Prin sentinta penala nr. 2297 din sedinta publica din data de, pronuntata in Dosarul nr. 4329/120/2008 al Judecatoriei Ploiesti a fost admisa exceptia necompetentei materiale a instantei, in baza disp.art. 42 C.pr.pen. rap. la art.39, art. 119 Legea 302 din 2004, a fost declinata competenta de solutionare a cererii de recunoastere a hotararilor straine privind pe condamnatul T.N., in favoarea Tribunalului D.
In baza art. 43 C.p.p., a fost sesizata Curtea de Apel Ploiesti cu solutionarea conflictului negativ de competenta.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea inregitrata pe rolul Tribunalului D., la data de 24.07.2008, sub nr 4320/120/2008, petentul T. N., care in momentul sesizarii instantei se afla detinut la PNT Rahova, a formulat contestatie la executare, aceasta nefiind insa motivata.
Petentul a anexat cererii MEPI nr. 8 din 2007 al Tribunalului Dambovita.
Pana la termenul din data de 29.08.2008, la solicitarea instantei, petentul a fost transferat la PNT Margineni.
La data de 22.09.2008, petentul a depus la dosar precizari ale contestatiei, prin care a aratat ca a facut doua cereri, adresate Tribunalului D., solicitand conexarea lor, in baza art. 34 lit. d C.p.p.
In motivare pe fond a contestatiei, petentul contestator a aratat ca fapta pentru care a fost condamnat prin s.p. nr. 8 din 2006 este concurenta cu alte doua infractiuni savarsite in Romania, la data de 4/5.08.1998 si 25/26.08. 1998, pentru care a fost condamnat, precum si cu o fapta comisa pe teritoriul Bulgariei, la data de 19.08.2998, pentru care a fost condamnat de o instanta din Bulgaria, la data de 01.12.1999, la pedeapsa de 1 an si 41 de zile inchisoare, pedeapsa executata.
Petentul a mai aratat ca in afara executarii sentintei din Bulgaria si pana la condamnarea sa prin s.p. 8/2006 in Romania, a mai executat un an inchisoare in Italia, pentru savarsirea infractiunii de furt.
In consecinta, petentul a solicitat contopirea pedepselor si deducerea acestor perioade, precum si a perioadei in care s-a aflat in stare de arest in Finlanda, in vedere extradarii, pentru executarea MEPI 8/2007 al Tribunalului D.
La termenul de judecata din data de 22.09.2008, instanta a dispus contexarea celor doua dosare, sub nr. 4329/120/2008, constatand ca au acelasi obiect.
La termenul de judecata din data de 24.10.2008, reprezentantul Ministerului Public, din oficiu, a invederat faptul ca prezenta contestatie la executare formulata de petentul-contestator nu poate fi solutionata fara a se urma procedura recunoasterii hotararilor penale straine, recunoastere care ar urma sa fie facuta pe cale incidentala.
La termenul de judecata din 29.10.2009, Tribunalul D. a apreciat cauza in stare de judecata in ce priveste primul capat de cerere, respectiv deducerea persioadei executate in Finlanda, din pedeapsa de 5 ani inchisoare aplicata prin s.p. 8 din 2007 a Tribunalului D. si totodata a pus in discutia partilor si a procurorului competenta de solutionare a cauzei referitor la recunoasterea hotararilor penale straine.
Prin sentinta penala nr. 439 din 06.10.2009 a Tribunalului D. a fost admisa contestatia la executare formulata de condamnatul T.N., s-a dedus din pedeapsa de 5 ani inchisoare aplicata prin s.p. nr. 8 din 2007 a Tribunalului D. perioada in care petentul a fost arestat in vederea extradarii in Finlanda, s-a disjuns cererea formulata de acelasi condamnat, avand ca obiect recunoasterea hotararilor penale pronuntate impotriva sa de catre Tribunalele din Bulgaria si Italia si s-a declinat competenta de solutionare a acestei cereri in favoarea Judecatoriei Ploiesti.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Ploiesti la data de 30.10.2009, sub acelasi numar.
La termenul de judecata din data de 03.12.2009, reprezentantul Ministerului Public a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Ploiesti, având în vedere faptul ca la data discutarii cererii de recunoastere a hotarârilor straine petentul era detinut în Penitenciarul Margineni, fapt ce se poate constata verificând încheierea de sedinta din 24.10.2008.
Totodata insa, la acelasi termen de judecata, instanta a invocat din oficiu exceptia de necompetenta materiala, pe care o va analiza cu precadere, avand in vedere ca normele ce reglementeaza competenta materiala sunt prioritare celor care reglementeaza competenta teritoriala.
Potrivit art. 118 din Legea nr. 302 din 2004, recunoasterea hotararilor penale pronuntate de instantele judecatoresti din strainatate sau a altor acte judiciare straine se poate face si pe cale principala, de catre instanta de judecata sesizata in acest scop de catre condamnat sau de catre procuror, in acest caz, competenta apartine judecatoriei in a carei circumscriptie teritoriala se afla condamnatul.
Potrivit art. 119, recunoasterea se poate face pe cale incidentala in cadrul unui proces penal in curs, de catre procuror in faza de urmarire sau de catre instanta de judecata in fata careia cauza este pendinte.
Instanta nu achieseaza la punctul de vedere al Tribunalului D., in sensul ca prin proces penal, sintagma folosita de legiuitor in cuprinsul art. 119 din legea 302 din 2004, nu se poate intelege si procesul avand ca obiect contestatie la executare, ci exclusiv procesul care are ca scop solutionarea actiunii penale, astfel cum este definit in cuprinsul art. 1 C.p.p.
Instanta considera ca o astfel de interpretare ar aduce grave prejudicii accesului la justitiei al persoanei, care sesizeaza o instanta de judecata cu solutionarea oricarui incident ivit pe parcursul executarii pedepsei, cum este in cazul de fata contopirea unor pedepse aplicate pentru fape concurente si deducerea, pe cale de consecinta a perioadei executate.
Instanta constata ca, mai mult decat atat, chiar in cazul de fata un astfel de efect contrar celui prevazut de normele edictate in materie s-a produs, cererea de contopire a pedepselor formulata de catre petentul-condamnat ramanand fara solutionare, instanta sesizata cu acesta nedispunand nimic, cu toate ca aceasta era “capatul principal” al cererii, recunoasterea hotararilor penale straine, astfel cum a admis totusi Tribunalul D., fiind o “etapa prealabila solutionarii cererii de contopire”.
Cu toate acestea, Tribunalul D. a procedat la deducerea din durata pedepsei aplicate persoanei condamnate prin s.p. 8 din 2007 a perioadei in care a fost arestat in Finlanda, a disjuns “etapa prealabila solutionarii cererii de contopire”, iar cererea de contopire a devenit inexistenta, intrucat nu s-a dispus nimic cu privire la aceasta.
In plus, instanta constata ca nu persoana condamnata a formulat cererea de recunoastere a hotararilor penale straine, ci acest aspect necesar si prealabil solutionarii cererii de contopire, a fost supus atentiei instantei de catre reprezentantul Ministerului Public in sedinta de judecata de la data de 24.10.2008.
Pentru toate aceste motive, respectiv pentru a nu se aducere atingere, in primul rand, accesului la justitie prevazut de art. 21 din Constitutia Romaniei si de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, iar in al doilea rand pentru a nu interpreta normele legale intr-un sens contrar celui pentru care au fost edictate, instanta nu achieseaza la interpretarea literala a notiunii de proces penal, raportata la prevederile art. 1 din C.p.p., considerand ca instanta sesizata cu orice incident ivit in materia executarii hotararilor penale este competenta sa procedeze, ca o chestiune prealabila, la recunoasterea hotararilor penale straine, daca este cazul.
Instanta nu poate ajunge la concluzia ca, in cazul de fata, recunoasterea hotararilor penale straine nu este un incident, ci o cerere principala, atata vreme cat realitatea obiectiva este contrara, aceasta problema punandu-se tocmai pentru a putea fi solutionata cererea de contopire.
Cel mult s-ar fi putut afirma (daca legiuitorul ar fi statuat expres), ca nici pe cale incidentala recunoasterea nu poate fi facuta de o alta instanta decat cea care era competenta sa solutioneze cererea pe cale principala, prev. de art. 118 din Legea nr. 302 din 2004, solutie care ar fi derogat de la regula generala a prorogarii de competenta referitor la solutionarea chestiunilor prealabile si care ar fi atras, pe cale de consecinta, reglementarea unui nou caz de suspendare a procesului penal (intrucat odata investita, instanta este obligata sa se pronunte cu privire la cererea – de contopire – formulata), insa aceasta teza nu are acoperire in momentul de fata de dispozitiile legale anterior citate.
In consecinta, instanta va admite exceptia de necompetenta materiala invocata din oficiu, lasand nesolutionata exceptia de necompetenta teritoriala invocata de reprezentantul Ministerului Public (desi la momentul la care se considera ca procurorul, din oficiu, a sesizat instanta cu recunoasterea, persoana condamnata se afla in PNT Margineni) si sa decline, in baza disp.art. 42 C.pr.pen. rap. la art.39, art. 119 Legea 302 din 2004, competenta de solutionare a prezentei cauze in favoarea Tribunalului D., care este in continuare sesizat cu cererea de contopire, intrucat prin sentinta penala nr. 439 din 2009 nu s-a pronuntat cu privire la aceasta.
Desigur ca Judecatoria Ploiesti nu actioneaza ca si cand ar face o analiza a legalitatii sau temeinciei hotararii de declinare, aspectele invederate anterior, referitoare la solutia de declinare fiind antamate tocmai pentru ca aceasta instanta are o opinie contrara, motivata partial si de consecintele unei asemenea solutii, deja produse in cauza, opinie care, fiind urmata de declinarea inapoi la Tribunalul D. a competentei de solutionare a cauzei, genereaza si un conflict negativ de competenta.
Totodata, instanta va sesiza Curtea de Apel Ploiesti cu solutionarea conflictului negativ de competenta.
În baza disp.art. 192 al. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramâne în sarcina acestuia, onorariul aparatorului din oficiu, in cuantum de 100 lei, urmand a fi avansat din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.
