Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de 06.04.2015 sub nr……../259/2015, repartizat în mod aleatoriu completului Civil C7, contestatorii G.M. şi B.S., în contradictoriu cu intimata C.M., au formulat contestaţie la executare, solicitând anularea formelor de executare silită, ca nelegale şi pornite prematur şi cu rea-credinţă, în dosarul execuţional nr.70/2015 al BEJ D.M. cu consecinţa neobligării la cheltuieli de executare.
În motivarea cererii, contestatorii au arătat că intimata din prezenta cauza s-a adresat executorului judecătoresc pentru punerea în executare silită a sentinţei civile nr. 568/2013 şi deciziei civile nr. 1174/2014, fiind încuviinţată executarea silită prin încheierea din data de 09.03.2015 emisa de B.E.J. D.M. iar la data de 10.03.2015, în conformitate cu prev. art. 666 C.pr.civ, a fost emisă somaţie, prin care li s-a solicitat contestatorilor, ca în termen de 8 zile de la primirea somaţiei, să se conformeze titlului executoriu, fiind obligaţi şi la plata cheltuielilor de executare în cuantum de 2728 lei.
Au menţionat contestatorii faptul că actele de executare anterior indicate le-au fost comunicate la data de 31.03.2015, fiind anunţaţi că, pe data de 07.04.2015, se va prezenta la contestatori doamna executor judecătoresc.
Au învederat că în raport de prevederile art. 622 C.pr.civ. obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu, inclusiv o obligaţie de a face, se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită insa intimata, fiind de rea credinţa a declanşat si continuat executarea silită deşi contestatorii au învederat executorului judecătoresc că nu se opun punerii în executare a titlurilor executorii, dar au obiecţiuni în ceea ce priveşte cuantumul exagerat al cheltuielilor de executare.
Au mai arătat că, de altfel, contestatorii sunt cei care au dorit grăniţuirea proprietăţilor, intimata fiind în permanenţă în opoziţie cu solicitarea acestora, declarând de altfel căi de atac împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Mizil.
Contestatorii sau menţionat faptul că, potrivit sentinţei civile nr. 215/28.02.2013 pronunţată de Judecătoria Mizil, în dosar nr. 1214/259/2012, sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 259 mp identificat prin raportul de expertiză efectuat de exp.T.A. cu indicativele 1-2-7-8-1, care se învecinează cu terenul în suprafaţă de 430 mp – deţinut în proprietate cf. titlului de proprietate nr. 60791/1996-.
Referitor la stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea contestatorilor –terenul în suprafaţă totală de 689 m.p.- si cea a intimatei – teren în suprafaţă de 1019 mp – se precizează că există o neînţelegere între părţi privind edificarea gardului despărţitor între punctele 13-3 menţionate în schiţa de plan anexă a raportul de expertiză întocmit în data de 22.04.2013, în dosarul 1338/259/2012, şi care este determinată de amplasamentul unei fântâni edificate în imediata apropiere a liniei de hotar şi pe care fiecare dintre părţi o pretinde ca fiind amplasată pe terenul proprietatea lor sau pe linia de hotar.
În recurs, prin decizia 1174/13.05.2014, Curtea de Apel Ploieşti a dispus ca grăniţuirea proprietăţilor părţilor sa se efectueze pe aliniamentul 9.11.12.13.F, 2 cf. planului de situaţie Anexa 3 context in care terenul deţinut de către intimata din prezenta cauză şi-ar fi mărit cu 10 mp suprafaţa deţinuta cu acte de proprietate, fără a exista un temei legal, iar contestatorilor din prezenta cauză, le-ar fi fost acaparată ,în mod abuziv, o suprafaţă de 10mp din cea existentă în actele de proprietate.
S-a punctat faptul că, în cazul de faţă, deşi executorul judecătoresc nu poate refuza formarea dosarului execuţional, după încuviinţarea executării silite avea obligaţia de a verifica dacă debitorul s-a opus conformării titlului executoriu, ceea ce nu s-a realizat în speţă.
Contestatorii au mai arătat că, în cazul obligaţiei de a face, dacă debitorul refuză sa o îndeplinească în termen de 10 zile de la primirea somaţiei, creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să o îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului, ceea ce intimata creditoare nu a cerut; prin urmare, neexistând un refuz din partea contestatoarei, actele de executare pornite faţă de aceasta, inclusiv procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare sunt premature şi neavenite.
În aceste condiţii mutarea gardului de către intimată este o chestiune ce o vizează pe aceasta cu respectarea aliniamentului si numai în cazul de neînţelegeri fiind oportună şi necesară intervenţia executorului judecătoresc.
În drept, contestatorii şi-au întemeiat contestaţia pe disp. art. 711 şi urm. Cod Proc. Civilă.
În dovedirea cererii, contestatorii au înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
Potrivit disp.art.194 lit.e coroborat cu art.150 Cod pr.civ., contestatorii au ataşat cererii de chemare în judecată următoarele înscrisuri: adresa înaintată de către BEJ D.M. către contestatoarea B. S. la data de 10.03.2015, somaţia adresată contestatoarei B.S. de către BEJ D. M.; adresa înaintată de către BEJ D.M. către contestatoarea B.S. la data de 25.03.2015.
Prin rezoluţia din data de 28.04.2015, completul căruia i-a fost repartizată cauza a stabilit primul termen de judecată la data de 28.04.2015, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, contestatorii cu menţiunea de a achita în solidar taxa judiciară de timbru în valoare de 195 lei şi să depună contestaţia la executare în original, în format lizibil, iar intimata cu o copie de pe cerere şi de pe actele care o însoţesc şi cu menţiunea că este chemată personal la interogatoriu, sub sancţiunea disp. art. 358 C.pr.civ..
Având în vedere adresa emisă de instanţă în temeiul dispoz art. 716 alin. 2 C.pr.civ., BEJ D.M., înaintat dosarul de executare nr.70/2015, în copii certificate la data de 16.04.2015.
La data de 16.04.2015, contestatorii au depus la dosarul cauzei chitanţa nr. 96454/16.04.2015, în valoare de 195 lei, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru şi contestaţia la executare în format lizibil, la care au ataşat si următoarele înscrisuri :sentinţa civilă nr. 568/29.05.2013, pronunţată de Judecătoria Mizil; decizia nr. 1174/13.05.2014, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti precum si încheierea dată de BEJ D.M. la data de 09.03.2015 în dosarul de executare nr. 70/2015.
La data de 16.04.2015, BEJ D. M., deşi nu este parte în cauză, a depus la dosar o notă de şedinţă, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a biroului, arătând că executorul judecătoresc nu poate fi parte în contestaţia la executare; la aceeaşi dată, s-a depus dosarul de executare nr. 70/2015.
La primul termen de judecată, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare pe care ulterior a calificat-o ca fiind concluzii scrise solicitând respingerea contestaţiei la executare ca nefondată şi menţinerea actelor de executare întocmite în dosarul nr. 70/2015 al BEJ D. M., precum şi obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata a arătat că, în raport de decizia civila nr.1174/13.05.2014, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr.1338/259/2012, contestatorilor le revenea obligaţia de a muta gardul despărţitor al proprietăţilor pe aliniamentul 9-11- 12-13-F2, conform planului de situaţie anexa 3 din raportul de expertiză nr. 2 întocmit de expertul T. A. şi, întrucât aceştia nu s-au conformat dispozitivului hotărârii judecătoreşti, intimata s-a adresat BEJ D. M. pentru punerea în executare silită a hotărârii, astfel că, prin somaţia comunicată la data de 31.03.2015, BEJ D.M. a pus în vedere contestatorilor obligaţia de a executa măsura dispusă prin hotărârea irevocabilă amintită, precum şi obligaţia de a plăti cheltuielile de executare.
S-a menţionat că, în drept, contestatorii invocă prematuritatea executării silite, întrucât aceştia nu s-ar fi opus punerii în executare a deciziei civile nr. 1174/13.05.2014 şi, totodată, contestatorii pretind că intimata ar fi de rea-credinţă, în condiţiile în care putea solicita autorizarea instanţei de judecată pentru a executa dispozitivul hotărârii pe cheltuiala debitorilor şi, nu în ultimul rând, contestatorii susţin ca încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare ar fi nelegală.
Intimata a considerat criticile contestatorilor ca fiind nefondate.
A arătat că, potrivit regulii generale prevăzute de art. 622 alin. 1 CPC, „Obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie”, însă, în ipoteza în care obligaţia nu se execută de buna-voie, creditorul este îndreptăţit a se adresa executorului judecătoresc, astfel cum prevede art. 622 alin. 2 CPC.
A precizat că, într-adevăr, obligaţia de a face poate fi executată la simpla cerere a creditorului, fără a fi necesară demararea executării silite, însă dispoziţiile art. 622 alin. 4 NCPC nu reglementează obligaţia prealabilă a creditorului de a se adresa in mod amiabil debitorului pentru executarea titlului executoriu (se poate obţine la simpla cerere a persoanei îndreptăţite, făcută în temeiul unui titlu executoriu, fără a fi necesară intervenţia executorului judecătoresc, dacă prin lege nu se dispune altfel).
S-a subliniat faptul că, în intervalul ultimului an, respectiv de la data pronunţării titlului executoriu – decizia civilă nr. 1174 / 13.05.2014, intimata a adresat cereri contestatorilor să mute gardul despărţitor, aceştia rămânând în pasivitate în tot acest timp contex în care sesizarea executorului judecătoresc este cuvenită şi necesară, nefiind vorba de executarea obligaţiei de bună-voie.
Intimata a mai arătat că posibilitatea de a solicita instanţei de judecată autorizarea pentru a muta gardul pe cheltuiala debitorului nu constituie o condiţie de inadmisibilitate a executării silite, iar intimata nu a dorit sa facă demersuri judiciare suplimentare care presupuneau costuri adiţionale (taxă judiciara de timbru, onorariu avocaţial) ori să-şi însuşească cheltuielile cu mutarea gardului, aceste demersuri constituind o sarcină disproporţionată pentru intimata-creditor; totodată, cererea de executare silită formulată a vizat posibilitatea în care contestatorii se vor conforma imediat somaţiei comunicate de executor, situaţie în care nu ar mai fi fost necesar niciun alt demers.
S-a învederat faptul că valoarea cheltuielilor de executare este corect calculată, în conformitate cu prevederile OMJ nr. 2561/2012 şi ale Legii nr. 188/2000, astfel că orice critică a contestatorilor este nefondată.
A solicitat respingerea contestaţiei la executare ca nefondată şi menţinerea actelor de executare întocmite în dosarul nr. 70/2015 al BEJ D.M., cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 28.04.2015, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată, invocată de intimată, prin apărătorul său ales, şi a rămas în pronunţare.
La termenul de judecată din data de 28.04.2015, instanţa, având în vedere faptul că părţile au fost legal citate, constatând că este primul termen de judecată, din oficiu, în temeiul disp. art. 131 alin.1 C.pr.civ., a procedat la verificarea competenţei şi, după punerea în discuţia părţilor, a constatat că este competentă din punct de vedere general, material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în conformitate cu disp. art. 94 C.pr.civ. rap. la art. 650 C.pr.civ., coroborat cu art. 713 C.pr.civ., în temeiul art. 238 alin.1 C.pr.civ. şi având în vedere obiectul cauzei, instanţa a estimat că cercetarea procesului se va finaliza într-un termen de maxim 2 luni; la acelaşi termen de judecată, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată, invocată de intimată, prin apărătorul său ales, şi a rămas în pronunţare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin cererea de chemare în judecata contestatorii G.M. şi B.S., în contradictoriu cu intimata Caliţa Maria, au solicitat anularea formelor de executare silită iniţiate în dosarul de executare nr.70/2015 al BEJ D.M., cu consecinţa înlăturării obligaţiei de a achita cheltuielile de executare motivat de faptul că executarea silita este pornită prematur şi cu rea-credinţă, în condiţiile în care contestatorii au manifestat disponibilitate pentru edificarea gardului despărţitor pe linia de hotar stabilita conform titlului executoriu decizia civilă nr. 1174 / 13.05.2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Contestatorii au apreciat că actele de executare sunt nelegale si pentru că, în cazul obligaţiei de a face, dacă debitorul refuză sa o îndeplinească în termen de 10 zile de la primirea somaţiei, creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să o îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului, ceea ce intimata creditoare nu a cerut; prin urmare, neexistând un refuz din partea contestatoarei, actele de executare pornite faţă de aceasta, inclusiv procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare sunt premature şi neavenite.
Având în vedere faptul că în şedinţa publică din data de 28.04.2015, intimata a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, instanţa a analizat cu prioritate această excepţie de procedură în raport de dispoziţiile art.248 alin.1 Cod de pr.civ. conform cărora ’’ Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură , precum si asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. ’’
Conform dispoziţiilor art.714 alin.1 Cod de pr. civ. se poate formula contestaţie la executare silită în termen de 15 zile de la data când debitorul a luat cunoştinţă de actul de executare silita pe care îl contestă sau de la data când a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia.
Potrivit dispoziţiilor art.185 alin.1 Cod pr. civ, nerespectarea termenului în carul căruia trebuie exercitarea unui drept procesual în cadrul unui anumit termen În speţă, în data de 11.03.2015 le-au fost comunicate contestatorilor încheierea de încuviinţare a executării din 09.03.2015 si somaţia din 10.03.2015 astfel cum atesta si procesele verbale de înmânare depuse la filele 62 si 63 din dosarul cauzei iar contestaţia la executare a fost promovata pe rolul Judecătoriei Mizil la data de 06.04.2015, fiind astfel depăşit termenul de 15 zile definit de lege.
Susţinerile contestatorilor, în sensul că ar fi fost imposibilă comunicarea actelor de executare în termen de 24 de ore în condiţiile în care localitatea de domiciliu a acestora se află la o distanţă de sediul din Ploieşti al executorului, sunt nefondate întrucât, în procesul verbal de înmânare de la fila 63, se face menţiunea că soţiei contestatorului G.M. i-au fost înmânate actele de executare iar procesul verbal, ca înscris oficial, face dovada până la înscrierea în fals.
Referitor la procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 08.04.2015 instanţa a retinut faptul că acesta a fost comunicat contestatorilor la data de 14.04.2015, deci ulterior promovării contestaţiei la executare iar contestatorii nu au înţeles să îşi completeze cererea de chemare în judecată în sensul că înţeleg să conteste si acest act de executare silită.
Având în vedere prevederile art.714 alin.1 raportat la art.185 alin.1 Cod de pr. civ. si în condiţiile la data de 27.03.2015 s-a împlinit termenul procedural de 15 zile în cadrul căruia trebuia promovată contestaţia la executare cu consecinţa decăderii contestatorilor din dreptul de a mai formula contestaţie la executare, instanţa a respins contestaţia la executare formulată de contestatorii G.M. şi B.S., în contradictoriu cu intimata C.M., privind actele de executare silită emise în dosarul de executare nr.70/2015 al BEJ D.M., ca fiind tardiv formulată.
