Constata ca prin contestatia formulata de B.G. a fost chemata în judecata C. N. P.A.S. Bucuresti pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna constatarea nulitatii absolute a Ordinului 1019/13.10.2009 emis de intimata pentru încetarea contractului de Management încheiat de contestatoare cu C. N. P. Bucuresti în sensul ca :
– reintegrarii contestatoarei, în urma revocarii ordinului mentionat, în functia de director coordonator la C.J.P. Sibiu, cu luarea în considerare a prevederilor art.78 alin.2 Codul muncii;
– platii unei despagubiri, reprezentând suma drepturilor salariale si/sau a prestatiilor de asigurari sociale, ce s-ar fi cuvenit contestatoarei – indexate , majorate si reactualizate, de la momentul încetarii nelegale a Contractului de management pâna la efectiva reîncadrare în functia detinuta anterior, cu luarea în considerare a dispozitiilor art.78 alin.1 Codul muncii
În motivarea contestatiei se arata ca la data de 13.10.2009 s-a emis ordinul nr.1019 de catre C.N.P.D.A.S. Bucuresti prin care s-a dispus „ încetarea contractului de management încheiat cu contestatoarea, potrivit prevederilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.105/2009” începând cu data de 14.10.2009.
În ce priveste încetarea Contractului de management, este aplicabil regimul de protectie instituit de Codul muncii în situatia încetarii contractului din initiativa angajatorului, angajatorul Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale fiind obligat sa respecte toate normele din Codul muncii ce statueaza :
proceduri prealabile încetarii contractului instituite prin norme imperative;
interdictii temporare de încetare a contractului ;
termene de preaviz;
conditii de forma stabilite sub sanctiunea nulitatii absolute pentru emiterea unor acte unilaterale ale angajatorului prin care acesta dispune încetarea contractului din initiativa sa.
În drept sunt invocate dispozitiile Codul muncii, OUG nr.37/2009 si OUG 105/2009 iar în dovedirea actiunii au fost depuse la dosar, ordinul atacat, contractul de management si actele medicale.
Intimata a formulat întâmpinare invocând exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Sibiu în solutionarea cauzei.
Exceptia este întemeiata si urmeaza ca în baza art.158 C.pr.civ. raportat la art.1 alin.1 din Lg.554/2004 si la art.3 alin.1 C.pr.civ. sa fie admisa în considerarea urmatoarelor .
Conform art.1 alin.1 din Lg.554/2004 „ orice persoana care se considera vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal al unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce a fost cauzata”.
Având în vedere cererea reclamantei precizam ca potrivit art.3 alin.1 din C.pr.ci.v curtii de apel judeca în prima instanta, procesele si cererile în materie de contencios administrativ privind actele autoritatilor si institutiilor centrale.
Totodata, potrivit HG nr.13/2004 Casa Nationala de Pensii si alte Drepturi de Asigurari Sociale, institutie publica autonoma de interes national, cu personalitate juridica, este organ de specialitate al administratiei publice centrale, care administreaza si gestioneaza sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, precum si sistemul de asigurare pentru accidente de munca, boli profesionale, sub autoritatea Ministerului Muncii, solidaritatii Sociale si Familiei.
Pe cale de consecinta, competenta de solutionare a actiunii reclamantei, revine Curtii de Apel Alba-Iulia.
