Prin sentinţa civilă nr. 2661 din data de 18.07.2014 a Judecătoriei Piatra-Neamţ, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatorii M.M. şi M.I.în contradictoriu cu intimaţii I.I.şi I.M.C., precum şi cererea accesorie având ca obiect obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Contestatorii au fost obligaţi să plătească intimaţilor suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:
1) Cererea de chemare în judecată:
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ la data de 30.05.2013, sub nr. de dosar 4597/279/2013, contestatorii M.M. şi M.I.au chemat în judecată intimaţii I.I.şi I.M.C. şi au formulat contestaţie la executare împotriva somaţiei emisă de Biroul Executorului Judecătoresc M.I., în dosarul de executare nr. 127 din 15.05.2013.
1.2 Prin cererea depusă la data de 13.06.2013, contestatorii şi-au completat acţiunea în sensul că se contestă şi procesul-verbal de punere în posesie.
1.3. Prin cererea depusă la data de 16.07.2013 (fila 44), contestatorii şi-au completat acţiunea în sensul că solicită suspendarea executării titlurilor contestate şi a încheierilor emise de Biroul Executorului Judecătoresc.
În motivare, contestatorii au arătat că, în fapt, somaţia contestată a fost emisă în baza titlurilor executorii reprezentate de Decizia civilă nr. 1189/RC/2006 din 14.12.2006 pronunţată de Tribunalul Neamţ, de Sentinţa civilă nr. 6618 din 12.12.2011 pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ şi a Încheierii din 14.05.2012 pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ în cadrul dosarului nr. 4475/279/2008.
Obiectul somaţiei îl constituie deplina proprietate şi liniştita posesie în favoarea creditorilor a următoarelor bunuri imobile: suprafaţa de 73 mp curţi-construcţii, situată în intravilanul localităţii Piatra Neamţ, cu vecinii la N-I.I., la E-I.I., la S-alee acces, la V- I.I,, reprezentată pe schiţa anexă între punctele JILK şi suprafaţa de 292 mp curţi-construcţii, situată în intravilanul localităţii Piatra Neamţ, st. Ştefan cel Mare, nr. 104, cu vecinii: la N-I.I., la E-grădiniţa nr. 5, la S- alee acces, la V- I.I.şi M.M., reprezentată pe schiţa anexă între punctele MNOPQRS.
În cererea introductivă se mai arată că se doreşte punerea în executare a Sentinţei civile nr. 6618 din 12.12.2011 pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ şi a Deciziei civile nr. 1189/RC/2006 pronunţată de Tribunalul Neamţ, prin care s-a solicitat lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu.
În cererea introductivă se mai arată că, în anul 1972, contestatorul M.M. împreună cu fratele său M. I., au primit în vederea edificării unei locuinţe loturi de câte 150 mp fiecare, în baza deciziilor de atribuire nr. 162/1972 şi nr. 163/1972. În acelaşi an, au fost puşi în posesie cu suprafeţele de teren şi au îngrădit o suprafaţă totală de aproximativ 600 mp.
Ambii fraţi, în baza autorizaţiilor de construcţie nr. 6787 din 22.07.1972 şi nr. 6787 din 22.07.1972, au edificat case de locuit.
Contestatorul M.M. susţine că fratele său, M. I., l-a lăsat să stăpânească terenul în suprafaţă de 150 mp, ce i-a fost atribuit în baza deciziei nr. 163/1972, donându-i suma de bani încorporată în construcţia edificată conform actului încheiat la data de 14.05.1973.
Prin sentinţa civilă nr. 346/1989 s-a dezbătut succesiunea, dispunându-se partajarea construcţiilor şi a suprafeţei de 542,20 mp.
Prin Decizia civilă nr. 1189/RC/2006, instanţa de recurs a reţinut că este proprietar numai asupra suprafeţei de 300 mp, în baza celor două decizii de atribuire.
Contestatorul susţine că deţine întreaga suprafaţă de aproximativ 600 mp din anul 1972 şi a formulat acţiune în instanţă pentru constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Un alt motiv invocat se referă la faptul că pe suprafaţa de teren au fost edificate mai multe construcţii şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul SC L. P. SRL, iar circularul şi magazia sunt bunurile societăţii şi nu există un titlu executoriu împotriva acesteia.
Prin întocmirea procesului-verbal de punere în posesie s-a luat cu 100 mp mai mult teren decât în titlul executoriu şi nu se pot deschide geamurile de la casa de locuit pe latura RS şi RK, nefiind respectată servitutea de vedere.
2) Întâmpinarea formulată de către intimaţi:
În apărare, la data de 11.09.2013, intimaţii au depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care au invocat excepţia nulităţii pentru lipsa motivării în fapt şi în drept, opinând că motivele invocate nu pot constitui temei al unei contestaţii la executare, iar motivele au fost analizate în decizia civilă nr. 1189/RC/2006.
Pe de altă parte, motivele invocate de contestator au autoritate de lucru judecat deoarece au fost dezbătute de către instanţă odată cu judecarea fondului.
În întâmpinare, s-a mai invocat şi excepţia nulităţii cererii pentru lipsa obiectului.
Din procesul-verbal de punere în posesie nu rezultă că ar fi fost deposedat de o suprafaţă de 100 mp, iar limitele sunt identice cu cele reţinute de către instanţa de judecată prin hotărârile care au constituit titluri executorii.
Referitor la motivul că nu se pot deschide geamurile, nefiind respectată servitutea de vedere se arată că prin punerea în posesie nu au fost blocate geamurile astfel încât să nu poată fi deschise.
Pe de altă parte, intimaţii susţin că ei sunt cei îndreptăţiţi a ridica o astfel de pretenţie deoarece construcţia a fost ridicată chiar de către contestator.
Susţinerea conform căreia bunurile sunt ale societăţii este falsă.
Titlurile care au fost puse în executare se referă doar la suprafeţele de teren pe care le-a posedat contestatorul.
Circularul este un bun al societăţii, dar este un bun mobil care nu necesită demolare astfel încât nu a făcut obiectul executării silite.
Magazia este în proprietatea contestatorului şi nu a societăţii, iar simplul fapt că societatea are sediul social la aceeaşi adresă cu echivalează cu vreun drept real al acesteia asupra suprafeţelor de teren în litigiu.
Totodată, în întâmpinare s-a mai invocat şi excepţia autorităţii de lucru judecat, motivându-se că apărările formulate de către contestatori au făcut şi obiectul dosarelor nr. 50/RC/2005 al Tribunalului Neamţ şi nr. 4475/279/2008 al Judecătoriei Piatra Neamţ
În motivarea în fapt, s-a mai arătat că prin refuzul contestatorilor de a lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafeţele de teren, le este îngrădit dreptul de proprietate, terenul neputând fi utilizat conform destinaţiei sale.
3) Aspecte procesuale:
În şedinţa publică din data de 22.11.2013, s-a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect suspendarea executării silite, precum şi excepţia nulităţii pentru lipsa motivării, pentru lipsa de obiect şi a autorităţii de lucru judecat, invocate de către intimaţi prin întâmpinare.
4) Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
În fapt, prin Decizia civilă nr. 1189/RC/2006 din 14.12.2006 pronunţată de Tribunalul Neamţ, în dosarul nr. 50/RC/2005, astfel cum a fost lămurită prin Sentinţa civilă nr. 6618 din 12.12.2011 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, în dosarul nr. 4475/279/2008, s-a decis, inter alia, obligarea pârâţilor M.M. şi M.I.să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 73 mp curţi-construcţii, situată în intravilanul localităţii Piatra Neamţ, pe strada Ştefan cel Mare nr. 104, cu vecinătăţile: N – I.I.; E I.I.; S – alee acces; V – I.I., reprezentată pe schiţa anexa între punctele JILK din raportul de expertiză din data de 3.10.2011 si completarea la raportul de expertiza din 28.11.2011 efectuate de expert A. F.şi suprafaţa de 292 mp curţi-construcţii, situată în intravilanul localităţii Piatra Neamţ, pe strada Ştefan cel Mare nr. 104, cu vecinătăţile: N-I.I.; E – grădiniţa nr. 5; S – alee acces; V – I.I.şi M.M., reprezentată pe schiţa anexa între punctele MNOPQRS din raportul de expertiză din data de 3.10.2011 si completarea la raportul de expertiză din 28.11.2011 efectuate de expert A.F. şi obligarea pârâtului M.M. să ridice pe cheltuială proprie construcţiile edificate pe terenul de 292 mp.
Pentru punerea în executare a hotărârii judecătoreşti menţionate, s-a demarat procedura executării silite, formându-se dosarul de executare nr. 127/2008 de Biroul Executorului Judecătoresc M.I..
Prin somaţia emisă la data de 14.05.2013, în dosarul de executare nr. 127/2008, de Biroul Executorului Judecătoresc M. I., contestatorilor M.M. şi M.I., în baza art. 387 Cod procedură civilă, li s-a pus în vedere ca, în termen de 5 zile de la comunicare, să lase creditorilor I.I.şi I.M.C. în deplină proprietate şi liniştită posesie următoarele bunuri : suprafaţa de 73 mp curţi-construcţii, situată în intravilanul localităţii Piatra Neamţ, pe strada Ştefan cel Mare nr. 104, cu vecinătăţile: N – I.I.; E I.I.; S – alee acces; V – I.I., reprezentată pe schiţa anexa între punctele JILK şi suprafaţa de 292 mp curţi-construcţii, situată în intravilanul localităţii Piatra Neamţ, pe strada Ştefan cel Mare nr. 104, cu vecinătăţile: N-I.I.; E – grădiniţa nr. 5; S – alee acces; V – I.I.şi M.M., reprezentată pe schiţa anexa între punctele MNOPQRS.
Totodată, li s-a pus în vedere ca, în termen de 1 zi, să achite creditorilor suma de 299,56 lei, ce reprezintă 1/6 din suma de 1.797,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin procesul-verbal de punere în posesie încheiat la data de 05.06.2013 de Biroul Executorului Judecătoresc M.I, în dosarul de executare nr. 127/2008, având în vedere titlurile executorii decizia civilă nr. 1189/RC/2006 din 14.12.2006, pronunţată în dosarul nr. 50/RC/2005 al Tribunalului Neamţ – Secţia Civilă, sentinţa civilă nr. 6618/12.12.2011 pronunţată în dosarul nr. 4475/279/2008 al Judecătoriei Piatra Neamţ si Încheierea din 14.05.2012 pronunţată în dosarul nr. 4475/279/2008 al Judecătoriei Piatra Neamţ, s-a procedat la punerea în deplină proprietate şi liniştită posesie a creditorilor I.I.şi I.M.C. pe următoarele suprafeţe de teren:
– 73 mp curti-constructii, (suprafaţa de teren ocupată de către debitorii M.M. si Iulian) situată în intravilanul localităţii Piatra Neamţ, strada Ştefan cel Mare, nr. 104, jud. Neamţ, cu vecinătăţile: N – I. I.; E – I. I.; S – alee acces; V – I. I., reprezentată pe schiţa raportului de expertiză între punctele JILK, delimitarea terenului s-a făcut prin fixarea de ţăruşi şi vopsea, după cum urmează: ILK prin ţăruşi şi vopsea, punctul J cu vopsea. Pe acest trup de teren se află amplasate următoarele: parţial chioşc cu structura metalică, şapte pomi, viţă de vie cu spalier, patru puieti de pomi, ţeavă gaz, doua porţiuni din gard, doua branşamente de gaz.
– 292 mp curti-constructii, (suprafaţa de teren ocupată de către debitorii M.M. si Iulian) situată în intravilanul localităţii Piatra Neamţ, strada Ştefan cel Mare, nr. 104, jud. Neamţ, cu vecinătăţile: N – I. I.; E – Grădiniţa nr. 5; S – alee acces; V – I. l. şi M.M., reprezentată pe schiţa raportului de expertiză între punctele MNOPQRS, delimitarea terenului s-a făcut prin fixarea de ţăruşi despărţitori şi vopsea, după cum urmează punctele MSRVP cu ţăruşi şi vopsea, punctele NO cu vopsea. Pe terenul în cauză se află amplasate următoarele circular, magazie, canal auto, opt copaci, coteţ de găini.
Prin acelaşi act de executare, i s-a pus în vedere debitorului M.M. ca, în termen de 10 zile, să ridice pe cheltuiala proprie construcţiile edificate pe terenul în suprafaţă de 292 mp revendicat de creditori.
Din raportul de expertiză întocmit de către expert V. I. s-a stabilit că în urma verificărilor şi măsurătorilor la teren s-a constatat că punerea în executare de către Biroul Executorului Judecătoresc M. I. a deciziei civile nr. 1189/RC/2006 din 14.12.2006, pronunţată în dosarul nr. 50/RC/2005 al Tribunalului Neamţ – Secţia Civilă astfel cum a fost lămurită prin sentinţa civilă nr. 6618/12.12.2011 pronunţată în dosarul nr. 4475/279/2008 al Judecătoriei Piatra Neamţ, prin procesul verbal de punere în posesie încheiat la data de 05.06.2013, în dosarul de executare nr. 127/2008 s-au respectat întocmai amplasamentele conform sentinţelor judecătoreşti.
Pe suprafaţa de 292 mp, determinată pe schiţa anexă la raportul de expertiză de punctele M-N-O-P-Q-R-S, culoare galbenă, sunt amplasate următoarele construcţii: C1-canal auto betonat, în suprafaţă construită de 5,48 mp, C2-circular pe schelet metalic, în suprafaţă construită de 1,45 mp şi C3-magazie din zidărie, acoperită cu tablă, în suprafaţă construită de 34 mp.
În drept, în raport de art. 399 alin. (1) prima teză din Codul de procedură civilă, instanţa a concluzionat că cererea introductivă de instanţă este neîntemeiată. Contestaţia la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obţine anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale ori obligarea executorului judecătoresc la efectuarea unui act de executare silită.
In speţă, contestatorii au criticat somaţia emisă la data de 14.05.2013, în dosarul de executare nr. 127/2008, de Biroul Executorului Judecătoresc M. I. şi procesul-verbal de punere în posesie încheiat la data de 05.06.2013 de Biroul Executorului Judecătoresc M. I., în dosarul de executare nr. 127/2008, susţinând că acestea sunt nelegale întrucât ar deţine întreaga suprafaţă de aproximativ 600 mp din anul 1972 şi au formulat acţiune în instanţă pentru constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
În cauza dedusă judecăţii, titlul executoriu este o hotărâre judecătorească, deoarece acesta este reprezentat de Decizia civilă nr. 1189/RC/2006 din 14.12.2006 pronunţată de Tribunalul Neamţ, în dosarul nr. 50/RC/2005, astfel cum a fost lămurită prin Sentinţa civilă nr. 6618 din 12.12.2011 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, în dosarul nr. 4475/279/2008.
În aceste condiţii, pe calea contestaţiei la executare nu se pot invoca motive de fond care să repună în discuţie o hotărâre judecătorească definitivă, intrată în puterea lucrului judecat. Astfel, motivul privind dreptul de proprietate invocat de contestator poate fi invocat numai pe calea mijloacelor de atac prin exercitarea cărora, înăuntrul termenelor legale, partea poate obţine reformarea ori casarea hotărârii ce o prejudiciază.
Pe de altă parte, susţinerea contestatorului a fost analizată de instanţa judecătorească care a reţinut că ,,tribunalul nu va lua în considerarea ca fiind în mod legal în proprietatea pârâţilor M. decât terenul în suprafaţă de 300 m.p., deoarece pentru diferenţă nu există un titlu valabil, întrucât decizia pronunţată într-un dosar de partaj produce numai efecte declarative şi relative faţă de comoştenitori, care nu pot să supună partajului o suprafaţă de teren mai mare decât cea existentă în patrimoniul autorului (în speţă 300 m.p.)”.
Alegaţia referitoare la faptul că pe suprafaţa de teren au fost edificate mai multe construcţii şi îşi desfăşoară activitatea SC L. P. SRL, iar circularul şi magazia sunt bunurile societăţii şi nu există un titlu executoriu împotriva acesteia este neîntemeiată.
În acest sens, instanţa a reţinut că, prin Decizia civilă nr. 1189/RC/2006 din 14.12.2006 pronunţată de Tribunalul Neamţ, în dosarul nr. 50/RC/2005 s-a stabilit că ,,pârâtul M.M., singurul care are construcţii edificate pe terenul revendicat va fi obligat să le ridice pe cheltuiala proprie. Aceasta deoarece pârâtul le-a ridicat cunoscând situaţia juridică a terenului şi anume existenţa în favoarea sa doar a unei decizii de atribuire în folosinţă pentru suprafaţa de 150 m.p. În favoarea pârâtului nu poate fi reţinută prin urmare calitatea de constructor de bună-credinţă, care să-i dea dreptul să obţină de la pârât contravaloarea materialelor utilizate şi a manoperei sau sporul de valoare al terenului, ci în sarcina sa incumbă obligaţia de a ridica construcţiile edificate fără drept şi fără acordul proprietarului terenului”.
Principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi fiind purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerea între două hotărâri judecătoreşti, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, pronunţată într-un alt proces.
În lumina acestor consideraţii, decizia civilă nr. 1189/RC/2006 din 14.12.2006 pronunţată de Tribunalul Neamţ, în dosarul nr. 50/RC/2005, intrată în puterea lucrului judecat, îi este opozabilă contestatorului, cu atât mai mult cu cât a fost parte în proces, întrucât potrivit art. 1200 pct. 4 Cod civil statuările instanţelor judecătoreşti au valoarea unor prezumţii legale, provin de la o putere publică şi se răsfrâng direct asupra părţilor.
În acelaşi timp, contestatorul a participat la dezbaterea judiciară prin hotărârea judecătorească ce i se opune (şi, astfel, şi-a putut face propriile apărări, care de altfel au şi fost analizate de instanţă), nu mai are posibilitatea ca în cadrul prezentului proces, prin administrare de probe, să răstoarne prezumţia puterii de lucru judecat, datorită caracterului absolut al prezumţiei legale care funcţionează, în condiţiile art. 1202 alin. (2) Cod civil.
Critica privind punerea în posesie a creditorilor cu 100 mp mai mult teren decât în titlul executoriu este neîntemeiată.
În acest sens, instanţa a reţinut că, din raportul de expertiză întocmit de către expert V. I., rezultă că, în urma verificărilor şi măsurătorilor la teren, s-a constatat că punerea în executare de către Biroul Executorului Judecătoresc M.I. a deciziei civile nr. 1189/RC/2006 din 14.12.2006, pronunţată în dosarul nr. 50/RC/2005 al Tribunalului Neamţ – Secţia Civilă, astfel cum a fost lămurită prin sentinţa civilă nr. 6618/12.12.2011 pronunţată în dosarul nr. 4475/279/2008 al Judecătoriei Piatra Neamţ, prin procesul verbal de punere în posesie încheiat la data de 05.06.2013, în dosarul de executare nr. 127/2008, s-au respectat întocmai amplasamentele conform sentinţelor judecătoreşti.
Analiza respectării servituţii de vedere invocată de către contestatori nu este în competenţa instanţei de executare, învestită cu soluţionarea prezentei contestaţiei la executare, ci partea are deschisă calea unei acţiuni în justiţie prin care să supună analizei instanţei judecătoreşti verificarea dreptului invocat.
În acest sens, instanţa a apreciat că, pe calea contestaţiei la executare, pot fi analizate motive de nelegalitate a actelor de executare. În condiţiile în care contestatorii nu au un titlu executoriu cu privire la dreptul de servitute invocat, în mod legal executorul judecătoresc a procedat la punerea în executare a obligaţiilor stabilite prin titlul executoriu.
Referitor la cererea intimaţilor privind obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată, instanţa a reţinut culpa procesuală a acestora în declanşarea litigiului de faţă. In consecinţă, a obligat contestatorii să plătească intimaţilor suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, ce reprezintă onorariu avocat.
II. Calea de atac
Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat recurs contestatorii M.M. şi M. I., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:
În momentul în care s-a realizat punerea în executare a sentinţei civile nr. 6618/2011 privind suprafeţele de teren, au fost deposedaţi cu aproximativ 100 mp mai mult faţă de titlul executoriu.
În cauză s-a efectuat o expertiză topografică, dar expertul nu a realizat măsurători, schiţa efectuată fiind o copie a celei realizate de expertul A. F.. De asemenea, expertul nu a identificat pe schiţă chioşcul – magazinul de prezentare al societăţii.
Recurenţii au stăpânit şi suprafaţa de aproximativ 100 mp, care se află în acelaşi trup cu cea de 292 mp, marcată de contestatori cu punctele PXYQ, iar prin punerea în posesie a intimaţilor a fost luată abuziv şi această suprafaţă.
Au depus în dovedire o schiţă realizată prin anul 1970 din care rezultă suprafaţa de teren stăpânită de contestatori. Şi din expertiza realizată într-un alt dosar rezultă că intimaţii stăpânesc mai mult decât au în actele de proprietate, teren pe care se află un grajd ce nu a fost identificat. Problema mai importantă a valabilităţii titlului lor de proprietate nr. 3239/1998 nu a fost analizată niciodată, instanţele reţinând doar că fiecare parte stăpâneşte mai mult decât în actul de proprietate.
Contestatorul M.M. este administrator la L. P. SRL, iar circularul şi magazia sunt bunurile societăţii, aşa cum rezultă din bilanţul contabil depus la dosar, şi au făcut obiectul executării, fără a exista o hotărâre judecătorească şi fără o hotărâre de demolare construcţii.
Prin întocmirea procesului-verbal de punere în posesie şi delimitarea proprietăţii creditorilor în baza titlurilor executorii, nu pot deschide geamurile de la casa de locuit, nefiind respectată servitutea de vedere.
A creat o gospodărie prin folosinţa îndelungată a construcţiei şi a terenului de peste 40 de ani, fiind împiedicat în prezent în exercitarea prerogativelor de proprietar prin actele de executare întocmite.
Prin întâmpinare (filele 21-24), intimaţii I.I.şi I. C. au solicitat respingerea căii de atac, învederând că recursul formulat nu este motivat nici în fapt, nici în drept, cerinţe prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
Recurenţii au reiterat argumentaţia din cererea de chemare în judecată, fără a indica vreunul din motivele de nelegalitate a hotărârii reglementate de art. 304 C.proc.civ.
Pe fond, recurenţii dezvoltă tot motivele privind dreptul lor de proprietate, dar nu invocă nelegalitatea actelor de executare.
Cât priveşte expertiza topografică, expertul a răspuns concret fiecărui obiectiv al instanţei, iar identificarea chioşcului nu a fost cerută şi nici nu prezenta vreo relevanţă. Expertul a efectuat măsurători şi a constatat faptul că punerea în posesie respectă titlurile executorii.
Părţile au depus la dosar, în copie, înscrisurile invocate în susţinerea pretenţiilor şi în apărare.
Prin încheierea din data de 31.03.2015, Tribunalul a respins ca neîntemeiată excepţia tardivităţii şi a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării, care a fost respins în consecinţă.
III. Soluţia instanţei de recurs
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a dispoziţiilor legale aplicabile şi a apărărilor formulate, Tribunalul reţine următoarele:
În esenţă, contestatorii reiterează şi în calea de atac criticile privind modul de soluţionare pe fond a litigiului în care s-a pronunţat titlul executoriu, invocând aspecte privind nevalabilitatea actului de proprietate al intimaţilor şi îndreptăţirea lor la o suprafaţă mai mare de 300 mp, cât s-a stabilit în hotărârile judecătoreşti puse în executare.
Din această perspectivă, în mod corect a reţinut prima instanţă că, prin intermediul contestaţiei la executare, indiferent de felul ei, nu se poate modifica sau desfiinţa hotărârea pusă în executare, iar motivele invocate de contestator nu se pot referi la chestiuni de fond, de natură să afecteze hotărârea ce se execută, deoarece apărările sale au fost sau ar fi putut fi făcute în cursul judecăţii de fond sau prin exercitarea căilor de atac, singurele apărări de fond admisibile fiind cele care vizează cauze de stingere a obligaţiei, intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii
Art. 399 alin. 3 C.proc.civ. a consacrat expres posibilitatea invocării, în cadrul contestaţiei la executare, a apărărilor de fond împotriva titlului executoriu, dacă acesta nu emană de la o instanţă judecătorească şi dacă legea nu prevede, în acest scop, o altă cale de atac.
Contestaţia la executare are drept scop remedierea neregularităţilor săvârşite în cadrul procedurii execuţionale şi poate avea ca efect numai modificarea sau anularea executării fără ca, prin această cale, să schimbe fondul soluţiei. În acest sens s-a pronunţat C.S.J., prin decizia civilă nr. 1180/31 martie 1999, nepublicată.
Cu privire la executarea propriu-zisă, contestatorii au invocat faptul că, prin punerea în posesie realizată de executorul judecătoresc, au fost lipsiţi, nelegal de o suprafaţă de 100 mp.
Această susţinere este contrazisă de raportul de expertiză efectuat în cauză de expert V. I. (filele 158-159), din care rezultă că executarea deciziei civile nr. 1189/RC/2006 a Tribunalului Neamţ (astfel cum a fost lămurită prin sentinţa civilă nr. 6618 din 12.12.2011 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, în dosarul nr. 4475/279/2008) s-a făcut cu respectarea amplasamentelor terenurilor pentru care a fost admisă acţiunea în revendicare.
Nu s-a dovedit în cauză că intimaţii ar fi fost puşi în posesie cu o suprafaţă mai mare decât cea menţionată în titlurile executorii, respectiv:
-suprafaţa de 73 mp curţi-construcţii, situată în intravilanul localităţii Piatra Neamţ, cu vecinii la N-I.I, la E-I.I., la S-alee acces, la V- I.I., reprezentată pe schiţa anexă între punctele JILK
-şi suprafaţa de 292 mp curţi-construcţii, situată în intravilanul localităţii Piatra Neamţ, st. Ştefan cel Mare, nr. 104, cu vecinii: la N-I. I., la E-grădiniţa nr. 5, la S- alee acces, la V- I.I.şi M.M., reprezentată pe schiţa anexă între punctele MNOPQRS.
Faptul că schiţa efectuată identifică terenurile în litigiu în acelaşi mod cu cel realizat de expertul care a realizat expertiza în dosarul privind revendicarea nu este o dovadă că identificarea realizată cu prilejul executării nu este corectă.
De altfel, apărările contestatorilor sunt ambigue, vizând constant şi aspecte care ţine de temeinicia soluţiei pronunţate pe fond, ei continuând să se considere proprietari ai suprafeţelor pentru care s-a admis revendicarea.
Mai mult, în dosarul în care se judecă pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune (4724/279/2013, schiţă fila 12 dosar recurs), este identificată în acelaşi mod suprafaţa de 292 mp, obţinută în revendicare de intimaţii I., în timp ce suprafaţa de 100 mp, pretins a fi executată în plus, este configurată în continuarea acestui trup de teren (S5) şi se arată a fi obţinută de la alte persoane, respectiv M. V., cu care contestatorii s-au judecat, de asemenea, în revendicare.
Aşa cum s-a reţinut şi în primă instanţă, hotărârile puse în executare analizează şi situaţia construcţiilor edificate pe suprafeţele revendicate (evidenţiate la acel moment de expert în raportul de expertiză). Astfel, prin decizia civilă nr. 1189/RC/2006 din 14.12.2006 pronunţată de Tribunalul Neamţ, s-a stabilit că ,,pârâtul M.M. le-a ridicat cunoscând situaţia juridică a terenului şi anume existenţa în favoarea sa doar a unei decizii de atribuire în folosinţă pentru suprafaţa de 150 m.p.”. Nu a fost reţinută în privinţa sa calitatea de constructor de bună-credinţă, care să-i dea dreptul să obţină de la pârât contravaloarea materialelor utilizate şi a manoperei sau sporul de valoare al terenului, ci obligaţia de a ridica construcţiile edificate fără drept şi fără acordul proprietarului terenului. Apărările privind dreptul de proprietate al societăţii asupra acestor bunuri nu mai pot fi analizate în cadrul contestaţiei la executare.
Se remarcă, în schimb, faptul că dispozitivul titlului executoriu priveşte doar construcţiile existente pe suprafaţa de 292 mp, nu şi pe cea de 73 mp.
Or, pe acest din urmă teren este edificat un chioşc, evidenţiat de expert în raportul întocmit în primă instanţă (în cadrul contestaţiei la executare, dar şi cu prilejul lămuririi deciziei civile nr. 1189/RC/2006), cu privire la care nu s-a dispus ridicarea şi a cărui situaţie juridică nu a făcut obiectul analizei judiciare. În consecinţă, executarea nu poate privi şi această construcţie. Se remarcă faptul că respectivul chioşc – situat în parte pe suprafaţa de 73 mp, cealaltă parte fiind pe terenul contestatorului – nu era configurat de expertul Jitaru Ioan în raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 6109/1998, la care s-a raportat instanţa cu ocazia pronunţării deciziei civile nr. 1189/RC/2006 (ce constituie titlu executoriu).
Cât priveşte grajdul de pe suprafaţa de 292 mp, acesta a fost evidenţiat de experţi (sub denumirea de magazie), fapt confirmat de recurentul contestator şi la primul termen de judecată în recurs.
Dincolo de aspectele evidenţiate mai sus, modul în care au fost analizate de către instanţe actele de proprietate ale părţilor în litigiu, felul în care s-au comparat titlurile lor (contracte de vânzare-cumpărare, adeverinţe etc.) nu mai pot face obiectul verificării jurisdicţionale.
Nici respectarea sau nu a diferitelor servituţi (cum este cea de vedere invocată de contestatori) nu poate face obiectul judecăţii într-o contestaţie la executare, cadrul procesual din punct de vedere al obiectului, în astfel de cauze, fiind limitat la aspectele care ţin de executarea propriu-zisă.
Folosinţa îndelungată asupra construcţiei şi a terenului aferent face, deja, obiectul unui alt dosar, în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.
În concluzie, constatând că nu s-a dovedit în cauză încălcarea normelor ce reglementează executarea silită, în temeiul art. 312 C.proc.civ., Tribunalul va respinge recursul formulat ca nefondat, recurenţii urmând a fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimaţi.
