Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei O. sub nr. X din X, contestatoarea S.C. N.A a formulat contestaţie la executare, în contradictoriu cu intimaţii R. S. C. şi BEJ X. solicitând anularea încheierii de încuviinţare a executării silite din 17.02.2015, si a demersurilor ulterioare concretizate in emiterea actelor de executare silita din dosar de executare silita 26/ex/2015, BEJ B. T G.; suspendarea executării silite pornite in dosar 26/ex/2015, BEJ X, pana la soluţionarea definitiva a prezentei contestaţii la executare ; exonerarea de plata cheltuielilor de executare silita: onorariu avocat, onorariu executor, taxa judiciară de timbru, alte cheltuieli şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu prezenta contestaţie la executare .
În motivare arată că în dosar de executare silita X/ex/20.15 deschis la B. E.J. X, s-a trecut la executare silită a sentinţei civile X/2014 din X pronunţată de către Judecatoria O. în dosar X/274/2013*, sentinţă recurată.
Raportandu-se la cele consemnate în încheierea de încuviinaţare a executării silite învederează că executorul judecătoresc retine ca hotărârea judecatorescă pusă în executare, îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile art 632 CPC si formalităţile prevăzute de dispoziţiile art 640 înd 1 CPC; mai reţine că hotărârea judecătorescă este definitive.
În ceea ce îi priveşte, consideră că hotărârea judecatorescă în discuţie nu este definitivă conform art 634 CPC, deoarece hotărârea a fost data fără drept de apel însă a fost recurată în termen. Ca urmare creditoarea nu deţine o hotărâre definitivă apta de a fi valorificată pe calea executării silite.
De asemenea a invocă necompetenţa teritorială a BEJ X.
Arată că potrivit dispoziţiilor art. 651 Cod procedura civilă, executorul judecătoresc, emitent al actelor contestate este necompetent teritorial în vederea punerii în executare a acestui titlu, deoarece după cum rezultă din Certificatul Constatator ce îl ataşează prezentei contestaţii, sediul social al debitoarei S.C. N.A. este în jud. M., mun. O. str. X nr. X, deci în circumscripţia Curţii de Apel C.. Tot art 651 alin (4) Cod de procedură civilă, prevede că nerespectarea dispoziţiilor prezentului articol atrage nulitatea necondiţionată a actelor de procedură efectuate.
Precizează că în ceea ce priveşte cheltuielile de executare silită , sumele sunt împovărătoare şi consideră că s-a depăşit plafonul stabilit de legiuitor. Deoarece nu au intrat în posesia actelor emise în dosarul de executare silită în discuţie, îşi rezervă dreptul de a completa prezenta contestaţie însă, învederează că printre alte cheltuieli executorul judecătoresc reţine cheltuieli cu reprezentare în faza de executare silită în cuantum de 5000 lei. Solicită a se avea în vedere că acelaşi apărător la soluţionarea pe fond a cauzei în condiţiile în care au existat mai multe termene de judecata s-au făcut probe etc, a solicitat un onorariu de 1500 lei, iar în dosarul executare silită , executorul judecătoresc a încuviinţat un onorariu în cuantum de 5000 lei.
Solicită a se face aplicabilitatea dispoziţiilor art 451 Cod procedură civilă.
În dovedire a depus acte de executare silită, date de identificare ale contestatoarei.
Cererea a fost legal timbrată că taxă de timbru în cuantum de 1000 lei şi 50 lei taxă de timbru aferentă cererii de suspendare a executării silite.
Intimata R. S. a depus întâmpinare prin care a solicita a se respinge contestaţia la executare formulata împotriva încheierii de încuviinţare silita 17.02.2015 si actelor subsecvente din dosarul execuţional nr.X/EX/2015 al BEJ X, ca neîntemeiata si nefondată, urmând a fi menţinute ca temeinice si legale actele de executare emise in dosarul execuţional.
Arată că, ab initio, precizează că în speţă contestatoarea interpretează eronat prevederile art. 651 NCPC apreciind ca doar un executor judecătoresc din circumscripţia Curţii de Apel C. ar putea demara executarea silita, având in vedere sediul social al debitoarei.
Luând în considerare dispoziţiile legale reprezentate de art. 651 alin. 1 litera b) coroborat cu alineatul 2 al aceluiaşi articol, menţionează că în speţă executorul judecătoresc este competent să procedeze la poprire, având în vedere calitatea de bunuri mobile pe care debitorul le are de primit de la firme din raza teritorială a Curţii de Apel T..
In atare situaţie, apreciază că nu sunt incidente prevederile art. 651 alin. 4, actele de executare silita fiind perfect legale şi valabile, întrucât bunurile mobile ale debitorului pot fi poprite si de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se afla bunurile.
Nu in ultimul rând, raportat la faptul ca se înţelege să se invoce prevederi din Legea nr. 188/2000 (fara sa se menţioneze in concret articolul de lege), precizează că potrivit art. 9 alin. 2 din Legea nr. 188/2000: în cazul urmăririi silite a bunurilor este competent executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în a cărei rază teritorială sunt situate sau se află acestea. Dacă bunurile urmăribile se află în circumscripţiile mai multor curţi de apel, competenţa aparţine oricăruia dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre acestea.
Cu privire la chemare în judecată a biroului executorului judecătoresc, învederează că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cadrul contestaţiei la executare, neavând calitatea de parte în proces.
Prin serviciul registratură la 14.042015 executorul judecătoresc X a depus copii certificate din dosarul de executare nr. X/EX/2015 (filele 30-74).
Contestatoarea a depus la 17.02.2015 răspuns la întâmpinare şi completare acţiune prin care a arătat că referitor la excepţia lipsei calităţi procesuale pasive a BEJ X, face cunoscut ca au solicitat citarea acestuia, doar pentru opozabilitate.
Mai arată că în ceea ce priveşte titlul executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silita arătă că Tribunalul M. s-a pronunţat prin hotărâre X/2015 din X, respingând recursul declarat.
Ca urmare, prin prezenta acţiune solicită a se pronunţa pe nulitatea absolută a formelor de executare silită, necompetenţa teritorială a BEJ X şi cheltuielile de executare silita constând în onorariu avocat şi onorariu executor judecătoresc, alte cheltuieli.
Solicită a se avea în vedere şi dispoziţiile art.667 Cod procedura civila din care rezulta ca nerespectarea formalităţilor legale privitoare la încunoştinţarea debitorului despre declanşarea executării silite duce la anularea formelor de executare , daca s-a produs părţii o vătămare.
Faptul ca nu au fost înştiinţaţi decât ulterior popririi conturilor bancare la instituţiile bancare din O. ( din circumscripţia Curţii de Apel C. ) rezulta din dosarul de excutare. Nu li s-a comunicat încheierea de încuviinţare a executării silite si nici somaţia. Executorul judecătoresc a urmărit în primul rând poprirea conturilor bancare iar ulterior înştiinţarea debitorului. Prejudiciul este evident, solicitându-li-se pe lângă creanţa certa lichida si exigibila onorariu avocat în cuantum de 5000 lei , onorariu executor şi cheltuieli de executare silita.
La data promovării executării silite arată că nu erau în posesia sentinţei instanţei de fond. Ar fi achitat creanţa creditoarei dacă le-ar fi solicitat si le-ar fi comunicat contul în care ar fi putut vira banii. Trebuie avut in vedere ca R. S. C. este creditoarea colaboratoarei lor SC X, societate radiata.
Mai arată că este evident că toate demersurile au fost făcute cu rea credinţă urmărind prejudicierea SC Y.
Precizează că executorul judecătoresc, asa cum arătă si in contestaţia la executare, cunoştea încă de la înregistrarea cererii de executare silita că nu este competent teritorial în a trece la executarea silită a societăţii debitoare, SC X având sediul social, bunurile mobile si imobile in circumscripţia Curţii de Apel C..
Prin serviciul registratură la 04.05.2015 a fost depus de intimată contract de execuţie lucrări.
Prin încheierea din 07.05.2015 instanţa a respins cererea de suspendare a executării silite ca nefondată.
La 19.05.2015 prin serviciul registratură au fost comunicate relaţiile solicitate Primăriei L..
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. X din 30.12.2014 pronunţată de Judecătoria O. în dosarul nr. X/274/2013* a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta R. S. C. în contradictoriu cu pârâta S.C. X şi obligată aceasta să plătească reclamantei suma de 36.476 lei reprezentând contravaloarea pietrei concasate livrată conform facturilor nr.24 şi 25 din 06.04.2011.
La 16.02.2015 intimata s-a adresat BEJ X, cu sediul în X, jud. C. cu cererea de executare silită a titlului executoriu reprezentat prin sentinţa civilă nr. X/2014.
Prin încheierea din 12.02.2015 executorul judecătoresc a dispus admiterea înregistrării cererii de executare silită formulată de creditoarea R. S. C. sub nr. X/EX/2015.
La aceeaşi dată executorul a dat încheierea de încuviinţare a executării silite, prin executare silită mobiliară, imobiliară şi poprire, precum şi încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită.
Ulterior BEJ X a dispus executarea silită prin înfiinţarea popririi şi indisponibilizarea tuturor sumelor de bani şi a altor bunuri mobile incorporale pe care debitoarea le deţine la mai mulţi terţi popriţi, respectiv unităţi bancare, Comuna L. şi Primăria L. jud. T.
Intimata invocă în apărare necompetenţa executorului judecătoresc.
Conform art. 652 alin. 1 şi 5 Cod pr. civilă „Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel, după cum urmează: b) în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile şi al executării silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se află domiciliul ori, după caz, sediul debitorului, sau din circumscripţia curţii de apel unde se află bunurile; în cazul în care domiciliul sau, după caz, sediul debitorului se află în străinătate, este competent oricare executor judecătoresc.
Nerespectarea dispoziţiilor prezentului articol atrage nulitatea necondiţionată a actelor de procedură efectuate.”
Conform art. 782 „poprirea se înfiinţează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel unde îşi are domiciliul sau sediul debitorul ori terţul poprit. În cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau juridice, competenţa aparţine executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori, după caz, de la sediul principal sau, după caz, de la sediile secundare ale instituţiei de credit unde debitorul şi-a deschis contul. Dacă debitorul are mai multe conturi deschise, competenţa pentru înfiinţarea popririi asupra tuturor conturilor aparţine executorului judecătoresc de la oricare dintre locurile unde acestea au fost deschise. Dispoziţiile art. 652 alin. 5 sunt aplicabile.”
Analizând datele furnizate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul M. instanţa reţine că sediul intimatei-debitoare actele dosarului este în mun. O., str. X, nr. 21 .
Deşi contestatoarea afirmă faptul că Comuna L. şi Primăria L. jud. T. au calitate de terţi popriţi, nu au făcut dovada acestui fapt, cu toate că instanţa le-a solicitat acest lucru în timpul judecăţii.
Mai mult decât atât, din răspunsul Primăriei L. din data de 19.05.2015 instanţa constată că aceasta nu mai are datorii faţă de debitoare.
Faptul că la solicitarea intimatei executorul judecătoresc a dispus înfiinţarea popririi asupra bunurilor pe care debitoarea le are la Comuna L.şi Primăria L. jud. T.., nu fac dovada calităţii acestor unităţi de terţi popriţi în sensul dispoziţiilor art. 781 Cod pr. civilă, respectiv a faptului că aceştia ar datora bani sau bunuri debitorului în temeiul unor raporturi juridice existente.
De asemenea instanţa reţine că, contestatorul a dispus înfiinţarea popririi la toate sucursalele şi agenţiile unor unităţi bancare din circumscripţia Curţii de Apel T. deşi nu există nici un indiciu cu privire la faptul că, contestatoarea ar deţine bani la aceste unităţii.
În raport de faptul că sediul debitoarei se află în mun. O., jud. M. şi reţinând că persoanele juridice faţă de care s-a luat măsura înfiinţării popririi nu au calitatea de terţi popriţi, şi drept urmare sediul lor nu poate să atragă competenţa executorului X, faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate, instanţa apreciază că actele de executare au fost efectuate în dosarul nr. X/EX/2015 de un executor judecătoresc necompetent situaţie care atrage nulitatea necondiţionată a actelor de procedură efectuate.
Faţă de considerentele expuse, instanţa va admite contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. N.A. în contradictoriu cu R. S. C..
Drept urmare va anula încheierea de încuviinţare a executării silite din 17.02.2015 şi toate actele de executare din dosarul nr. X/EX/2015 al BEJ X.
Având în vedere că prin încheierea de şedinţă din 21.05.2015 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a BEJ X instanţa va respinge contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. N.A cu sediul în mun. O., str. X, nr. x, în contradictoriu cu BEJ B. X cu sediul în M., str. X, ca fiind formulată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă.
În raport de faptul că intimaţii au pierdut procesul potrivit art. 453 alin.1 Cod pr. civilă, instanţa va obligă intimata, în favoarea contestatorilor, la plata sumei de 950 lei cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Hotărârea a rămas definitivă prin anularea ca netimbrat a apelului.
