Fapta inculpatului, de a lovi victima cu pumnii şi picioarele, agresiune în urma căreia aceasta s-a lovit la cap, în cădere, decedând după 3 zile constituie infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte şi nu de omor, întrucât inculpatul nu a acţionat cu intenţia de a ucide, rezultatul – moartea victimei producându-se din culpă.
Prin sentinţa penală nr.14/P/11.02.2015, în baza art. 386 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.C., din infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 Cod penal cu referire la art. 199 al. 1 Cod penal în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 Cod penal cu referire la art. 199 al. 1 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul P.C. , la pedeapsa de :
– 7 (şapte) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 Cod penal cu referire la art. 199 al. 1 Cod penal.
În temeiul art. 399 Cod procedură penală menţine starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 7 cu referire la art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul trăieşte în concubinaj cu martora Ţ,E.C.
Din ancheta socială efectuată la domiciliul martorei, rezultă că aceasta are dintr-o relaţie de concubinaj anterioară, un copil în vârstă de 8 ani care are un handicap grav, având nevoie de îngrijire şi însoţitor permanent, iar din relaţia cu inculpatul a rezultat minora P.I., în vârstă de 3 ani, care de asemenea este încadrată într-un grad de handicap accentuat, ambii copii fiind în întreţinerea mamei.
După decesul tatălui său, inculpatul obişnuia să o ia iarna la domiciliul concubinei sale şi pe mama sa, victima P.C., care era în vârstă şi avea probleme de sănătate, locuind cu ei până primăvara.
Începând din luna martie 2014 starea de sănătatea a victimei s-a înrăutăţit, aceasta nemaiputându-se deplasa decât foarte greu şi, de cele mai multe, ori trebuia ajutată. Cu toate acestea, victima încerca să meargă singură, de multe ori întâmplându-se ca aceasta să cadă din pat şi să se lovească.
Datorită acestor situaţii, a împrejurării că şi copilul inculpatului şi cel al concubinei aveau probleme de sănătate, precum şi pe fondul consumului de băuturi alcoolice al inculpatului, între mamă şi fiu au început să aibă loc tot felul de discuţii contradictorii, certuri şi chiar violenţe exercitate de inculpat, fapt care a dus la deteriorarea relaţiilor dintre aceştia.
Urmare a acestei situaţii, la data de 30 martie 2014, organele de poliţie au fost sesizate despre faptul că victima a fost lovită de fiul său, pe fondul consumului de alcool. Organele de urmărire penală au fost sesizate de Spitalul Municipal Roman despre faptul că P.C. a fost victima unei agresiuni. În declaraţia verbală dată la unitatea medicală, victima a precizat că a fost lovită de inculpat. La data de 9 aprilie 2014, victima a dat o declaraţie la Postul de poliţie, în care a arătat că cele declarate anterior nu corespund adevărului, declaraţia fiind dată sub influenţa medicamentelor şi a stării de confuzie în care se afla, precizând că ulterior, concubina fiului său i-a relatat că a căzut din pat şi s-a lovit de sobă.
În ziua de 27 aprilie 2014, victima, inculpatul şi concubina acestuia se aflau în domiciliu, împreună cu cei doi minori. Inculpatul se pregătea să facă un grătar în curtea casei, dar în momentul în care a intrat în locuinţă, a văzut-o pe victimă căzută jos, lângă pat.
Intrigat de faptul că victima nu îl ascultă şi a vrut din nou să se dea jos singură, fiind nevoit să o ridice de fiecare dată şi să o aşeze pe pat, inculpatul a lovit-o de mai multe ori cu picioarele în zona abdomenului.
După ce i-a aplicat loviturile, inculpatul a ridicat victima pe pat şi i-a mai aplicat câteva lovituri cu pumnii în zona spatelui, după care a plecat din cameră. Ulterior, concubina inculpatul a mers şi a hrănit-o pe victimă şi i-a făcut toaleta zilnică.
A doua zi dimineaţă, în jurul orelor 700, inculpatul a plecat la domiciliul său şi al mamei sale, unde a desfăşurat activităţi gospodăreşti, până în data de 30 aprilie 2014.
În lipsa acestuia, de victimă a avut grijă concubina sa, aceasta constatând că mama inculpatului nu se simte prea bine, deoarece mânca foarte puţin şi vorbea destul de greu. În discuţiile telefonice pe care martora Ţ.E.C. le-a avut cu inculpatul în această perioadă, acesta se interesa de starea de sănătate a mamei sale, sfătuind-o pe concubina sa să cheme ambulanţa, lucru care a fost refuzat de victimă.
În cursul zilei de 30 aprilie 2014, în jurul orelor 1100 victima a decedat, moment în care a fost apelat serviciul de urgenţă112 care, sosit la faţa locului, a constatat decesul.
Din raportul de expertiză medico-legală necropsie al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Neamţ – Cabinetul medico-legal Roman rezultă că moartea victimei a fost violentă, cauza medicală a morţii fiind şocul traumatic şi hemoragic la o politraumatizată cu multiple contuzii ale membrelor, fractură de piramidă nazală, fractură costală şi ruptură de splină, leziuni care au putut fi produse prin loviri repetate cu mijloace, corpuri şi de corpuri contondente. S-a stabilit că leziunile au vechimi diferite, unele fiind recente, iar altele cu vechime de 3-5 zile.
În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut că a lovit-o pe mama sa cu pumnii şi picioarele, însă în instanţă, acesta a negat săvârşirea faptei, susţinând că pe data de 27 aprilie 2014, el a găsit victima căzută între pat şi sobă şi a ridicat-o pe pat, fără însă a o lovi. De asemenea, a precizat că a doua zi a plecat de la domiciliu şi, vorbind la telefon cu concubina sa, aceasta i-a relatat că în seara zilei de 28 aprilie 2014, mama sa a căzut din nou din pat şi s-a lovit la tâmplă. În ceea ce priveşte declaraţiile de recunoaştere din cursul urmăririi penale, inculpatul a susţinut că s-a simţit ameninţat de poliţist, deşi acesta nu l-a bătut şi nici nu l-a ameninţat. A mai precizat inculpatul că în momentul în care a dat declaraţie de recunoaştere în faţa procurorului, poliţistul care l-a interogat anterior nu era de faţă.
Raportat la probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti, instanţa constată că situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare al instanţei este corectă, deşi inculpatul neagă comiterea faptei.
Astfel, aşa cum rezultă din actele medico-legale aflate la dosarul cauzei, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic consecutiv politraumatismului suferit, leziuni care au avut legătură de cauzalitate directă cu decesul. De asemenea, s-a stabilit că leziunile traumatice s-au produs prin lovire activă cu corp dur. Chiar dacă în ceea ce priveşte ruptura de splină s-a menţionat că aceasta se putea produce atât printr-un mecanism de lovire activă cu corp dur, cât şi printr-un mecanism de lovire de corp sau suprafaţă dură, raportat la probele administrate şi la planşele foto aflate la dosar, instanţa constată că ipoteza producerii prin lovire de corp dur este exclusă. Astfel, din declaraţiile inculpatului şi a martorei Ţ.E.C. rezultă că de multe ori, victima încerca să se dea jos din pat singură şi, nemaiputând să-şi ţină echilibru, cădea. Din planşele foto aflate la dosar rezultă că în apropierea patului nu era amplasat niciun obiect de mică înălţime de care victima să se lovească în zona anatomică în care se află splina, astfel că, o cădere din pat direct pe podea nu putea produce o ruptură de splină. Este cert deci, că ruptura de splină a fost produsă de inculpat, ca urmare a loviturilor aplicate victimei cu piciorul, în zona abdominală.
Raportat la probele administrate, instanţa a constatat că fapta inculpatului de a o lovi pe mama sa cu pumnii şi picioarele în ziua de 27 aprilie 2014, creându-i leziuni care au dus la decesul acesteia la data de 30 aprilie 2014, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 Cod penal cu referire la art. 199 al. 1 Cod penal şi nu a infracţiunii de omor prevăzută de art. 188 Cod penal raportat la art. 199 al. 1 Cod penal cum s-a reţinut în actul de sesizare al instanţei.
Astfel, ceea ce deosebeşte infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte de infracţiunea de omor este împrejurarea că, deşi la ambele infracţiuni, loviturile sunt comise cu intenţie, în cazul primei infracţiuni moartea victimei se produce din culpă, inculpatul neprevăzând acest rezultat, deşi trebuia şi putea să-l prevadă, iar în cazul celei de a doua infracţiuni rezultatul letal a fost prevăzut iar inculpatul, chiar l-a dorit sau cu toate că nu l-a dorit, l-a acceptat în mod conştient. În consecinţă, pentru delimitarea celor două infracţiuni, trebuie analizată poziţia subiectivă a inculpatului, intenţia cu care acesta a acţionat.
În cauză, având în vedere că inculpatul nu a folosit în comiterea infracţiunii un obiect apt a produce moartea, că nu a lovit victima într-o zonă vitală a corpului, că decesul s-a produs la 3 zile de la data aplicării loviturilor, fiind favorizat şi de fondul patologic preexistent, se apreciază că nu a existat în intenţia autorului, uciderea victimei. Faptul că acesta a avut şi anterior comiterii faptei o atitudine violentă faţă de victimă, pe fondul certurilor determinate de starea de boală a acesteia şi de existenţa în domiciliu a încă două persoane bolnave şi care necesitau atenţie deosebită, nu induce concluzia că inculpatul urmărea uciderea victimei, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada aplicării unor lovituri de mare intensitate, care să impună îngrijiri medicale. Mai mult decât atât, din declaraţia martorului F.I. rezultă că inculpatul o aducea în fiecare an, în perioada iernii, pe mama sa la domiciliul concubinei, tocmai pentru a avea grijă de ea, fapt ce denotă, odată în plus, lipsa intenţiei de ucide. Aceeaşi lipsă a intenţiei denotă şi din comportamentul inculpatului din zilele ulterioare lovirii victimei, având în vedere că, din declaraţiile martorelor Ţ.E.C. şi P.E., rezultă deşi acesta era plecat din localitate, se interesa zilnic de starea de sănătate mamei sale, solicitându-i chiar concubinei să o ducă pe victimă la spital.
În consecinţă, în temeiul art. 386 Cod procedură penală, instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 188 Cod penal raportat la art. 199 al. 1 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 195 Cod penal cu referire la art. 199 al. 1 Cod penal.
