Contribuabili persoane fizice. Taxe achitate în contul unui fond special. Unitatea fiscală competentă să primească şi să rezolve cererea de restituire a taxelor plătite. Structura administrativă care are calitate procesuală pasivă
Raportat la prevederile Ordinului Ministrului Finanţelor nr. 1820/2003, D.G.F.P. judeţeană are atributul de a realiza, în mod unitar, strategia şi programul Guvernului, în domeniul finanţelor publice şi de a aplica politica fiscală a statului, administraţiei finanţelor publice locale revenindu-i, în mod nemijlocit, activitatea de constatare şi stabilire a tuturor categoriilor de taxe şi impozite datorate bugetului de stat, aceasta din urmă având aşadar şi calitate procesuală pasivă în litigiile născute din faptul plăţii taxei de poluare, ce face obiectul cauzei.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 212/A din 13 aprilie 2009
Prin sentinţa pronunţată la data de 26 noiembrie 2008, Tribunalul Iaşi a admis acţiunea reclamantului, împotriva pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice, dispunând anularea actului din 21 iulie 2008 şi obligând pârâta să restituie reclamantului suma reprezentând taxa de primă înmatriculare achitată de acesta şi să plătească dobânda legală, pe motiv că taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005.
Împotriva acestei sentinţe a introdus recurs pârâta, care a criticat hotărârea primei instanţe pe motiv că nu s-a ţinut cont de faptul că procedura de restituire a sumelor achitate în art. 214 ind. 1 – art. 214 ind. 2 din Legea nr. 571/2003 a fost reglementată abia prin O.U.G. nr. 50/2008 şi că reclamantul nu a parcurs procedura prevăzută de acest act normativ.
Din oficiu, Curtea a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a unităţii fiscale judeţene, chemată în judecată, motivat de faptul că neimplicării acesteia în procedura de soluţionare a cererii de restituire a taxelor plătite.
Examinând cu prioritate această excepţie, Curtea a reţinut că suma a cărei restituire se solicită prin acţiune a fost achitată de reclamantul-intimat la Trezorerie, la data de 3 iulie 2008, cu titlu de „taxă de poluare”, dată la care dispoziţiile art. 214 ind. 1 – 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003 nu mai erau în vigoare, ca urmare a abrogării lor prin O.U.G. nr. 50/2008.
Raportat la data plăţii şi la natura acesteia, Curtea a apreciat că soluţionarea cererii de restituire trebuia să se realizeze în condiţiile prevăzute de actul normativ ce guverna raportul fiscal, respectiv în cadrul prescris de art. 10 din O.U.G. nr. 50/2008 şi art. 8 din H.G. 686/2008, care stabilesc că: „În cazul contestării taxei plătite – după data de 1 iulie 2008 – contribuabilul va depune o cerere de restituire la organul fiscal competent în administrarea sa”, restituirea sumelor urmând să se facă din bugetul Fondului pentru Mediu, administrat de Administraţia Fondului pentru Mediu.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că cererea de restituire a fost adresată Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului şi că cest organ este cel care, prin adresa a cărei anulare se cere, a făcut cunoscut contribuabilului condiţiile în care se poate asigura restituirea sumei achitate.
Chiar dacă administraţiile finanţelor publice municipale, ca unităţi fiscale teritoriale, sunt subordonate direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene, ele au atribuţii, sarcini şi răspunderi diferite, delimitate prin regulamentele de organizare şi funcţionare, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 1820/2003.
În conformitate cu acest act normativ, direcţia generală a finanţelor publice judeţeană are atributul de a realiza, în mod unitar, strategia şi programul Guvernului în domeniul finanţelor publice şi de a aplica politica fiscală a statului; în timp ce administraţia finanţelor publice municipală este unitatea fiscală care asigură, în mod nemijlocit, activitatea de constatare şi stabilire a tuturor categoriilor de impozite şi taxe datorate bugetului de stat de persoanele fizice şi juridice, organizând activitatea de trezorerie privind încasarea veniturilor şi efectuarea plăţilor din bugetul de stat.
Din nici un act normativ ce a reglementat – sau care reglementează în prezent – organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, nu rezultă că direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene sunt implicate în operaţiunile de calculare, evidenţă, vărsare a impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat de contribuabilii persoane fizice sau în operaţiuni de natura celor reglementate de art. 117 C.pr.fisc., raporturile fiscale de acest gen privind exclusiv unitatea fiscală teritorială de la nivel de municipiu şi pe contribuabilul plătitor al taxei speciale.
Nefiind parte în raportul născut din faptul plăţii taxei de poluare, care reprezintă de altfel o taxă total diferită de cea care a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, pârâta-recurentă nu are a răspunde faţă de contribuabil, de modul în care Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului a soluţionat cererea de restituire, fiecare unitate fiscală purtând o răspundere proprie pentru actele îndeplinite sau pentru refuzul de a soluţiona cererea ce i-a fost adresată, neinteresând, din punct de vedere al regulilor de procedură, care sunt raporturile administrative dintre diversele structuri ale Agenţie Naţionale de Administrare Fiscală.
Întrucât nu este parte în raportul litigios dedus judecăţii şi nici beneficiar al plăţii, pârâta-recurentă nu are obligaţia legală de a asigura restituirea sumei solicitate de reclamantul-intimat, lipsa raportului obligaţional conducând la lipsa legitimării procesuale a autorităţii despre care se afirmă că a încălcat dreptul recunoscut contribuabilului prin Tratatul ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, în nici o situaţie direcţia judeţeană neputând răspunde faţă de plătitorul taxei de actele şi faptele unităţii fiscale cu care acesta a intrat în raport direct, considerente pentru care recursul a fost admis, în sensul modificării în tot a hotărârii recurate şi în fond a respingerii acţiunii, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
