Prin sentinţa civilă nr. 9508/16.10.2013 Judecătoria Galaţi a respins ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată împotriva procesului -verbal de constatare şi sancţionare contravenţională prin care, petenta – unitate bancară a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 3.000 lei pentru modificarea unilaterală a clauzelor contractuale, prin încălcarea prevederilor art. 7 lit. c alin. 3 din OG nr. 21/1992.
În cuprinsul procesului verbal contestat se reţine faptul că numita — a reclamat că, deși a refuzat semnarea actului adițional la contractul de credit nr. -, transmis de către petentă în data de 10.09.2010, notificând banca în scris în acest sens, deși a transmis în data de 21.02.2011 în baza art. II alin. 2 din Legea nr. 288/2010, o notificare prin care refuză aplicarea prevederilor din actul adițional propus de către bancă, petenta aplică prevederile actului adițional.
Potrivit condițiilor speciale din convenția de credit, la momentul acordării creditului, rata dobânzii curente a fost stabilită la 3,99% p.a., stabilită potrivit art. 3.1.2. lit. c din convenția de credit încheiată între părți, şi începând cu data de 21.02.2011, rata dobânzii curente a fost de 3,5461% p.a.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 288/2010 de aprobare a OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, petenta a notificat clientul pentru a se prezenta la bancă şi a semna un actul adiţional la contractul de credit. Potrivit Notificării nr.2423/21.02.2011, aflate la fila 118 din dosar, împrumutatul a refuzat încheierea actului adiţional propus de bancă, exprimându-şi dezacordul în ceea ce priveşte aplicarea prevederilor acestuia.
Instanţa a constatat că petenta a modificat în mod unilateral rata dobânzii curente pe care beneficiarii creditului nu au acceptat-o, dar pe care aveau obligaţia de a o achita. Aceste modificări unilaterale, care nu au fost cuprinse în clauzele contractuale, contravin principiului forţei obligatorii a contractului şi a stabilităţii raporturilor juridice, creând un potenţial pericol pentru interesele economice ale consumatorilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petenta care a apreciat că hotărârea pronunţată este nelegală şi netemeinică.
Analizând hotărârea atacată în raport de probatoriile administrate, în temeiul dispoziţiilor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă , Tribunalul constată că recursul este nefondat, hotărârea instanţei de fond fiind temeinică şi legală
Tribunalul apreciază că, indiferent de aspectele sugerate de A.N.P.C, recurenta avea obligaţia să propună orice modificare adusă contractului iniţial şi să o negocieze cu clientul, nicidecum să o implementeze contrar voinţei acestuia.
Vinovăţia, ca şi element constitutiv al contravenţiei, este atitudinea psihică a persoanei ce comite fapta, care se manifestă fără constrângere pe planul relaţiilor sociale, de prevedere a rezultatului faptei sale ori de posibilitate a reprezentării acestuia.
În situaţia dată, în mod corect s-a apreciat că fapta reţinută există, iar recurenta, prestator de servicii, a săvârşit-o cu vinovăţie, fiind certă reprezentarea faptei sale respectiv, încălcarea unei clauze contractuale asumate şi aplicarea unor modificări refuzate în mod expres de către clienta.
