PROCEDURA INSOLVENTEI . Apel. Lipsa calitatii de titlu executoriu european a unui contract de credit care pe teritoriul României constituie titlu executoriu.
– art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006;
– art. 36 , 58 si 59 din Regulamentul UE nr. 1215/2012;
– art. 3 din Regulamentul CE nr. 805/2004.
Decizia nr. 202/C/2015 – A din 10.09.2015
Dosar nr. 2805/111/C/2012 – A
Prin Sentinta nr. 9919/COM/17.12.2014, Tribunalul B. a respins ca nefondata exceptia lipsei de interes invocata de pârâtul R. V. domiciliat în B. nr. 6, judetul Z., Republica C. cu domiciliul procesual ales în T. str. R. nr. x Y, ap. 2-3, jud. T. la Cabinet de Avocat M. S..
A admis cererea formulata de reclamanta R. B. S.A. cu sediul în B., C. F., nr. xxx Y, sect. x, J XX/XX/XXXX, CUI XXXXXX în contradictoriu cu pârâtul R. V. domiciliat în B. nr. 6, judetul Z., Republica C. cu domiciliul procesual ales în T. str. R. nr. x Y, ap. 2-3, jud. T. la Cabinet de Avocat M. S.
A obligat pârâtul la plata catre reclamanta a sumei de 620.935, 41 lei la care se vor adauga dobânzile pâna la plata integrala a debitului.
A obligat pârâtul la plata catre reclamanta a sumei de 9.814, 35 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut ca la data de 28 aprilie 2010 a fost încheiat între reclamanta si S.C. A. S.R.L. contractul de credit pentru capital de lucru nr. 34 prin care prima punea la dispozitia celeilalte suma de 400.000 lei, scadenta finala a creditului fiind fixata pentru data de 25 martie 2011. În vederea asigurarii executarii obligatiei de restituire a capitalului si accesoriilor aferente a fost constituita în favoarea reclamantei o garantie personala de catre pârât, acesta obligându-se sa în solidar si indivizibil cu împrumutatul sa plateasca sumele datorate de acesta, renuntând la beneficiul de discutiune si diviziune (art. 1- fila 36).
Constituind una dintre conditiile dobândirii calitatii de parte interesul trebuie sa fie unul personal în sensul ca efectul hotarârii pronuntate sa se aduca un beneficiu celui care initiaza demersul judiciar. Calitatea de titlu executoriu potrivit dreptului românesc a contractului de credit încheiat de cele doua parti nu înlatura posibilitatea reclamantei de a-si constitui pe cale judiciara un titlu executoriu. Singura limita impusa decurge din imposibilitatea valorificarii de mai multe ori a creantei stabilite în cea de-a doua etapa a procesului civil – executarea silita. Tocmai de aceea, a considerat exceptia lipsei de interes ca nefondata si a respins-o.
Referitor la fondul cauzei instanta a retinut ca obligatia asumata de catre pârât confera reclamantei posibilitatea de a solicita în mod direct acestuia plata obligatiei asumate de catre S.C. A. S.R.L. Deschiderea procedurii insolventei fata de cea din urma nu aduce atingere dreptului amintit din moment ce pârâtul a renuntat la beneficiul de discutiune si diviziune, iar art. 137 alin. din Legea nr. 85/2006 stabileste în mod expres ca descarcarea de obligatii a debitorului nu atrage descarcarea de obligatii a fidejusorului. Ca atare, tinând seama ca suma acordata cu titlu de împrumut nu a fost rambursata, a admis cererea asa cum a fost formulata.
Referitor la cheltuielile de judecata solicitate, ele constau în taxa de timbru avocatial. Tinând seama ca cererea a fost admisa, a considerat ca se afla în culpa procesuala pârâtul, astfel încât în baza art. 453 Cod procedura civila l-a obligat la plata sumei de 9.814, 35 lei cu acest titlu.
Împotriva acestei hotarâri, în termen si legal timbrat, a declarat apel apelantul pârât R. V., solicitând admiterea apelului si anularea sentintei atacate, în sensul respingerii actiunii reclamantei ca lipsita de interes, având în vedere existenta caracterului executoriu al contractului de credit, efectele caruia pot fi valorificate prin alte cai legale decât cele de fata, lipsit de interes legitim, cu obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecata aferente solutionarii cauzei în prima instanta cât si în fata instantei de apel.
În motivarea apelului, apelantul pârât a aratat ca, prin actiunea formulata, reclamanta-intimata a solicitat obligarea sa la plata sumei de 620.935,41 lei, reprezentând debit principal, dobânzi, dobânzi penalizatoare, precum si plata dobânzilor care curg în continuare, conform contractului de credit pâna la achitarea integrala a debitului, cu cheltuieli de judecata.
A precizat ca în fata primei instante a invocat exceptia lipsei de interes a bancii în promovarea actiunii, motivata de existenta în favoarea bancii a titlului executoriu (conform art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006) pentru recuperarea sumelor de care se prevaleaza în baza contractului de credit. Prin Sentinta nr. 9919/17.12.2014 prima instanta a respins în mod neîntemeiat exceptia lipsei de interes ca nefondata, motivând ca interesul este personal, “în sensul ca efectul hotarârii pronuntate sa aduca un beneficiu celui care initiaza demersul”. Tot în motivarea respingerii exceptiei lipsei de interes, instanta, în mod neîntemeiat afirma ca “calitatea de titlu executoriu a contractului de credit încheiat de cele doua parti nu înlatura posibilitatea reclamantei de a-si constitui pe cale judiciara un titlu executoriu …”, atragând atentia ca nu se poate valorifica de mai multe ori o creanta în ce-a de doua etapa a procesului civil – executarea silita.
Astfel, a apreciat ca hotarârea primei instante este criticabila, întrucât prima instanta analizeaza doar una dintre conditiile interesului stabilite de art.33 teza I din Codul de procedura civila, respectiv conditia de a fi personal. Or, conditiile interesului, asa cum au fost stabilite de legiuitor, respectiv determinat, legitim, personal, nascut si actual, trebuie îndeplinite în mod cumulativ. Instanta, analizând în mod superficial exceptia invocata, a omis sa se pronunte si asupra celorlalte conditii ale interesului, în mod special asupra conditiei de a fi legitim, conditie care nu este îndeplinita. Astfel, interesul pentru a fi legitim, anume corespunzator cerintelor legii materiale si procesuale, trebuie sa urmareasca afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, însa aceasta nu trebuie sa constituie un abuz de drept.
Or, în conditiile în care intimata reclamanta este deja în posesia unui titlu executoriu, care poate fi pus în executare silita si aceasta introduce o noua actiune de drept comun pentru obtinerea unui al doilea titlu executoriu nu poate fi considerata decât o actiune temerara si abuziva, iar exercitarea unui drept subiectiv în aceste conditii, constituie un abuz de drept care trebuie sanctionat conform art.12 din Codul de procedura civila.
Mai mult, instanta de fond confunda examinarea inadmisibilitatii actiunii raportata la interes, cu examinarea caracterului fondat al pretentiei.
De asemenea, a mentionat ca legalitatea interesului de a actiona în justitie nu este subordonata dovedirii prealabile a caracterului fondat al pretentiei, sustinând ca judecatorul trebuia sa verifice daca situatia juridica dedusa judecatii este sau nu recunoscuta de lege, faptul ca reclamanta are o creanta necontestata împotriva sa nu trebuie sa conduca automat la concluzia ca actiunea intentata este legitima.
Ca atare, în conditiile în care intimata reclamanta este deja în posesia unui titlu executoriu, obtinerea unui nou titlu executoriu pentru aceeasi suma nu poate fi decât imorala si nelegala, cu atât mai mult cu cât initierea acestui demers nu îi garanteaza faptul ca intimata reclamanta nu va demara în paralel doua demersuri judiciare de executare silita, fiind în posesia a doua titluri executorii, prejudiciindu-l, fiind nevoit sa formuleze contestatie la executare, fapt care îl va pozitiona într-o pozitie procesuala defavorizata si în plus va genera noi cheltuieli în sarcina sa.
Prin întâmpinarea formulata în cauza, intimata reclamanta R. B. SA a solicitat respingerea apelului formulat ca neîntemeiat si nefondat.
În aparare, a aratat ca, în data de 28.04.2010 între ea si SC A. SRL, în calitate de împrumutat si R. V., în calitate de garant fidejusor a intervenit Contractul de credit pentru capital de lucru nr. xx/28.04.2010 prin care s-a acordat împrumutatului un credit în valoare de 400.000 Ron.
În vederea garantarii acordarii creditului acordat, R. V., în calitate de garant fidejusor s-a obligat solidar si indivizibil cu debitoarea principala, renuntând în mod expres si la beneficiile de diviziune si discutiune.
A aratat ca, creanta sa este certa, lichida si exigibila si rezulta din înscrisuri care constituie titlu executoriu, conform prevederilor art.120 din O.U.G. nr.99/2006, privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobata prin Legea nr.227/2007.
Or, potrivit dispozitiilor contractuale, creanta este exigibila, atât debitorul cât si pârâtul în calitate de garant fidejusor fiind notificati despre declararea scadentei anticipate, ca urmare a aparitiei unui caz de culpa.
Astfel, acestia au fost notificati prin adresele nr. xxxx/30.12.2010 si nr. xxxx/23.12.2010 despre declararea scadentei anticipate si începerea executarii silite în situatia neplatii debitului, însa nu au înteles sa achite debitul datorat.
A mentionat ca a formulat cerere de somatie europeana de plata în vederea efectuarii demersurilor necesare începerii procedurilor de executare silita, care au ca obiect bunurile debitorului, situate pe teritoriul statelor Uniunii Europene.
A mai sustinut ca a formulat aceasta cerere de somatie europeana de plata, având in vedere faptul ca pe teritoriul Uniunii Europene contractul de credit semnat de R. V. în calitate de garant fidejusor, nu este recunoscut ca fiind titlu executoriu. Împotriva unei persoane care nu domiciliaza pe teritoriul României nu poate fi declansata procedura de executare în temeiul unui titlu executoriu – contract de credit, în speta de fata – care nu este recunoscut ca având acest caracter de catre legislatia comunitara.
În cadrul statelor membre ale Uniunii Europene, exista doua modalitati
alternative de executare a unei hotarâri judecatoresti, tranzactii judiciare sau act autentic: (a) obtinerea titlului executoriu european conform Regulamentului (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European si al Consiliului, privind crearea unui titlu executoriu european pentru creantele necontestate, (b) obtinerea declaratiei de executare în statul membru în care se urmareste executarea, în temeiul procedurii de exequatur, prevazute de Regulamentul (CE) nr. 44/2001 privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea deciziilor în materie civila si comerciala, în vigoare la data declansarii procedurilor judiciare în prezenta cauza, în prezent abrogate -10.01.2015 – prin Regulamentul 1215/2012 al Parlamentului European si al
Consiliului. Titlul executoriu european este un certificat ce însoteste o hotarâre judecatoreasca, un act autentic sau o tranzactie judiciara care permite creditorului sa îsi poata executa creanta într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Titlul executoriu european permite creditorului sa obtina o executare rapida si eficienta, fara a implica instantele din statul membru de executare în formalitati complicate si costisitoare legate de procedura de recunoastere si executare a hotarârilor straine. Pe de alta parte, titlul executoriu european poate fi obtinut si pentru actele autentice, tranzactiile judiciare, dar numai pentru creante necontestate, în anumite conditii.
Hotarârea judecatoreasca, tranzactia judiciara sau actul autentic care urmeaza sa fie certificate ca titlu executoriu european trebuie sa se refere la o creanta pecuniara necontestata în materie civila sau comerciala.
În conformitate cu prevederile art.3 pct.1 din Regulamentul 805/2004 al Parlamentului European si Consiliului privind crearea unui titlu executoriu european pentru creantele necontestate, regulament se aplica hotarârilor, tranzactiilor judiciare si actelor autentice privind creante necontestate. Totodata, potrivit art.3 alin. 1, lit. b), o creanta se considera necontestata în cazul în care debitorul nu i s-a opus niciodata.
A subliniat ca apelantul nu a contestat niciodata creanta solicitata nici în timpul solutionarii în fond a cauzei si nici prin apelul formulat singura obiectiune fiind privitor la declansarea unei proceduri de obtinere a unui titlu executoriu.
Intimata a mentionat ca este neîntemeiata sustinerea apelantului, potrivit careia prin declansarea procedurii somatiei europene s-a urmarit „crearea în sarcina sa a unor obligatii de plata prin obtinerea cheltuielilor de judecata” din doua puncte de vedere, respectiv declansarea procedurilor care fac obiectul prezentei cauze se datoreaza în totalitate culpei apelantului, care neglijeaza în mod continuu îndeplinirea obligatiilor asumate, si necontestate, potrivit Contractului de credit pentru capital de lucru nr. xx/28.04.2010; cheltuielile de judecata la care face referire apelantul sunt compuse, strict, din taxa judiciara de timbru, care sunt veniturile bugetului local, potrivit art.40 alin. l din O.U.G. 80/2013.
În drept, a invocat prevederile art. 205 Cod procedura civila, precum si toate textele de lege invocate în apel.
Prin raspunsul la întâmpinare, apelantul pârât R. V. a aratat ca sustine în continuare lipsa de interes în promovarea actiunii formulata de intimata-reclamanta, asa cum a motivat pe larg în sustinerea apelului, întrucât acesta este deja în posesia unui titlu executoriu.
Mai mult decât atât, a sustinut ca intimata ar avea la dispozitie posibilitatea recuperarii debitului direct de la împrumutat (societatea A. SRL), iar nu sa formuleze actiuni cu rea-credinta împotriva garantului-fidejusor, prin care este prejudiciat, fiind obligat la plata unor sume de bani care pot fi recuperate de la debitoarea S.C. A. S.R.L. si în plus la cheltuieli de judecata.
În acest sens, a învederat ca R. B. S.A. a fost înscrisa la masa credala a debitoarei A. SRL – în faliment si conform extrasului de tabelul preliminar, respectiv extras din BPI tabel definitiv de creante. Astfel, suma solicitata a fost înscrisa la masa credala în calitate de creanta garantata, aceasta având prioritate la distribuirea ce va fi efectuata de catre lichidatorul judiciar.
A mai aratat ca în contul societatii A. SRL exista disponibilitati banesti, între aceasta, prin lichidator judiciar si A. C. SRL fiind încheiat un contract de vânzare-cumparare care are ca obiect “teren intravilan si constructii” pentru pretul de 165.000 euro + TVA, fiind emisa o factura în valoare de 904.495,68 lei.
Asa cum rezulta din extrasul bancar din data de 08.04.2015 a fost achitat deja 50% din pret, apreciind ca exista disponibilitati în contul debitoarei care vor fi distribuite de catre lichidatorul judiciar, conform legii, cu prioritate creditorului garantat.
Prin urmare, temerea sa ca în ipoteza obtinerii unui nou titlu executoriu împotriva sa, intimata ar putea demara demersuri paralele de recuperare a creantei este întemeiata, data fiind si prezenta actiune initiata de catre R. B. S.A.
Examinând sentinta apelata, prin prisma motivelor de apel, cât si din oficiu, având în vedere actele si lucrarile dosarului s-a constatat ca apelul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Critica apelantului potrivit careia actiunea reclamantei este lipsita de interes în considerarea faptului ca detine deja un titlu executoriu, constând în contractul de credit , titlu ce poate fi pus în executare este nefondata.
Astfel, prin actiunea ce face obiectul cauzei reclamanta a solicitat obligarea pârâtului R. V., cetatean ceh, la plata sumei de 620.935, 41 lei reprezentând principal, dobânzi, dobânzi penalizatoare ce decurg din contractul de credit nr. xx încheiat la data de 28.04.2010 , între reclamanta si SC A. SRL, în calitate de împrumutat si pârâtul R. V., în calitate de garant fidejusor.
Este adevarat ca potrivit art. 120 din O.U.G. nr.99/2006 , contractul de credit este titlu executoriu, ce ar putea fi pus în executare în România, însa, în speta, pârâtul nu este cetatean român, ci cetatean ceh, si prin urmare ceea ce trebuie analizat este daca contractul de credit de care se prevaleaza reclamanta este recunoscut ca titlu executoriu european, care sa poata fi pus în executare în statele membre ale Uniunii Europene, respectiv în Cehia.
Potrivit Regulamentului (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European si al Consiliului din 12.12.2012, respectiv art. 36, 58 si 59 sunt recunoscute ca titluri executorii si executate în statele membre, fara a fi necesara o procedura speciala sau o hotarâre de încuviintare a executarii: hotarârile judecatoresti, actele autentice si tranzactiile judiciare.
Conform art.3 din Regulamentul (CE ) nr. 805/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 21.04.2004 titlurile executorii care trebuie certificate ca titlu executoriu european sunt: hotarârile judecatoresti, tranzactiile judiciare si actele autentice privind creante necontestate.
Conform acestui Regulament hotarârea judecatoreasca „înseamna orice hotarâre pronuntata de o instanta judecatoreasca într-un stat membru”; creanta „înseamna dreptul la o suma de bani determinata care a devenit exigibila sau a carei data scadenta a fost indicata în hotarâre, în tranzactia judiciara sau în actul autentic”, iar act autentic „înseamna: a) un act întocmit sau înregistrat în mod formal ca act autentic si a carui autenticitate se refera la semnatura si continutul actului autentic si a fost stabilita de catre o autoritate publica sau orice autoritate împuternicita în acest sens de catre statul membru de origine sau b) o conventie în materie de obligatii de întretinere încheiata cu autoritatile administrative sau autentificata de acestea.”
Analizând aceste prevederi, instanta de apel a constatat ca titlul executoriu de care se prevaleaza intimata reclamanta, respectiv contractul de credit nu se încadreaza între titlurile executorii care trebuie certificate ca titluri executorii europene si prin urmare, acesta nu poate fi pus în executare într-un alt stat membru al Uniunii Europene, respectiv în Cehia, al carei cetatean este pârâtul.
Prin urmare obtinerea unei hotarâri judecatoresti de catre reclamanta, prin care pârâtul, cetatean ceh, sa fie obligat la plata unei sume bani, în temeiul unui contract de credit, hotarâre judecatoreasca ce constituie titlu executoriu european si care poate fi pusa în executare în toate statele membre ale Uniunii Europene, nu este lipsita de interes.
De altfel, instanta de apel a retinut ca reclamanta a uzat si de procedura somatiei europene de plata, însa pârâtul a formulat opozitie ceea ce a determinat-o pe reclamanta sa formuleze actiunea pe drept comun.
Întrucât prin motivele de apel solutia instantei de fond a fost criticata doar cu privire la modul de solutionare al exceptiei lipsei de interes, instanta de apel nu a analizat celelalte sustineri ale apelantului referitoare la temeinicia actiunii, invocate prin raspunsul la întâmpinare si prin concluzii scrise, fata de dispozitiile art. 477 si art.478 alin.2 Cod procedura civila care prevad limitele efectului devolutiv al apelului si obliga instanta de apel la rejudecarea fondului în limitele stabilite expres sau implicit de catre apelant, limite care rezulta din motivarea apelului, conform regulii tantum devolutum quantum appellatum.
Pentru considerentele aratate, apelul a fost respins ca nefondat în temeiul art.480 Cod procedura civila.
Având în vedere dispozitiile art.453 Cod procedura civila nu au fost acordate cheltuieli de judecata în apel, nefiind solicitate de catre intimata.
