Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei Iaşi, la data de 13.07.2015, reclamanta S.C. TM S.A., societate în insolvenţă, în contradictoriu cu UAT, prin primar, a solicitat emiterea unei ordonanţe preşedinţiale, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen , în acord cu prevederile art. 997 alin. 3 NCPC, prin care să se dispună: sistarea execuţiei lucrărilor de construcţie din vecinătatea imobilelor GH din Piaţa… nr. …şi Hotel A din str……., executate de pârâtă, în cadrul proiectului denumit „Regenerare urbană zona ….. –Piaţa…”, până la pronunţarea instanţei învestită cu soluţionarea fondului, permiterea accesului în incinta şantierului organizat de pârâtă în scopul descărcări, manipulării, depozitării materialelor de construcţie, precum şi a maşinilor, utilajelor şi echipamentelor pentru executarea de către reclamantă a luc4rărilor de hidroizolaţie verticală perete subteran, precum şi de refacere a structurii de rezistenţă, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt, s-a arătat că, reclamanta este proprietara complexului hotelier compus din cele două hoteluri indicate, GH fiind monument istoric, înscris în lista Monumentelor Istorice a Judeţului Iaşi, având cod LMI 2004, IS II mB 04084 (1294).
Pârâta are calitatea de investitor în cadrul proiectului promovat sub denumirea „Regenerare urbană zona…. –Piaţa …”,, lucrările vizând reabilitarea infrastructurii urbane, a zonelor carosabile, pietonale şi funcţiunilor din zonă.
Astfel, în prezent, în apropierea hotelurilor are loc execuţia stratului suport, turnarea betonului, în vederea execuţiei pavajului. Aceste lucrări au fost precedate de lucrări de săpătură şi decapare carosabil, trotuare, dar şi la baza clădirilor ( talpa şi soclurile celor două hoteluri). Aceste lucrări au distrus luminatoarele clădirilor, gurile de aerisire/ventilare ale construcţiilor. De asemenea, lucrările de decapare şi săpătură , au afectat serios infrastructura clădirii, talpa, soclul armat şi fundaţia clădirii, inclusiv structura de rezistenţă, punând în pericol existenţa celor două clădiri.
Faţă de necesitatea refacerii/reparării elementelor de construcţie afectate de acţiunile pârâtei, la data de 28 mai 2015, s-a comunicat acesteia, de către reclamantă, prin adresa nr. 48697, intenţia de refacere a hidroizolaţiei exterioare subterane. Astfel, reclamanta a înţeles că, în cadrul lucrărilor de şantier nu s-au prevăzut fonduri separat, pentru aceste lucrări de refacere hiroizolaţie, s-a optat pentru realizarea lucrărilor din bugetul propriu al reclamantei. Aceste lucrări se impuneau a fi realizate în regim de urgenţă, ca urmare a infiltraţiilor de apă existente în pereţii subsolurilor. S-a solicitat şi amânarea lucrărilor de şantier în vederea refacerii izolaţiei.
Adresa din mai 2015 a rămas fără răspuns, motiv pentru care, la data de 15 iunie 2015, reclamanta a solicitat un certificat de urbanism în vederea obţinerii autorizaţiei de construire pentru anumite lucrări. S-a apelat şi la serviciile unui expert tehnic în construcţii, pentru stabilirea lucrărilor ce urmează a fi executate. Astfel, acesta a comunicat că, alăturat lucrărilor de hidroizolaţie, se impune şi efectuarea intervenţiilor de reconstrucţie şi consolidare, asupra structurilor de rezistenţă, întrucât lucrările efectuate de pârâtă au afectat elementele ce compun infrastructura clădirilor. De altfel, necesitatea efectuării unei expertize tehnice a fost ulterior confirmată şi de pârâtă, prin certificatul de urbanism din 7.07.2015.
Or, în acest context, la data de 30 iunie 2015, pârâta a reluat lucrările de execuţie.
La data de 1 iulie 2015, reclamanta s-a adresat Inspectoratului Judeţean de Construcţii Iaşi, solicitând efectuarea unui control pentru verificarea respectărilor prevederilor din autorizaţie. Au fost adresate solicitări de verificare şi Direcţiei Judeţene pentru Cultură. La data de 2 iulie 2015, pârâta a fost informată asupra sesizărilor efectuate, însă la data de 4 iulie 2015, lucrările au fost continuate.
Reluarea lucrărilor este de natură a îngreuna şi împiedica execuţia lucrărilor de refacere hidroizolaţie şi intervenţie asupra structurii de rezistenţă.
Separat de solicitările de verificare a autorizaţiei şi legalităţii lucrărilor efectuate, reclamanta a adresat o sesizare la data de 30.06.2015 Direcţiei Judeţene pentru Cultură, pentru verificarea avizului de intervenţie asupra monumentului istoric. Prin răspunsul 1529 din 6.07.2015, s-a comunicat că pârâta nu a prevăzut în proiectele comunicate soluţii de intervenţie asupra monumentului, nu a solicitat avizul comisiei zonale , iar lucrările de decopertare au fost executate fără luarea măsurilor de protecţie a fundaţiei clădirilor monument istoric.
Deşi s-a solicitat autorităţilor efectuarea unui control în regim de urgenţă, acest lucru nu a fost efectuat.
Au fost efectuate lucrări subterane cu depăşirea limitei de proprietate, în incinta reclamantei , fiind nesocotite şi dispoziţiile legale privind zona minimă de protecţie a monumentului istoric (100m). Orice lucrare de construcţie în zona de protecţie a unui monument istoric reclamă un Plan urbanistic pentru zonele de construcţie Protejate (PUZCP), însă pârâta nu beneficiază de acest plan.
Se apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei- reclamanta este titulara unui drept de proprietate asupra celor două clădiri, măsura este provizorie, iar urgenţa este reclamantă de pericolul iminent la care este supusă construcţia reclamantei.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 997 şi urm NCPC.
Prin cerere a fost solicitată proba cu înscrisuri şi cercetare la faţa locului.
Reclamanta a înţeles să solicite de asemenea şi judecarea cererii în lipsă.
Cererii i-a fost anexată o taxă de timbru în valoare de 20 lei, deşi reclamanta a invocat starea de insolvenţă, fiind scutită de la plata acesteia.
Cererea de chemare în judecată a fost însoţită de : împuternicire de reprezentare, dovadă acţiune de fond înregistrată 5779/13 iulie 2015, cadre foto datate 25 iunie 2015, 3,4 şi 7 iulie 2015, articole notorietate declarare GH ca monument istoric, lista monumentelor istorice Ministerul Culturii şi Cultelor, schiţe şi planuri cadastrale, inventar distanţe contur imobile, plan alipire şi dezmembrare parcele, adresă 5663/28 mai 2015 notificare Primărie, cerere 15.06.2015 pentru emitere certificat de urbanism, certificat de urbanism 2017/7.07.2015 eliberat reclamantei pentru lucrări de hidroizolaţie verticală –perete subteran, subsol construcţie existentă, sesizare 30.06.2015 Direcţia Judeţeană pentru Cultură, răspuns 59992/1 iulie 2015 către reclamantă, referitoare la sistare lucrări la solicitarea acesteia, până la sfârşitul lunii iunie 2015, sesizare adresată Inspectoratului de Construcţii, înştiinţare necesitate obţinere avize şi autorizaţii pentru efectuare lucrări adresată Primăriei Iaşi, răspuns adresă Direcţia Judeţeană pentru Cultură ( fila 54), extrase de carte funciară pentru informare, extras ORC societate reclamantă.
S-a procedat direct la fixarea primului termen de judecată, ambele părţi fiind citate cu 12 zile anterior termenului.
Deşi au fost efectuate demersuri, în scopul obţinerii înscrisurilor care au stat la baza avizării şi derulării proiectului despre care face vorbire reclamanta în cererea introductivă, prin notă telefonică, pârâta a informat instanţa că au fost depuse acte prin poştă, la data de 27 iulie 2015, aceasta fiind citată şi recepţionând comunicarea încă din 16 iulie 2015 (fila 82 dosar).
La data de 28 iulie, la dosarul cauzei, reclamanta a depus înscrisuri suplimentare, prin care a susţinut că doreşte să realizeze dovada demersurilor pentru obţinerea autorizaţiei ulterior înregistrării cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale. Au fost anexate sesizări autorităţi, aviz 157/2015/M/Z pentru lucrări hidroizolaţie subteran , subsol construcţie existentă, cu o condiţie suplimentară a realizării lucrărilor în regim de supraveghere arheologică, notă de constatare întocmită de inspector în construcţii cu ocazia controlului statului privind autorizarea lucrărilor cu privire la starea tehnică a demisolului Hotelului Traian şi Astoria.
În cadrul şedinţei publice din data de 29 iulie 2015, instanţa a verificat, la momentul strigării dosarului, la ordine, în prezenţa reprezentantului reclamantei, înregistrarea în ECRIS a unor precizări depuse de către pârâtă. Or, la momentul verificării programului ECRIS, în şedinţă, nu s-a constatat existenţa unor atare precizări.
Reclamanta a solicitat din cererea introductivă doar încuviinţarea probei cu înscrisuri, depunând concluzii de fond şi indicând expres că nu mai înţelege să solicite cheltuieli de judecată.
Pronunţarea a fost amânată pentru un termen de 24 ore.
Analizând actele depuse la dosarul cauzei, precum şi condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, instanţa reţine următoarele:
Procedura specială, aleasă de reclamanta din prezenta acţiune, pentru obligarea pârâtei la „sistarea lucrărilor de construcţie şi permiterea accesului în incinta şantierului pentru efectuarea lucrărilor de hidroizolaţie pentru care s-a solicitat emiterea autorizaţiei de construcţie”, presupune respectarea unor condiţii aparte, cumulativ şi expres prevăzute de lege. Astfel, în acord cu prevederile art.997 CPC: „Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nici o menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului. Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt”.
Rezultă aşadar că pentru emiterea unei ordonanţe preşedinţiale este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii fundamentale: verificarea existenţei unei aparenţe de drept în favoarea uneia dintre cele două părţi, justificarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau a unei pagube iminente care nu ar mai putea fi ulterior restabilită, nerezolvarea litigiului de fond între părţi ( neprejudecarea fondului) şi identificarea unor măsuri de natură provizorie apte a fi dispuse pentru un anumit segment temporal, cel mai târziu până la soluţionarea fondului.
Din studierea acţiunii de fond, înregistrate sub numărul 19705/245/2015, având ca obiect obligaţii de a face, se poate observa că obiectul acestuia este aproape identic cu cel al prezentei acţiuni, diferenţa dintre ele fiind dată de solicitarea adăugată ordonanţei, de suspendare a executării lucrărilor până la soluţionarea litigiului de fond.
Referitor la situaţia care a determinat promovarea prezentei acţiuni, astfel cum rezultă din expunerea de motive a reclamantei şi deopotrivă, din actele depuse la dosar, se poate observa că aceasta vizează demararea unui proiect de „Regenerare urbană zona…–Piaţa ….”, de către Municipiul Iaşi, proiect pentru care s-a obţinut o autorizaţie de construcţie ( acest din urmă aspect rezultând chiar din sesizările adresate Inspectoratului de Stat în construcţii şi Direcţiei de Cultură în vederea verificării legalităţii construcţiilor conform acestui act prealabil „autorizaţie”).
Verificarea existenţei unei aparenţe de drept în favoarea uneia dintre cele două părţi
Din analiza răspunsului Direcţiei Judeţene pentru Cultură, nr. 1529/6.07.2015 ( fila 54 dosar), proiectul derulat de pârâtă a fost prezentat Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice faza D.A.L.I şi faza D.T.A.C., proiectele fiind avizate cu condiţia ca lucrările de săpătură să se realizeze în regim de supraveghere arheologică. Mai mult, în proiectul prezentat şi avizat, nu au fost prevăzute intervenţii asupra imobilului monument istoric „Hotel Traian”, direcţia precizând în finalul adresei că „ în urma intervenţiilor prin lucrări de decapare, săpătură asupra carosabilului şi trotuarelor era necesară luarea măsurilor de protecţie a fundaţiei monumentului istoric de către constructor, cu soluţiile de intervenţie avizate de Comisia Zonală”, fără a preciza de unde are cunoştinţă de „intervenţiile” efectiv realizate asupra monumentului în cauză.
Este de reţinut că reclamanta a depus dovada existenţei unui drept de proprietate cu privire la cele două construcţii, în raport de care a formulat prezenta cerere, anexând extrase informative eliberate de OCPI ( a se vedea în acest sens filele 67 şi următoarele dosar). Pe de altă parte , în ceea ce priveşte zona din jurul acestor construcţii ( strada pietonală A. L din Iaşi), reclamanta nu a dovedit existenţa unui drept de proprietate privată, apt a ridica problema efectuării unor construcţii pe terenul aparţinând societăţii reclamante.
Referitor la aparenţa în drept, pe care instanţa are posibilitatea de a o cerceta în cadrul ordonanţei preşedinţiale, se va reţine dovada dreptului de proprietate asupra celor două construcţii , realizată de reclamantă, precum şi necontestarea efectuării unor lucrări de decopertare carosabil şi refacere a zonei pietonale cunoscută drept str. A. L din Iaşi. Instanţa va reţine de asemenea că, în ceea ce priveşte cadrele foto depuse la dosar, acestea surprind elemente tip detaliu şi cadre extinse, înfăţişând porţiunea din imediata apropiere a bazei construcţiilor, spoturi iluminatoare ( fila 13 cadrul foto numărul 2), zona de acces Hotel A ( fila 17), privire de ansamblu latura hotelului situată în prima parte a străzii Lăpuşneanu şi stadiul lucrărilor de înlocuire asfalt cu dale, montare efectivă parte carosabilă, modalitatea de amenajare a şantierului de lucru al pârâtului, precum şi aspecte interioare neidentificate ca zonă de amplasare.
Criticile reclamantei s-au axat pe efectuarea unor intervenţii neautorizate asupra Hotelului T şi A şi pe necesitatea de a efectua lucrările de hidroizolaţie verticală perete subteran şi subsol, anterior finalizării proiectului de „Regenerare urbană zona …. –Piaţa…..”.
Prin nota de constatare nr. 22934/17.07.2015, întocmită de un inspector în construcţii al IJC Iaşi, în baza atribuţiilor de serviciu ( verificare petiţii adresate de reclamant cu privire la autorizaţia de construcţie a pârâtului), s-a subliniat faptul că, începutul proiectului de Regenerare urbanistică a fost anunţat la data de 20.08.2014, fiind executat, la data controlului în proporţie de 80%. La capitolul degradări ale construcţiilor aparţinând reclamantei, s-au reţinut: „ infiltraţii de apă la nivelul fundaţiilor, soclului şi subsolului datorate lipsei hidroizolaţiei şi intervenţiilor anterioare defectuoase la nivelul trotuarelor ( fără a fi specificată data acestor intervenţii); tencuieli interioare la pereţi şi tavane subsol degradate cu zone de mucegai; după desfacerea trotuarului şi decopertarea luminatoarelor orizontale, existente până la o anumită dată (probabil anterior anului 1997) infiltraţiile sunt mai pronunţate , punând în pericol infrasctructura clădirii”. Concluziile inspectorului au fost în sensul necesităţii obţinerii autorizaţiei de construire în regim de urgenţă, pentru lucrări de hidroizolaţie şi reparaţie.
Astfel, se poate observa că nota de constatare nu poate constitui o probă a cauzei infiltaţiilor despre care face vorbire reclamanta şi nici o modalitate de datare certă a acestora, însuşi inspectorul de stat descriind cauze variate şi extinse pe un segment temporal semnificativ.
Este de reţinut că în timp ce lucrările de regenerare urbanistică a zonei …… –Piaţa…., demarate în 2014, se desfăşoară în baza unei autorizaţii ( a cărei legalitate nu a fost desfiinţată sau atacată în justiţie), lucrările de hidroizolaţie verticală recomandate reclamantei sunt în stadiul de obţinere autorizaţie, solicitarea de emitere certificat de urbanism fiind adresată abia în iunie 2015, autorităţilor competente.
Mai mult, instanţa constată că, anterior momentului promovării prezentei acţiuni, dar şi adresării sesizărilor către Direcţia de Cultură şi Inspectoratul de stat, pentru verificarea respectării proiectului pârâtului, între părţi au existat discuţii referitoare la derularea unor potenţiale lucrări de reparaţie construcţii de către societatea reclamantă, faţă de care pârâtul a manifestat disponibilitate, în sensul întreruperii temporare a proiectului. Totuşi, acesta a subliniat că perioada de întrerupere nu poate fi foarte extinsă, deoarece graficul de execuţie al proiectului finanţat trebuie să fie respectat ( a se vedea răspunsul oficial al Municipiului Ide la fila 47 dosar).
Reclamanta nu a realizat dovada unor intervenţii propriu-zise ale pârâtului asupra construcţiilor proprietatea sa privată ( doar una dintre acestea fiind declarată monument istoric). De asemenea, deşi a susţinut că poate exista o cauzalitate directă între decopertarea stratului carosabil din imediata apropiere a hotelurilor şi infiltraţiile de apă la nivelul infrastructurii, din nota de constatare anexată la dosar nu au rezultat indicii clare, de plasare a cauzelor, cel puţin temporal exclusiv sau cel puţin principal, în timpul derulării lucrărilor de şantier din imediata apropiere.
Mai mult, reclamanta nu a oferit nici un fel de explicaţii cu privire la informarea sa anterioară asupra demarării proiectului şi nici asupra pasivităţii manifestate în perioada de timp de la momentul debutului acestui proiect şi până la primele demersuri în vederea obţinerii autorizaţiei sale proprii de construcţie.
Cadrele foto prezentate nu pot constitui dovada intervenţiilor neautorizate asupra construcţiilor, o atare concluzie putând fi emisă doar în baza unui probatoriu extrem de complex , incompatibil cu specificul procedurii în discuţie.
În cadrul aparenţei în drept, instanţa are de comparat de asemenea raportul dintre cele două tipuri de interese publice incidente: cel al conservării unui monument istoric, deţinut de un particular şi cel al reabilitării urbanistice, prin refacerea unei zone pietonale proprietate publică. Din analiza actelor depuse la dosarul cauzei, se poate observa că în lista monumentelor istorice 2004, alcătuită de Ministerul Culturii şi Cultelor, figurează doar „Hotel T”, cu adresa Piaţa…., nu şi Hotel A, astfel încât situaţia celor două construcţii este diferită.
În conflict sunt aşadar, două interese de ordine publică, dintre care ar trebui să prevaleze necesitatea conservării unui monument istoric al oraşului, datat aproximativ 1900, faţă de necesitatea îmbunătăţirii şi reamenajării zonei Piaţa… – str. L, proiectul de „regenerare urbanistică”, având implicaţii preponderent estetice.
Desigur prevalarea unui atare interes trebuie raportată la probele efectiv administrate şi aspectele ce pot fi analizate, în cadrul unei proceduri a ordonanţei preşedinţiale. Or, reclamanta nu a probat iminenţa sau existenţa unor daune concrete ale construcţiilor, legate de derularea proiectului de regenerare urbanistică, acest din urmă aspect fiind indisolubil legal de urgenţa procedurii, ce va fi analizată în paragrafele subsecvente.
Justificarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau a unei pagube iminente care nu ar mai putea fi ulterior restabilită ( condiţia urgenţei)
Urgenţa despre care face vorbire reclamanta şi pericolul iminent la care este supus monumentul istoric şi construcţia alipită acestuia, ar fi reclamant măsuri de asigurare a dovezilor sau cel puţin intenţia de a efectua, din luna mai 2015, de când au sesizat problemele către pârât şi alte autorităţi a unei expertize extrajudiciare. Or, nici unul dintre aceste demersuri nu a fost efectuat de către societatea reclamantă. Reclamanta motivează paguba iminentă şi prin imposibilitatea de a proceda, în mod ulterior refacerii părţii carosabile, la executarea lucrărilor de hidroizolaţie verticală pentru perete subteran şi subsol, invocând îngreunarea deplasării utilajelor şi transportului materialelor. Cu toate acestea, nu sunt oferite nici un fel de explicaţii cu privire la implicaţiile activităţii pentru care se realizează, în prezent demersuri pentru obţinerea autorizaţiei şi nici nu sunt prezentate aspecte care să conducă la ideea împiedicării accesului pe zona utilizată drept „şantier”, în vederea realizării intervenţiilor necesare ( în momentul în care vor fi autorizate).
Urgenţa este atenuată de lipsa demersurilor reclamantei , imediat după demararea proiectului ( septembrie 2014) şi anticiparea implicaţiilor acestuia ( etapa decopertării zonei carosabile din imediata apropiere a construcţiilor fiind mai mult decât previzibilă pentru orice observator neautorizat în efectele proiectelor urbanistice). De asemenea, astfel cum s-a subliniat şi anterior, reclamanta nu a oferit nici un fel de explicaţii cu privire la lipsa de acţiune manifestată în perioada mai -15 iunie 2015, de la sesizarea iniţială a pârâtului în vederea sistării lucrărilor sale şi până la eliberarea certificatului de urbanism. De altfel, adresa din 28 mai 2015, subliniază faptul că „reclamanta şi-a propus refacerea hidroizolaţiei soclurilor, contururilor, fundaţiei şi a pereţilor de subsol, având în vedere infiltraţiile de apă şi a faptului că pavimentul final din dale de granit nu va asigura o protecţie corespunzătoare şi pentru subsolurile celor două clădiri, profitând de faptul că zona este decopertată”. Abia la acest moment s-a solicitat un prim punct de vedere cu privire la necesitatea unei autorizaţii pentru intervenţie.
Cu privire la caracterul provizoriu al măsurilor ce se cer a fi luate prin intermediul prezentei ordonanţe , instanţa reţine că sistarea lucrărilor şi permiterea accesului în incinta şantierului pentru efectuarea lucrărilor necesare până la soluţionarea dosarului de fond, apar ca fiind măsuri temporare, prin însăţi natura lor.
Condiţia neprejudecării fondului
Din studierea cererii de chemare în judecată promovată pe calea acţiunii de drept comun, se poate observa că obiectul este identic. Cu toate acestea, analiza pe care o realizează instanţa pe calea ordonanţei preşedinţiale vizează alte condiţii şi constituie doar o antamare a fondului, fără a putea beneficia de autoritate de lucru judecat în dreptul comun. Instanţa va aprecia că această condiţie este îndeplinită în cauză.
Observând argumentele de fapt şi drept anterior expuse, apreciind că pretenţiile emise de reclamantă pe calea ordonanţei preşedinţiale au un caracter neîntemeiat, că nu a fost probată iminenţa sau intervenţia propriu-zisă asupra construcţiilor ( una dintre acestea declarată monument istoric), ori degradarea lor prin acţiunile pendinte ale pârâtei, că actele depuse la dosar susţin o atenuare a urgenţei prin manifestarea unei atitudini pasive din partea reclamantei, faţă de efecte previzibile ale demarării proiectului autorizat al pârâtei, instanţa va respinge în consecinţă cererea de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale şi, luând act de această soluţie promovată, urmează a lua act de susţinerea expresă, realizată cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei, potrivit căreia reclamanta nu mai înţelege să solicite acordarea cheltuielilor de judecată.
