Dosar nr. 11195/288/2013
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA
SECŢIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.4246
SENTINŢA CIVILA Nr. 3149
Şedinţa publică de la 06 Iunie 2014
Instanţa constituită din:
Preşedinte: dr. DINU CAMELIA
Grefier: BĂDOIU NICOLAE
?
?
Pe rol fiind pronunţarea cauzei civile formulate de reclamanta B. M., cu domiciliul ales la …, în contradictoriu cu pârâţii E. M. şi E. E., cu domiciliul în …, având ca obiect constatare nulitate act juridic pretenţii.
Procedura este legal îndeplinită.
La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, cu ocazia pronunţării, au lipsit părţile.
S-a făcut referatul cauzei, după care se învederează de grefier că la dosarul cauzei s-au înaintat concluzii scrise din partea ambelor părţi.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din 30 mai 2014, fiind consemnate în şedinţa publică din acea dată şi care face parte integrantă din prezenta hotărâre;
INSTANŢA:
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea, înregistrată în data de 25.10.2013, pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea, sub nr. 11196/288/2013, reclamanta B. M. a chemat în judecată pe pârâţii E. M., E. E. şi S.C. M. S.R.L. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună nulitatea/anularea procurii speciale autentificată sub nr. 911/10.04.2012 de BNP B. C. M. pentru eroare esenţială asupra naturii şi obiectului actului; să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1926/26.07.2012 de B.N.P. B. C. M.; obligarea pârâţilor persoane fizice la plata sumei de 549.392 lei, reprezentând suma încasată din vânzarea imobilului teren proprietatea exclusivă a reclamantei; Obligarea pârâţilor persoane fizice la plata dobânzii legale aferente sumei de 549.392 lei, calculată de la data de 03.08.2012 până la restituirea efectivă a întregii sume.
De asemenea, se solicită obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea din 08.11.2013, s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru.
În cadrul procedurii de regularizare, înainte de comunicarea către pârâţi a cererii de chemare în judecată, reclamanta a modificat acţiunea iniţială prin cererea de la fila 24, în sensul că solicită numai obligarea pârâţilor E. M. şi E. E. la plata sumei de 549.392 lei, reprezentând suma încasată din vânzarea imobilului teren proprietatea exclusivă a reclamantei, precum şi a dobânzii legale aferente, calculată de la data de 03.08.2012 până la restituirea efectivă a sumei.
S-a precizat expres că acţiunea, astfel cum a fost modificată, nu este îndreptată împotriva pârâtei iniţiale, S.C. M. S.R.L.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1926/26.07.2012, pârâtul E. M. a înstrăinat, în numele reclamantei, dreptul de proprietate asupra terenului situat în comuna B., pct. G. IAS”, jud. Vâlcea, în suprafaţă de 4.900 mp., având numărul cadastral 35256, către S.C. Multisistem S.R.L., în baza procurii speciale autentificate sub nr. 911/10.04.2012.
Mai arată reclamanta că, prin procura mai sus menţionată, a mandatat pe pârâtul E. M. numai în vederea vânzării terenului, dar acesta a depăşit limitele mandatului şi nu i-a restituit ceea ce a primit în temeiul mandatului, respectiv preţul terenului vândut.
Capătul de cerere referitor la obligarea dobânzii legale se întemeiază pe dispoziţiile art. 2020 N. C. Civ, potrivit cărora mandatarul datorează dobânzi pentru sumele întrebuinţate în folosul său începând din ziua întrebuinţării.
Susţine reclamanta că suma primită în baza mandatului a fost folosită de ambii pârâţi pentru edificarea celei de-a doua case.
Prin întâmpinare (fila 64), pârâta E. E. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive întrucât, prin mandatul special autentificat sub nr. 911/10.04.2012, numai pârâtul E. M. a avut calitate de mandatar al reclamantei.
Pe fondul pricinii, pârâţii solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând că au aflat de la anumite cunoştinţe că acţiunea a fost intentată de reclamantă sub influenţa fiului său, B. O., cu care locuieşte.
Pe de altă parte, pârâţii susţin că situaţia de fapt şi de drept descrisă de reclamantă nu corespunde adevărului, acţiunea având caracter şicanatoriu şi putând fi legată doar de o eventuală ieşire din indiviziune a părţilor asupra averii rămase de pe urma autorului comun, B. I. C., decedat în 1990.
Susţin pârâţii că, în realitate, la data căsătoriei lor, pârâta E. E. a primit, în anul 1974, cu titlu de zestre un teren comasat în punctul P – P. T., pe care l-a stăpânit efectiv şi exclusiv până în anul 1990 când, urmare a desfiinţării IAS-ului B. şi a anulării schimburilor de terenuri, a fost deposedată, astfel că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament din comuna B. În considerarea primirii de zestre a terenului amintit, pârâtul E. M. a fost cel care a formulat cererea de reconstituirea a dreptului de proprietate pe numele reclamantei, soacra sa, a semnat actele de punere în posesie şi a plătit taxele şi impozitele împreună cu un cumnat, B. S., deşi titlul de proprietate a fost emis pe numele reclamantei.
Mai susţin pârâţii că terenul de 4.900 mp. a fost stăpânit cu acelaşi titlu de cei doi fraţi, E. E. şi B. S., aşa cum au dorit părinţii lor, respectiv cu titlu de zestre, iar în anul 2012 au convenit să-l vândă împreună, având acordul mamei, reclamanta, când a fost împuternicită în acest scop pârâta E. E.
După perfectarea vânzării, pârâta şi fratele său, B. S., au oferit o parte din preţ reclamantei, însă acesta a refuzat cu motivarea că terenul era zestrea lor, respectiv dreptul lor din averea sa. Finalmente, după insistenţele pârâţilor, din suma oferită, reclamanta a acceptat doar 4.000 lei, drept cadou, şi a indicat ca suma de 10.000 lei să fie dată celuilalt fiu, B. O., care o ajută la bătrâneţe.
Se precizează, în acest context, că reclamanta are încă doi copii, care stăpânesc de peste 40 ani terenuri primite de zestre fără nici o obiecţie din partea pârâţilor.
Se concluzionează că pârâţii au acţionat numai în conformitate cu voinţa reclamantei, astfel că acţiunea este neîntemeiată.
Prin răspunsul la întâmpinare de la fila 70, reclamanta solicită respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei E. E. întrucât este soţia mandatarului, iar potrivit art. 339 C.civ., bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare din soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune.
În ce priveşte apărările pârâţilor pe fondul cauzei, reclamanta consideră că nu au legătură cu vreo normă de drept.
Se insistă că acţiunea a fost intentată ca urmare a voinţei exclusive a reclamantei, care are ca obiect pretenţiile derivate din contractul de mandat.
Referitor la susţinerea pârâţilor cum că au primit cu titlu de zestre a terenului vândut, reclamanta consideră că este contrazisă de înscrisurile autentice prezentate. Pe de altă parte, o înzestrare în anul 1974 nu era posibilă întrucât terenurile fuseseră preluate de C.A.P.
În cauză, a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri, interogatoriu părţi şi proba testimonială. Din analiza acestui probatoriu, instanţa reţine următoarele:
Reclamanta B. M. este o persoană în vârstă de 88 ani, văduvă, care are patru copii, respectiv pârâta E. E., B. S., B. O. şi B. E.
Prin procura specială, autentificată sub nr. 911/10.04.2012, reclamanta a împuternicit, cu depline puteri, pe pârâtul E, M,, să administreze şi să vândă în numele său şi pentru sine, oricui va crede de cuviinţă, la preţul pe care-l va stabili mandatarul, terenul său, de categorie arabil, în suprafaţă de 4900 mp, situat în intravilanul şi extravilanul comunei B,, punctul G, IAS, tarlaua 27, parcela 754/9, cu numărul cadastral 35256, dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate, conform titlului de proprietate nr. 2049/14277/2002.
În cuprinsul procurii se face menţiunea că mandatul este gratuit, netransmisibil şi valabil în condiţiile art. 2015 C. civ., al cărui conţinut a fost adus la cunoştinţa părţilor.
Mandatul a fost executat întrucât, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1926/26.07.2012, pârâtul E, M, a vândut terenul cumpărătoarei S.C. M, S.R.L. în schimbul preţului de 549.392 lei, din care a fost plătită suma de 20.094 lei, prin virament, conform ordinului de plată nr. 1/25.04.2012. iar diferenţa de 529.298 lei urma să fie virată în contul său, deschis la B. T. S.A.
Prin răspunsul la interogatoriul luat din oficiu de instanţă (fila 32), pârâtul E. M. a recunoscut că S.C. M. S.R.L. a virat în contul său întreg preţul pentru terenul vândut prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1926/26.07.2012 şi că a cheltuit suma respectivă în întregime întrucât a cumpărat, împreună cu un fiu al reclamantei, B. S., un alt teren, pe strada R., care este mai aproape de locuinţa sa.
A mai susţinut pârâtul, prin răspunsul la interogatoriu că, pentru a cumpăra terenul din banii obţinuţi din vânzarea terenului situat în punctul G. IAS, a avut acordul reclamantei.
Întrucât, potrivit art. 339 N. C. civ., bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune, în devălmăşie, ale soţilor, pârâta E. E. justifică calitatea procesuală pasivă în prezentul litigiu cât timp a acceptat dobândirea unui bun comun prin cheltuirea unei sume de bani care aparţinea reclamantei. Spre deosebire de pretenţia îndreptată faţă de pârâtul E. M., însă, faţă de pârâta E. E., temeiul pretenţiilor deduse judecăţii nu poate fi contractul de mandat, ci faptul ilicit cauzator de prejudicii. Din acest motiv, urmează a se respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Ene Elena ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, se reţine că, potrivit art. 2019 alin.1 N. C. civ., ,,orice mandatar este ţinut să dea socoteală despre gestiune sa şi să remită mandantului tot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale, chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi datorat mandantului.”
Rezultă, că, în conformitate cu textul de lege citat, pârâtul E. M., în calitate de mandatar, avea obligaţia de a da socoteală reclamantei, respectiv să-i dea acesteia în primire tot ce i s-a predat în puterea mandatului: sume de bani, bunuri sau documente, primite de la mandantul însuşi sau de la terţi.
De asemenea, potrivit art. 2020 N. C. civ., mandatarul datorează dobânzi pentru sumele întrebuinţate în folosul său începând din ziua întrebuinţării, iar pentru cele cu care a rămas dator, din ziua în care a fost pus în întârziere. Aceasta înseamnă că, dacă mandatarul întrebuinţează în folos personal sumele necesare executării mandatului, el datorează dobânzi din ziua întrebuinţării, fără a mai fi necesară punerea sa în întârziere, iar pentru sumele rezultate din executarea mandatului ,,care se cuvin mandantului, mandatarul va fi dator să plătească dobânzi mandantului din ziua în care a fost pus în întârziere.
Principala apărare a mandatarului pârât, în speţă, a fost aceea că reclamanta, în calitate de mandat, l-a scutit de această obligaţie, altfel spus, l-a iertat de datorie, întrucât terenul vândut, de fapt, fusese dat de zestre fiicei sale, soţia mandatarului. Mai exact, s-a susţinut că, în anul 1974, cu prilejul căsătoriei fiicei reclamante, pârâta E. E., înzestrarea a avut ca obiect un alt teren care fusese primit în schimbul celui vândut, pe vremea cooperativizării. Ulterior, după intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991, întrucât foştii proprietari au revenit la terenurile dinainte de schimburi, reclamanta a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, prin emiterea titlului de proprietate nr. 2049/14277/14.06.2002 (fila 46), întrucât ea figura cu acest teren la rolul agricol, anterior colectivizării.
Susţinerile despre schimb nu sunt confirmate de probele administrate în cauză, martora B. E. (fila 110) arătând că: ,,Acest teren nu a făcut obiectul nici unui act de schimb cu vreun teren din comuna M. Terenul ce a fost vândut a fost stăpânit de fratele meu, S, împreună cu sora mea, E. E.. L-au stăpânit mai mult de 10 ani.”
Martora S. E. (fila 114), care a muncit terenul vândut, a susţinut că terenul din comuna B., punctul G. IAS s-a mai numit şi P. şi a fost primit de zestre de pârâta E. E., întrucât şi ceilalţi copii ai reclamantei au primit de zestre terenuri în alte locaţii.
De asemenea, martorul C. G. (fila 115), a explicat că reclamanta are patru copii, iar terenurile sale au fost cooperativizate, neprimind nimic în schimb. Terenul de pe raza comunei B. a provenit de la bunica maternă a reclamantei. Părinţii reclamantei locuind în comuna M. au lăsat moştenire acesteia terenuri pe raza acestei localităţi pe care le-a împărţit la trei din copii săi. Numai lui B. S. nu i-a dat nimic, întrucât reclamanta a hotărât să îngrijească de ea.
Pentru că nu s-a prezentat nici un înscris constatator al înzestrărilor despre care au făcut vorbire martorii, din împrejurarea că reclamanta a păstrat dreptul de proprietate asupra terenurilor sale, dar şi pentru că ceilalţi fraţi ai pârâtei au vorbit numai despre folosinţa asupra terenurilor mamei lor, se concluzionează că, în realitate, înzestrarea copiilor reclamantei a avut ca obiect numai uzufructul asupra terenurilor nu şi nuda proprietate.
Sub aspectul efectelor contractului de mandat, însă, chestiunile referitoare la schimb şi înzestrare nu mai prezintă nici o relevanţă faţă de faptul că reclamanta, în calitate de mandant, l-a iertat de datorie pe mandatarul său, scutindu-l de obligaţia de a-i restitui ceea ce a primit în temeiul mandatului.
Astfel, prin răspunsurile date la interogatoriu (filele 84-87), reclamanta a recunoscut că pârâţilor ,,Nu le-am cerut nici un ban, că le-am dat lor terenul; Acum toţi copii mei vor să împartă banii rezultaţi din vânzare” (răspunsul la întrebarea nr. 17)
Reclamanta a mai recunoscut, prin răspunsul la întrebarea nr. 18, că, la insistenţele pârâtului E. M., a primit totuşi suma de 4.000 lei pentru a-i folosi la nevoile personale şi, la solicitarea sa, au fost dată fiului B. O. suma de 10.000 lei.
În fine, prin răspunsurile la întrebările nr. 19 şi nr. 20, reclamanta a recunoscut că ceilalţi copii ai săi, B. O. şi B. E. au certat-o că şi-a dat acordul pentru vânzarea terenului şi a promovat prezenta acţiune întrucât aceeaşi copii ai săi vor să împartă preţul obţinut din vânzarea terenului de pe raza comunei B.
Fiind audiaţi nemijlocit de instanţă, cei doi copii ai reclamantei, B. O. şi B. E. (filele 109 şi 110) au recunoscut că au reproşat mamei lor faptul că a fost de acord cu vânzarea terenului fără să-i întrebe şi pe ei. Mai mult, B. O. a declarat: ,,Consider că acum trebuie împărţiţi banii, nu după ce moare mama, că acum am grijă de ea.”
Pe lângă faptul că nici o persoană nu este obligată să lase o moştenire, iar în timpul vieţii este liberă să exercite dreptul de dispoziţie asupra bunurilor sale, neîngrădit de voinţa nimănui, din răspunsul la interogatoriu dat de reclamantă rezultă, cu certitudine, că aceasta a înţeles să facă o donaţie indirectă, pe calea remiterii de datorie, respectiv a renunţat, cu titlu gratuit, de a solicita mandatarului său restituirea sumei primite cu titlu de preţ, în baza mandatului dat în vederea vânzării terenului de pe raza comunei B..
Potrivit art. 1011 alin.2 N. C. civ., donaţiile indirecte nu sunt supuse condiţiei de formă impusă de alin.1 al aceluiaşi articol pentru donaţii în general. Cu toate acestea, donaţiile indirecte sunt supuse regulilor de fond specifice acestei liberalităţi.
Sub aspectul consimţământului, se constată că el a provenit de la o persoană cu discernământ, aşa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. C/890/25.07.2012, potrivit căruia reclamanta, la momentul donaţiei indirecte avea ,,capacitatea de testare păstrată” putând semna acte de dispoziţie la notariat. Totodată, capacitatea deplină de exerciţiu a reclamante este evidentă, astfel că nu se va insista asupra acestei condiţii de fond a donaţie.
În fine, trebuie menţionat că donaţiile, fie şi indirecte, sunt acte irevocabile, în sensul că donatorul nu poate să-şi rezerve dreptul de a reveni într-o manieră directă sau indirectă asupra liberalităţii făcute, aşa cum rezultă din art. 1015 N. C. civ. Donaţiile, însă, sunt supuse raportului sau reducţiunii, în cadrul devoluţiunii succesorale.
Rezultă că, în prezenţa donaţiei indirecte, reclamanta nu mai poate pretinde întemeiat restituirea sumei, rezultate din vânzarea terenului său, de la pârâţi.
Avându-se în vedere aspectele de fapt şi de drept reţinute, urmează a se respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Pârâţii au menţionat expres că nu solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, astfel că urmează a se lua act de această manifestare de voinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei E. E., ca neîntemeiată;
Respinge acţiunea formulată de reclamanta B. M., cu domiciliul ales la …, în contradictoriu cu pârâţii E. M. şi E. E., cu domiciliul în …, astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată;
Ia act că pârâţii nu solicită cheltuieli de judecată;
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Rm. Vâlcea;
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 06.06.2014.
Preşedinte,
Dinu Camelia
Grefier,
Bădoiu Nicolae
.
1
