Litigii cu profesionişti . Pretenţii. Debite şi penalităţi contractuale.


Cuprins pe materii: Litigii cu profesionişti . Pretenţii. Debite şi penalităţi contractuale.

art. 969, art.970 vechiul C.civ., art.1144 vechiul C.civ.

Tribunalul a constatat că, suma  solicitată prin acţiunea de faţă este certă, lichidă şi exigibilă şi capătul de cerere  privind obligarea la plata  penalităţilor  nu este fondat  dat fiind că din materialul probator administrat în cauză rezultă că simpla  menţiune din contract  referitor la obligarea  de penalităţi  nu este suficientă.

Instanţa de control a stabilit că, a rămas de achitat către reclamantă suma de 12.929,65 lei, care corect a reţinut şi instanţa de fond iar penalităţile de întârziere nu pot fi acordate întrucât aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, nu s-a făcut nici un fel de precizare a modului de calcul, a termenului de la care se solicită şi a sumelor la care se aplică procentul de 0,1 %.

Secţia II civilă, sent. civ. nr.570 din 22.12.2014

 

 Prin acţiunea introductivă reclamanta S.C. C. A. S.R.L.  prin reprezentant legal S. S. C. şi convenţional  S. S.& A. în contradictoriu cu pârâta SC E. T. SA,  a solicitat  obligarea pârâtei la plata sumei  totale de 1.055.309,69 lei.

Astfel, prin sentinţa civilă nr.570 din 22.12.2014 a Tribunalului Galaţi, a fost admisă în parte acţiunea şi obligată pârâta către  reclamantă la plata sumei de 12.929,65 lei  pretenţii. 

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a constatat că, din analiza întregului material probator administrat în cauză rezultă că factura  nr. xxx/06 septembrie 2007 în valoare de 111.444,42 lei  a fost achitată  integral  prin ordinul  de compensare  nr. xxx/06 septembrie 2007, factura nr. xxx/06.09.2007 în valoare de 362.236,48 lei  aferentă  contractului de lucrări  xxx a fost achitată parţial – rezultând atât  din raportul de expertiză cât şi din înscrisuri că suma neachitată  este în fapt de 159.296 lei , referitor la  factura  xxx/01.11.2007 în valoare de 257.829,46 lei  aceasta nu a fost acceptată la plată  de către pârâtă, din raportul de expertiză tehnică întocmit  în cauză rezultând că „ în conformitate  cu prevederile contractelor decontările trebuiau făcute numai pe baza  de situaţii de lucrări întocmite  pe bază de ataşamente şi de procese verbale iar creanţa este certă atunci când  rezultă din însuşi  actul  de creanţă sau din alte acte, chiar  neautentice.

Împotriva acestei soluţii a formulat apel reclamanta solicitând admiterea căii de atac şi obligarea debitoarei la plata sumelor cerute prin cerere.

Instanţa de control a constatat că, din coroborarea cu înscrisurile anexate s-a reţinut corect că la momentul emiterii facturii intimata achitase în avans suma de 92.777,35 lei ce urma a fi dedusă din valoarea facturii rămânând de achitat 64.518,55 lei şi de asemenea a mai rezultat că s-a achitat apelantei suma de 21.589 lei cu B.O. xxx/24.12.2007 şi 30.000 lei cu B.O. xxx/21.02.2008 sume imputate acestei facturi rămânând astfel de achitat către reclamantă suma de 12.929,65 lei cum corect a reţinut şi instanţa de fond.

Penalităţile de întârziere nu pot fi acordate întrucât aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, nu s-a făcut nici un fel de precizare a modului de calcul, a termenului de la care se solicită, a sumelor la care se aplică procentul de 0,1 %. 

Pentru toate aceste motive, instanţa de control a respins apelul formulat.