Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14.08.2014 sub nr. _/866/2014 pe rolul Judecătoriei Paşcani, reclamantul RR a chemat în judecată pârâţii PP, CL şi CJ solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună rectificarea titlului de proprietate nr. _/ 11.07.1994 emis pe numele X privind suprafaţa de 500 m.p. teren extravilan sat _, jud. Iaşi amplasat conform titlului în T 134, P 3525/1 cu vecinătăţile : N- _, E- _, S- _D şi V- DS 45, corect fiind T 134, parcela 3526/1.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că la data de 11.07.1994 a fost eliberat titlul de proprietate nr. _ pe numele X. La data de 03.11.2004 reclamantul şi pârâta PP au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. _ prin care a fost transmis dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 500 m.p. extravilan sat Buznea, jud. Iaşi amplasat conform titlului în T 134, P 3525/1 cu vecinătăţile _. La momentul încheierii contractului niciuna din părţi nu a avut cunoştinţă de faptul că numărul de parcelă al suprafeţei de 500 m.p. este greşit. La momentul întocmirii documentaţiei de carte funciară reclamantului i s-a adus la cunoştinţă că titlul este greşit, identificarea corectă a terenului de 500 m.p. fiind în parcela 3526/1 şi nu 3525/1 cum apare în titlu. Solicită admiterea acţiunii raportat la prevederile art. 36 al.1, art. 6 lit.f) din HG 890/2005 şi art. 52 al.2 Lg. 18/1991.
Alăturat acţiunii au fost depuse înscrisuri: copie CI reclamant, TP contestat, plan de amplasament şi delimitare imobil, plan fotocadastral (f. 7-11).
Cererea a fost regularizată prin depunere contractului de vânzare-cumpărare nr.. _/ 03.11.2004 şi certificatul OCPI (f.15-19).
Pârâţii nu au formulat întâmpinare, înştiinţarea înaintată pârâtei PP fiind restituită cu menţiunea „decedat” (f.28,35).
Din oficiu instanţa a efectuat cercetări în baza de date DEPABD, rezultând date despre decesul pârâtei conform certificatului de deces seria DS nr. _ eliberat la 19.03.2010 de Consiliul Local _ (f.40).
Instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei PP şi excepţia lipsei coparticipării procesuale obligatorii şi a reţinut spre soluţionare excepţiile la al doilea termen de judecată.
Analizând excepţiile invocate din oficiu raportat la actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:
La data de 11.07.1994 a fost eliberat titlul de proprietate nr. _ pe numele PP, pentru suprafaţa totală de _ ha, din care _ ha teren extravilan fosta comună Tg. Frumos şi _ m.p. teren intravilan sat Buznea, fostă comună Tg. Frumos.
La data de 03.11.2004 reclamantul şi pârâta PP au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP A sub nr. _ prin care a fost transmis dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 500 m.p. extravilan sat Buznea, jud. Iaşi amplasat conform titlului în extravilan comuna Tg. Frumos, T 134, parcela P 3525/1 cu vecinătăţile : _.
Raportat la certificatul de deces seria DS nr. _ eliberat la data de 19.03.2010 de Consiliul Local _, la data de 14.08.2014 când a fost introdusă acţiunea de faţă, pârâta PP nu mai era în fiinţă.
Conform art.56 alin.1 CPC :”poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile”, iar conform art. 7 alin.1 din Decretul nr.31/1954 :”capacitatea de folosinţă începe de la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia”.
Raportând situaţia de fapt întâlnită în cauză la prevederile citate mai sus, instanţa constată că la momentul introducerii acţiunii pârâta PP nu mai avea capacitate de folosinţă, şi, pe cale de consecinţă, conform art. 56 alin.1 Cod procedură civilă nu putea avea calitatea de parte în judecată.
Faţă de considerentele arătate instanţa constată că excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei PP este întemeiată şi astfel o va admite, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu acest pârât.
Cu privire la excepţia lipsei coparticipării procesuale obligatorii, invocată din oficiu, instanţa o constată întemeiată pentru considerentele care urmează:
Conform art. 59 Cod procedură civilă :” mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept sau o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură”.
În speţă, obiectul pricinii este rectificarea titlului de proprietate nr. _/ 11.07.1994 emis pe numele PP, pârât ce nu mai era în fiinţă la data promovării acţiunii şi care nu stă în judecată prin moştenitorii săi.
Reclamantul RR stă în judecată în calitate de succesor cu titlu particular al titularului primar al dreptului de proprietate (PP) ce a făcut obiectul transmiterii dreptului de proprietate asupra terenului de 500 m.p. prevăzut în titlul de proprietate a cărui rectificare se cere.
Or, în acest context, chiar titularul primar al dreptului de proprietate a cărui formă de identificare este supusă analizei instanţei prin cererea de chemare în judecată, nu este parte în cauză, nici personal (datorită lipsei capacităţii procesuale de folosinţă) şi nici prin moştenitori.
Dreptul la apărare este în mod expres garantat de Constituţia României iar pentru încălcarea acestui drept România a fost de nenumărate ori sancţionată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În acest context respectarea dreptului la apărare şi luarea tuturor măsurilor posibile pentru preîntâmpinarea atingerii acestui drept apar ca imperative pentru instanţele judecătoreşti.
Mai mult, faţă de relativitatea efectelor unei hotărâri judecătoreşti (producând efecte doar faţă de părţile din dosar cu privire la înfiinţarea, desfiinţarea sau modificarea unui drept), apare imperativă obligaţia reclamantului de a chema în judecată persoanele faţă de care solicită recunoaşterea dreptului pretins, titlul de proprietate în baza căruia a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare ce justifică reclamantului calitatea neputând fi modificat în lipsa însuşi a titularului titlului de proprietate a cărei rectificare se cere.
Din prisma noilor reglementări legislative în materie civilă şi procesual civilă ar putea exista conceptul că în procesele civile nu se mai poate invoca/ admite niciodată lipsa coparticipării procesuale obligatorie.
Conceptul arătat nu este valabil pentru orice speţă, ci doar, aşa cum prevede art. 643 Cod civil (din 2010) (”fiecare coproprietar poate sta singur în justiţie, indiferent de calitatea procesuală, în orice acţiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cadrul acţiunii în revendicare”) se aplică doar în cazurile prevăzute de text.
Potrivit art. 63 din Legea 71/2011 privind aplicarea noului cod civil prevederile citate se aplică şi proceselor în curs.
În speţă însă nu sunt incidente prevederile art. 643 NCC pentru două considerente elementare:
În primul rând acţiunea de faţă nu este privitoare la coproprietate ci este privitoare la forma unui act juridic.
În speţă nu se impune analizat dreptul de proprietate al pârâtului ci respectarea condiţiilor de fond şi de formă ale titlului de proprietate a cărui rectificare se cere.
Efectul hotărârii ar presupune efectele actului juridic nu efectele coproprietăţii.
În al doilea rând, pârâţii chemaţi în judecată nu stau în justiţie în calitate de coproprietar ci în calitate de titular al titlului de proprietate a cărui rectificare se cere şi de instituţii emitente ale actului supus rectificării.
Atunci când titularul titlului, respectiv cocontractant în actul de vânzare-cumpărare din anul 2004 nu mai e în fiinţă la data aprecierii valabilităţii actelor implicate în raportul dedus judecăţii, în locul său trebuie să stea succesorii legali / convenţionali ai respectivei părţi şi nu ca şi coproprietari ci în baza instituţiei de drept comun a subrogării prin transmiterea drepturilor şi obligaţiilor de la un defunct la succesorii săi universali, cu titlu universal sau cu titlu particular.
Or, reprezentanţii pârâtului PP lipsesc din proces, iar succesiunea actelor juridice ce justifică reclamantului calitatea sa sunt arondate în mod primar şi succesiv aceleiaşi persoane lipsă – PP.
Pentru considerentele de mai sus, instanţa urmează a constata că în lipsa chemării în judecată a succesorilor titularului TP cadrul procesual fixat de reclamant nu corespunde cerinţelor art. 59 Cod procedură civilă şi art. 6 CEDO şi, pe cale de consecinţă va admite excepţia lipsei coparticipării procesuale şi va respinge acţiunea pentru acelaşi considerent.
Văzând şi prevederile art. 453 CPC constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei PP, invocată din oficiu.
Respinge acţiunea formulată de reclamantul RR în contradictoriu cu pârâta PP, ca îndreptată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosinţă.
Admite excepţia lipsei coparticipării procesuale obligatorii, invocată din oficiu.
Respinge acţiunea formulată de reclamantul RR în contradictoriu cu pârâţii CL, şi CJ, pentru lipsa coparticipării procesuale obligatorii.
Cu drept de apel ce se depune la Judecătoria Paşcani în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 05 ianuarie 2015.
Preşedinte,Grefier,
