Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Jud. S. a fost dispusă trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.E.I. pentru săvârşirea infracţiunilor concurente de furt calificat, faptă prevăzută de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b), d) şi alin. 2 lit. b) Cod penal, tentativă la evadare, faptă prevăzută de art. 32 Cod penal rap. la 285 alin. 1 Cod penal şi distrugere, faptă prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal şi art. 38 alin. 1 Cod penal.
În actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul M.E.I. a pătruns în sediul societăţii X prin forţarea unei uşi metalice de culoare maro, care prezenta urme de forţare în partea inferioară şi în zona sistemului de închidere, precum şi pe tocul corespunzător yalei. Inculpatul a sustras o serie de bunuri, printre care mai multe sticle de băutură alcoolică şi un telefon mobil marca Alcatel One Touch 282 cu carcasă de culoare neagră şi abonament orange cu nr. de telefon………, în valoare de 2.000 lei.
Aflat în custodia organelor judiciare, inculpatul M.E.I., profitând de faptul că i-au fost scoase cătuşele, a părăsit în fugă biroul în care se afla şi a coborât scările până la parterul clădirii, în timp ce era urmărit de organele de poliţie. La parterul clădirii, la aproximativ 1,80 de m de baza scărilor, în partea dreaptă, inculpatul a distrus sticla din partea interioară a unui geam tip termopan izbindu-se în aceasta în timp ce încercarea acestuia de a ieşi din clădire. Fiind în continuare urmărit de organele de poliţie, inculpatul a intrat în biroul nr. 5 de la parterul clădirii, denumit Siguranţă şi patrulare şi, lovind cu pumnul, a distrus din nou partea interioară a unui geam tip termopan iar cu cioburile căzute pe jos şi-a provocat răni la nivelul membrelor superioare şi la nivelul zonei cervicale. În acest birou agenţii de poliţie au reuşit să-l imobilizeze, după care au solicitat intervenţia unui echipaj din cadrul Serviciului de Ambulanţă S. pentru a-i acorda inculpatului îngrijiri medicale.
Prin sentinţa penală nr. A Judecătoria S. a dispus condamnarea inculpatului M.E.I. la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b) și d) și alin. 2 lit. b) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.
Instanţa a constatat că fapta de furt calificat pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta a fost săvârşită în termenul de supraveghere al liberării condiţionate.
În baza art. 104 alin. 2 teza I Cod penal, instanţa a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr…..a J.S. pronunţată în dosarul nr….., rămasă definitivă prin neapelare şi a dispus executarea restului rămas neexecutat de 150 de zile închisoare. În baza art. 104 alin. 2 teza a II a Cod penal rap. la art. 43 alin. 1 Cod penal a adăugat pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre la restul rămas neexecutat de 150 de zile închisoare din sentinţa penală nr. ….a J.S. pronunţată în dosarul nr….., rămasă definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul M.E.I. să execute pedeapsa de 2 (doi) ani şi 3 (trei) luni şi 150 zile închisoare.
În baza art. 32 Cod penal rap. la 285 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 43 alin. 5 Cod penal şi art. 79 alin. 3 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului M.E.I., la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de evadare.
În baza art. 253 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal şi art. 43 alin. 5 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului M.E.I. la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere.
În baza art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal, a contopit pedepsele stabilite prin prezenta de 2 ani şi 3 luni şi 150 zile închisoare, 6 luni şi, respectiv 6 luni şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 3 luni şi 150 zile închisoare, la care adăugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 4 luni, urmând ca, în final, inculpatul să execute 2 (doi) ani şi 7 (şapte) luni şi 150 zile închisoare.
S- au aplicat pedepse accesorii şi pedepse complementare.
În baza art. 404 alin. 4 lit. a) Cod pr.pen. rap. la art. 72 Cod penal, a dedus din pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 7 (şapte) luni şi 150 zile închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentinţă, durata reţinerii şi a arestului preventiv începând cu data de 13.10.2014 la zi.
În baza art. 399 alin. 1 Cod pr.pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 404 alin. 4 lit. f) Cod pr.pen., a dispus restituirea către inculpat a unui ceas de culoare albastră cu inscripţia QF şi capac, aparţinând acestuia, aflat la Camera de Corpuri Delicte a Judecătoriei S. În baza art. 404 alin. 6 Cod pr.pen. rap. la art. 111 alin. 5 Cod pr.pen. a dispus înştiinţarea reprezentantului legal al părţii civile SC T.P.C.SRL, numitul T.I., în cazul punerii în libertate a inculpatului M.E.I. în orice mod.
În baza art. 19, art. 23 alin. 3, art. 25 alin. 1 și 397 alin. 1 Cod pr.pen. rap. la art. 1349 și 1357 Cod Civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC T. P. C.SRL, reprezentată legal prin administrator T. I. Instanţa a dispus obligarea inculpatul M.E.I. la plata către partea civilă a sumei de 3.000 lei, reprezentând valoarea bunurilor sustrase şi cheltuielile necesare reparaţiilor uşilor forţate în scopul săvârşirii infracţiunii de furt. În baza art. 19, art. 23 alin. 3, art. 25 alin. 1 și 397 alin. 1 Cod pr.pen. rap. la art. 1349 și 1357 Cod Civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă I.P.J. Instanţa a dispus obligarea inculpatului M.E.I. la plata către partea civilă a sumei de 815 lei, reprezentând contravaloarea geamurilor sparte prin săvârşirea infracţiunii de distrugere.
În baza art. 398 şi art. 274 alin. 1 teza I Cod pr.pen., a obligat inculpatul M.E.I. la plata către stat a sumei de 2.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 1.000 lei în faza de urmărire penală și suma de 1.200 lei în faza de judecată. În baza art. 398 şi art. 274 alin. 1 teza II Cod pr.pen., onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpat au rămas în sarcina statului, urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Public în contul Baroului pentru faza de urmărire penală (200 lei – av. G.A.C., conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie şi 200 lei – av. D.D., conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie), respectiv din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului pentru faza de judecată (200 lei – av. A.E., conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie).
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul M.E.I., cu motivarea că organele de cercetare penală şi procurorul nu au făcut niciun demers pentru ca el să se poată înţelege cu persoana vătămată şi să-i acopere prejudiciul. În ceea ce priveşte evenimentul din incinta sediului poliţiei, precizează că nu se începuse urmărirea penală împotriva lui, nu dăduse nicio declaraţie şi era sub o puternică stare emoţională determinată de bruscări şi ameninţări, motiv pentru care a spart acele geamuri. Relativ la tentativa de evadare, această infracţiune i se pare absurdă, întrucât evadarea nu se poate face în incinta unei instituţii cum este sediul poliţiei. Pe de altă parte, evadarea presupune fuga de o anumită responsabilitate, după ce se întocmesc anumite acte şi este adusă la cunoştinţa suspectului sau inculpatului, ori în privinţa lui nu se începuse această procedură.
La individualizarea pedepsei, inculpatul solicită să-i fie redusă pedeapsa la minim şi să fie avute în vedere circumstanţele personale, faptul că este tânăr, are un copil mic şi şi-a constituit de curând o familie.
Prin decizia penală nr. B Curtea de Apel S. a respins apelul ca nefondat reţinând că împăcarea părţilor constă în înţelegerea făcută între persoana vătămată sau reprezentantul acesteia şi inculpat pentru a pune capăt conflictului determinat de săvârşirea infracţiunii şi de a renunţa la realizarea procesului penal. Pentru a avea efecte juridice, împăcarea trebuie sa fie personală, totală, necondiţionata şi definitivă, condiţii ce trebuie îndeplinite în mod cumulativ. Ea are drept consecinţă şi stingerea acţiunii civile. Astfel, nu organele judiciare sunt cele care trebuie să facă demersuri în sensul împăcării părţilor, ci inculpatul personal sau prin mandatar special, iar, pe de altă parte, manifestarea de voinţă în sensul stingerii raportului de drept penal aparţine ambelor părţi, condiţie care, în cauză, nu este îndeplinită.
Relativ la motivele de apel privind tentativa la infracţiune de evadare prevăzută de art. art. 32 Cod penal rap. la 285 alin. 1 Cod penal, curtea a reţinut că pentru existenţa infracţiunii nu prezintă interes locul săvârşirii acţiunii de evadare. Persoana aflată în stare legală de reţinere poate evada din locul unde este reţinută sau dintr-un loc unde a fost condusă şi se găseşte sub pază. În speţă, inculpatul a început executarea acţiunii de evadare care a rămas în faza tentativei datorită unor împrejurări independente de voinţa lui, respectiv nu a putut sparge în totalitate geamul din sediul Poliţiei mun. S. unde a fost dus pentru audieri.
În dosarul de urmărire penală există ordonanţa de reţinere din data de, dată în dosarul nr. /P/2014, de către organele de poliţie, care i-a fost adusă la cunoştinţă la aceeaşi dată sub semnătură şi în prezenţa avocatului desemnat din oficiu. În cauză, se începuse urmărirea penală in rem la data de, iar prin ordonanţa din a Parchetului de pe lângă Judecătoria S. s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul M.E.I. Faţă de aceste înscrisuri, curtea a constatat că împotriva inculpatului, la momentul reţinerii, se începuse urmărirea penală şi el a dat şi o declaraţie în calitate de suspect, care se află la fila …dosar de urm. pen., astfel încât apărările sale în sensul că nu avea nicio calitate în dosar şi toată acţiunea s-a desfăşurat în afara cadrului procesual, sunt neîntemeiate.
