PROCEDURA INSOLVENŢEI
Apel. Contestaţie la tabelul preliminar de creanţe admisă, cu consecinţa înlăturării din tabel a unor creditori. Apel exercitat de administratorul judiciar, nu şi de către creditorii excluşi din tabel. Lipsa interesului administratorului judiciar în formularea apelului. Calitatea procesuală activă.
– 458 şi art. 33 din Noul Cod de procedură civilă
Curtea de Apel Oradea, Secţia a II-a civilă
Decizia nr. 231/C/2015 – A din 30.09.2015
Dosar nr. 4636/111/C/2014/a1 – A
Prin SENTINŢA nr. 602/F/2015 din 08 aprilie 2015, Tribunalul B. a admis contestaţiile creditorilor R. B. SA Bucureşti, şi SC P. O. C. SRL T. împotriva tabelului preliminar de creanţe al debitoarei SC Q. C. E. SRL, împotriva creanţelor creditorilor I. I. A., I. S. şi I. I. şi pe cale de consecinţă:
A dispus înlăturarea creanţelor creditorilor I. I. A., I. S. şi I. I. din tabelul preliminar de creanţe.
Pentru a hotărî astfel, analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul sindic a reţinut următoarele:
În tabelul preliminar de creanţă al debitoarei SC Q. C. E. SRL, a fost înscrisă creanţa creditorilor I. I. A. la grupa 4, art. 161 pct. 9 cu titlu de creanţă chirografară pentru suma de 2.387.295,43 lei reprezentând 25,75% admisă integral cu titlu de creanţă nescadentă, I. I. cu suma de 2.372.379,45 lei admisă de asemenea integral cu titlu de creanţă nescadentă şi I. S. pentru suma de 225.920,00 lei de asemenea admisă integral cu titlu de creanţă nescadentă.
Aşa cum rezultă din dosarul de fond volumul I, la data de 21.01.2015, creditorul I. I., a solicitat înscrierea in tabel cu suma de 2.067.785,69 lei reprezentând creanţa din dosarul execuţional xxx/E/2013 aflat pe rolul SEJ B.; suma de 108.673,02 reprezentând creditare societate şi suma de 195.920,74 lei în baza biletului la ordin avalizat şi care este urmărit în dosarul execuţional xxx/E/2014 a SEJ B.
De asemenea la data de 21.01.2015 şi creditorul I. S. M. a solicitat înscrierea creanţei în sumă de 225.920 lei cu titlu de creanţă chirografară, sumă care se află urmărită în dosarul 266/E/2014 a BEJ A. F. F., deoarece a garantat cu contractul de credit al debitoarei de la banca R. B. conform contractului de credit în descoperire de cont nr. xxx din 10.08.2011 şi la aceeaşi dată a formulat şi depus declaraţie de creanţă şi creditorul I. I. A. pentru suma de 2.387.295,43 lei compusă din 2.061.456,44 lei conform dosarului execuţional xxx/2013 al SCPEJ „B. şi partenerii” în baza contractului de ipotecă imobiliară şi de asemenea suma de 325.838,99 lei urmărită în dosarul execuţional nr. xxx/S/2014 al BEJ Ş. I. C. şi încuviinţată de Judecătoria Z. în baza contractului de garanţie imobiliară al BNP M. I. A. sub nr. xxxx din 03.09.2010.
În conformitate cu art. 5 pct. 69 din Legea nr. 85/2014 tabelul preliminar de creanţă cuprinde toate creanţele scadente sau nescadente sub condiţie sau în litigiu născute înainte de data deschiderii procedurii, acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora, menţinându-se suma acceptată, precum şi rangul de prioritate, iar potrivit art. 342 din legea specială stabileşte că dispoziţiile legii se completează cu cele ale Codului de procedură civilă şi ale Codului civil.
Judecătorul sindic a reţinut că, creanţele înscrise în tabelul preliminar de creanţă au fost înscrise sub rangul de creanţe nescadente şi într-adevăr actele de garanţie au fost încheiate anterior deschiderii procedurii insolvenţei cum în mod just reţine administratorul judiciar, însă interpretarea dată de lichidatorul judiciar contractelor de garanţie conform cărora acestea au natura juridică a unor contracte de fidejusiune este total eronată deoarece contractul de garanţie este un contract accesoriu la contractul principal în baza căruia garantul în cazul neîndeplinirii obligaţiei principale de către debitor este obligat prin forţa de constrângere a creditorului de a valorifica bunul prin care a garantat obligaţia principală în vederea satisfacerii creanţelor, prin urmare în mod greşit lichidatorul judiciar a apreciat că aceste contracte de garanţie echivalează cu contractele de fidejusiune întrucât acestea nu conţin obligaţii solidare.
Este adevărat că art. 1409 din noul Cod civil permite creditorului chiar înainte de îndeplinirea obligaţiei să facă orice acte de conservarea dreptului său şi că art. 100 alin 1 lit. b) din Legea nr. 85/2014 sancţionează cu decăderea creditorului care nu a depus cererea în termenul stabilit în sentinţa de deschidere a procedurii, însă în speţă creditorii şi-au manifestat opţiunea de a fi înscrişi la masa credală, însă în mod greşit creanţele acestora au fost înscrise cu titlu de creanţă nescadentă, deoarece la data deschiderii procedurii aceşti creditori nu aveau o creanţă faţă de debitoare întrucât nu au fost executaţi silit de către creditori şi prin urmare nu se pot subroga în drepturile creditorilor.
Procedând în acest mod, administratorul judiciar nu a făcut altceva decât să mărească masa pasivă a debitoarei înscriind aceeaşi creanţă garanţilor cât şi creditorilor îndreptăţiţi cu creanţe certe, lichide şi exigibile de a fi înscrişi la masa credală.
În conformitate cu art. 1593 din noul Cod civil, oricine plăteşte în locul debitorului poate fi subrogat în drepturile creditorului fără a dobândi mai multe drepturi decât acesta, iar potrivit art. 1597 subrogaţia îşi poate produce efectele din momentul plăţii pe care terţul o face în folosul creditorului şi produce efecte atât împotriva creditorului principal cât şi asupra celui care a garantat obligaţia iar aceştia pot opune noului creditor mijloacele de apărare pe care le aveau împotriva creditorului iniţial.
Având în vedere că la momentul întocmirii tabelului preliminar de creanţă nu a operat subrogaţia creditorilor contestaţi, deoarece aceştia nu au fost executaţi silit, în mod netemeinic şi nelegal creanţele creditorilor contestaţi au fost înscrise în tabelul preliminar de creanţă cu titlu de creanţă nescadentă, conferindu-le acestora de către administratorul judiciar posibilitatea uzării de disp. art. 102 alin. 5 din Legea nr. 85/2014 şi de a vota în cadrul hotărârii adunării generale aspecte faţă de care în baza art. 111 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 judecătorul sindic a apreciat contestaţiile ca fiind întemeiate şi pe cale de consecinţă a dispus înlăturarea creanţelor creditorilor I. I. A., I. S. şi I. I. din tabelul preliminar de creanţe.
Împotriva acestei hotărâri, în termen şi scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a formulat apel administratorul judiciar P. I. IPURL, solicitând schimbarea în totalitate a sentinţei apelate în sensul respingerii contestaţiilor creditorilor R. B. SA şi P. O. C. SRL şi să se dispună menţinerea în tabelul preliminar de creanţe pe I. I., I. I. A. şi I. S., astfel cum au fost înscrişi iniţial de către administratorul judiciar.
În motivarea apelului, arată că înţelege să invoce excepţia netimbrării contestaţiei creditorului R. B. SA, raportat la prevederile art. 34 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 şi anularea contestaţiei acesteia ca insuficient timbrată.
Referitor la înscrierea creanţelor contestate în tabelul preliminar, arată că acestea au fost înscrise ca şi creanţe nescadente, astfel cum au solicitat creditorii. Creanţa solicitată de I. S. izvorăşte din executarea silită din dosarul execuţional xxx/E/2014 a BEJ A. F. F., aceasta garantând contractul de credit în descoperire de cont nr. xxx/10.08.2011 contractat de debitoare de la R. B. SA, la valoarea de 225.920 lei. Contractele de ipotecă imobiliară au natura juridică a unui contract de fidejusiune, astfel că principala obligaţie ce revine garantului în caz de neplată de către debitor este aceea de a rambursa creditul acordat societăţii debitoare. Obligaţia de plată asumată de I. S. anterior deschiderii procedurii insolvenţei este de necontestat, depunerea declaraţiei de creanţă fiind posibilă numai în acest moment procesual.
Creanţa solicitată de creditorul I. I. A. rezultă din calitatea acestuia de fidejusor ce a garantat un contract de vânzare cumpărare a debitoarei cu P. O. C. SRL, la valoarea maximă de 2.061.456,44 lei. Şi în cazul lui, obligaţia de plată asumată anterior deschiderii procedurii insolvenţei este de necontestat, depunerea declaraţiei de creanţă fiind posibilă numai în acest moment procesual.
Creanţa creditorului I. I. este compusă din sumele rezultate din dosarul de executare silită nr. xxx/E/2013, din balanţa de verificare a societăţii debitoare la 31.10.2014 şi din biletul la ordin seria RZBR3AA nr. xxxxxxx emis la 18.10.2013, scadent la 16.05.2014 avalizat de acest creditor. Şi în cazul lui obligaţia de plată asumată anterior deschiderii procedurii insolvenţei este de necontestat, depunerea declaraţiei de creanţă fiind posibilă numai în acest moment procesual.
În ceea ce priveşte contestaţia creditoarei R. B. SA, aceasta este în eroare cu privire la natura obligaţiilor şi a sumelor înscrise în tabelul preliminar de creanţe, fiind vorba de obligaţii rezultate din executările silite pornite de creditori împotriva acestor persoane fizice pentru debite datorate exclusiv de către debitoare.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 466, art. 480 şi urm. Noul Cod de procedură civilă, art. 4 alin. 1, alin. 4 şi urm. din Legea nr. 85/2006.
Intimata P. O. C. SRL a depus întâmpinare, prin care a ridicat excepţia lipsei de interes a apelantului în declararea căii de atac, întrucât acesta trebuie să acţioneze în interesul masei credale şi eventual în interes personal în aspectele ce îl privesc în mod personal. El nu are dreptul şi interesul de a formula acţiuni şi proceduri ale căror efecte nu se răsfrâng asupra sa, ci asupra celorlalţi participanţi la procedură şi care sunt singurii care ar justifica un interes în acest sens.
Pe fond, intimata a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, întrucât creanţele cu care cei trei creditori au solicitat a fi înscrişi la masa credală nu îndeplinesc condiţiile legale pentru a fi admise în acest tabel, nefiind creanţe certe, lichide şi exigibile.
Intimata R. B. SA a depus întâmpinare prin care a ridicat excepţia netimbrării apelului, excepţia lipsei calităţii procesuale active a administratorului judiciar, întrucât nu a avut calitatea de parte la soluţionarea cauzei în primă instanţă, el fiind un participant la procedură cu atribuţii expres stabilite în Legea insolvenţei, şi excepţia lipsei de interes în promovarea căii de atac, justificată de faptul că administratorul judiciar nu urmăreşte în cauză un interes personal al său sau al debitorului, ci interesele creditorilor, creditori ce nu au formulat cale de atac împotriva sentinţei.
Pe fond, intimata a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, susţinând că a timbrat contestaţia sa cu 200 lei, dovada fiind depusă la dosar, iar pe de altă parte creanţele cu care cei trei creditori au solicitat a fi înscrişi la masa credală nu îndeplinesc condiţiile legale pentru a fi admise în acest tabel, nefiind creanţe certe, lichide şi exigibile.
Examinând apelul formulat, prin prisma excepţiilor invocate de intimate, Curtea a reţinut următoarele:
În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a administratorului judiciar de a declara calea de atac a apelului, instanţa a reţinut că, în temeiul art. 458 Cod procedură civilă, căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane. Ori, potrivit Legii nr. 85/2014, fiind un organ care aplică procedura insolvenţei şi care a fost citat ca atare în dosarul debitorului, are calitate procesuală în cauză.
Însă, Curtea a apreciat că administratorul judiciar nu are interes în declararea căii de atac a apelului împotriva sentinţei de soluţionare a contestaţiilor la tabelul preliminar din dosarul de insolvenţă. Prin definiţie, interesul reprezintă folosul practic urmărit de cel care a formulat o cale de atac.
Potrivit art. 33 Cod procedură civilă, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Ori un interes personal presupune ca cel care exercită calea de atac să obţină un folos practic pentru sine.
Interesul în realizarea unui act de procedură trebuie apreciat raportat la fiecare act procesual în parte. În acest sens, Curtea a reţinut că administratorul judiciar acţionează în interesul masei credale, urmărind maximizarea averii debitorului, pentru a acoperi pasivul acestuia sau a reorganiza activitatea societăţii în cazul confirmării unui plan de reorganizare. Există şi cazuri de excepţie, prevăzute expres în Legea insolvenţei, când administratorul judiciar acţionează în interes propriu, când aspectele litigioase se referă la acesta personal, precum este cazul înlocuirii sale.
Ori în cauză, administratorul judiciar urmăreşte înscrierea creditorilor în tabelul definitiv de creanţe, în condiţiile în care titularii drepturilor de creanţă nu au înţeles să îşi urmărească realizarea lor, prin exercitarea căii de atac. Neînscrierea creditorilor în tabelul de creanţe este o măsură vătămătoare numai pentru aceştia, nu şi pentru administrator judiciar, chiar şi acţionând în interesul debitorului. Nu există nici o raţiune pentru care acesta, în administrarea procedurii debitorului, să urmărească mărirea masei credale.
Interesul nu poate fi justificat prin protejarea propriului act întocmit, tabelul de creanţe, întrucât aceste acte le îndeplineşte în baza atribuţiilor sale legale şi nu se răsfrâng asupra sa personal, ci în speţă asupra creditorilor, care se pot considera vătămaţi prin neînscrierea creanţei lor în tabel.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă coroborat cu art. 33 Cod de procedură civilă, Curtea a admis excepţia lipsei de interes în formularea apelului, şi în consecinţă, a respins apelul pentru lipsa de interes a administratorului judiciar, fără cheltuieli de judecată în apel, nefiind solicitate.
