu de salarii ca angajat al ANAF-ului ci doar reprezintă drepturi salariale câştigate în instanţă în calitate de fost angajat al Gărzii financiare, drepturi eşalonate la plată, iar cuantumul veniturilor brute din acestea se regăsesc şi în adeverinţa nr.31010/07.03.2016.
În raport de cele arătate mai sus instanţa constată că în cauză sunt incidente prevederile art.107 alin.3 din Legea 263/2010 potrivit cărora pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare prevăzute de lege nevalorificate la stabilirea acesteia, astfel că, va fi obligată pârâta să recalculeze pensia reclamantului prin valorificarea veniturilor de natură salarială reprezentând drepturi băneşti din titluri executorii, conform adeverinţei nr.31010/07.03.2016 eliberată de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.
Referitor la petitul prin care reclamantul solicită să fie obligată pârâta să recalculeze pensia în baza adeverinţelor eliberate de Casa de Asigurări de Sănătate, instanţa îl constată neîntemeiat urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
În perioada 01.11.2013-26.02.2014 reclamantul, potrivit susţinerilor sale şi confirmate de adeverinţa nr. 5957T/20.02.2014 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, s-a aflat în incapacitate temporară de muncă beneficiind de 118 zile de indemnizaţie de concediu medical.
Potrivit art.32 alin.5 din Legea 263/2010 pentru perioada în care asiguratul beneficiază de indemnizaţie de asigurări sociale de sănătate calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale datorată de asigurat se face de către Casa de Asigurări de Sănătate, iar această plată se efectuează prin depunerea de către această instituţie a declaraţiilor nominale, potrivit prevederilor art.7 din acelaşi act normativ.
În speţă, se constată că pentru perioada arătată mai sus CAS Bucureşti nu a depus declaraţiile nominale, ci a eliberat reclamantului adeverinţa nr.5957T/20.02.2014 în care au fost menţionate sumele primite cu titlu de indemnizaţie de concediu medical.
Potrivit prevederilor art.10 din Legea 263/2010 pentru perioadele de după 31 martie 2001 declaraţia nominală de asigurare constituie documentul în baza căruia se stabileşte stagiul de cotizare în sistemul public de pensii şi punctajul mediu anual pentru asiguraţii sistemului public de pensii, iar potrivit art.6 din HG 257/2011 în situaţia în care, după data 31.03.2001 nu pot fi dovedite, prin declaraţia nominală de asigurare, veniturile în baza cărora se determină punctajul lunar, persoana în cauză poate prezenta Casei teritoriale de Pensii documente doveditoare întocmite în condiţiile legii, aceste prevederi aplicându-se doar în situaţia în care angajatorul se află în imposibilitatea de a întocmi şi de a depune declaraţia nominală de asigurare.
Coroborând aceste prevederi legale cu starea de fapt se constată că, pârâta Casa Teritorială de Pensii Mehedinţi în mod corect nu a procedat la valorificarea adeverinţei eliberate de Casa de Asigurări de Sănătate Bucureşti, întrucât această instituţie nu se află în imposibilitatea întocmirii şi depunerii declaraţiei nominale, neintrând sub incidenţa prevederilor legale sus arătate.
De asemenea trebuie menţionat că prin sentinţa nr.11/01.03.2016 pronunţată în dosarul nr.7602/101/2015, dosar prin care a fost disjuns petitul privind obligarea pârâtei CJP Mehedinţi de a recalcula dreptul de pensie al reclamantului în baza adeverinţelor emise de Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, a fost obligată pârâta Casa de Asigurări de Sănătate să întocmească şi să transmită pentru reclamant declaraţiile D112 privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate pentru concediile medicale pe perioada noiembrie 2013-februarie 2014, perioadă ce face obiectul adeverinţei eliberate de CAS şi a cărei valorificare o solicită reclamantul în prezenta cauză.
Faţă de această situaţie coroborată cu prevederile legale mai sus arătate, reclamantul are posibilitatea să solicite pârâtei recalcularea dreptului de pensie prin valorificarea veniturilor primite cu titlu de indemnizaţie concediu medical după depunerea de către CAS Bucureşti a declaraţiilor nominale astfel cum a fost dispus prin sentinţa arătată mai sus.
Referitor la petitul privind obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 3500 lei instanţa urmează a-l respinge pentru următoarele considerente:
Simpla afirmaţie că a fost suferit un prejudiciu moral nu poate constitui un argument juridic pentru acordarea unor daune morale, acest prejudiciu trebuie dovedit sub toate aspectele (art.998-999 C.civil) inclusiv prin prisma legăturii de cauzalitate între fapta culpabilă a pârâtei şi prejudiciul moral, care, în speţa de faţă nu există.
Se apreciază că prin obligarea pârâtei de a recalcula dreptul de pensie al reclamantului prin valorificarea veniturilor obţinute din titluri executorii se realizează o reparaţie integrală, echitabilă, suficientă pentru repararea oricărui prejudiciu moral ce ar fi fost suferit, nefiind nevoie şi de reparaţie pecuniară suplimentară.
Faţă de cele arătate mai sus instanţa va admite în parte acţiunea formulată de reclamant.
Această sentinţă a rămas definitivă prin neapelare.
