92.ÎNMATRICULARE AUTOVEHICUL FARA PLATA TAXEI DE POLUARE
Deliberând, constata:
Prin actiunea înregistrata la Tribunalul Dolj sub nr. …………… în data de, reclamantul C. D a chemat în judecata pe pârâta PREFECTURA DOLJ – SERVICIUL COMUNITAR, REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR solicitând ca, prin hotarârea ce se va pronunta,aceasta sa fie obligata sa-i înmatriculeze – fara plata taxei de poluare -, autoturismul marca S………, numar de identificare………., data primei înmatriculari 30.01.1997, serie sasiu ……….
Analizând ansamblul actelor aflate la dosar, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Conform celor înscrise în intitulat “contract de vânzare-cumparare pentru un autovehicul folosit” – redactat în limba germana -, întocmit în data de………., reclamanta a achizitionat un autoturism marca S……, având nr. de identificare…………., de la cetateanul S.P.
Respectivul autoturism fusese înmatriculat în Germania, în data de 30.01.1997 – conform celor înscrise în certificatul de înmatriculare eliberat de autoritatile germane.
Ulterior, reclamanta a solicitat pârâtei ca autovehiculul anterior mentionat sa fie înmatriculat fara plata taxei de poluare prevazute de O.U.G. 50/2008 însa, prin adresa nr. 1/5668/11.10.2011, institutia pârâta i-a comunicat ca acest lucru ar fi posibil numai în ipoteza în care s-ar încadra într-unul dintre cazurile prevazute de art. 3 alin. 2 sau art. 9 alin. 1 din actul normativ anterio mentionata, ceea ce nu este cazul în speta.
O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea platii taxei de poluare -, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, asadar dupa data aderarii României la Uniunea Europeana.
Tratatul Uniunii Europene reglementeaza în art. 90 (86) obligatia statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natura superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele nationale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natura sa protejeze indirect alte produse nationale.
Prin hotarârea Ioan Tatu c. Statul Român prin Ministerul Economiei si Finantelor, Directia Generala a Finantelor Publice Sibiu, Administratia Finantelor Publice Sibiu, Administratia Fondului pentru Mediu si Ministerul Mediului – cauza C-402/09 – , CJUE a statuat ca “Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculari în acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajeaza punerea în circulatie, în statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate în alte state membre, fara însa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie având aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala”.
Interpretarea priveste taxa de poluare achitata pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu si taxa achitata pentru înmatricularea unui autoturism nou – O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxa de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât si pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Asadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 – în forma sa initiala, aplicabila în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele nationale similare, dat fiind ca respectiva taxa de poluare este perceputa numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeana si reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România – în cazul unei vânzari -, taxa nu mai este perceputa.
Este adevarat ca O.U.G. nr. 50/2008 a fost modificata ulterior însa, si în actuala reglementare, art. 4 lit. a) statueaza ca “Obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculari a unui autovehicul în România”, fara ca textul sa faca distinctia nici între autovehiculele produse in România si cele produse în afara acesteia, nici între autovehiculele noi si cele second-hand. Prin urmare, cele precizate mai sus îsi pastreaza valabilitatea, astfel încât, si în forma actuala textul de lege anterior mentionat stabileste indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele nationale similare, dat fiind ca respectiva taxa de poluare este perceputa numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeana si reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent daca vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) – în cazul unei vânzari -, taxa nu mai este perceputa.
Reglementata în acest mod, taxa de poluare diminueaza sau este destinata sa diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumparatorii fiind orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, si actuala forma a O.U.G. nr. 50/2008 este contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, întrucât este destinata sa faca mai putin atractiva optiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, dupa aderarea României la UE, nu este admisibil ca o norma fiscala nationala sa descurajeze sau sa fie susceptibila sa descurajeze – chiar si potential -, importul produselor provenind din alte state membre – în speta Germania -, influentând astfel alegerea cumparatorilor.
În alta ordine de idei, Tribunalul remarca si un alt tip de discriminare – între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 si cele care înmatriculeaza autovehicule ulterior -, doar acestea din urma achitând taxa de poluare, desi este evident ca polueaza si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizata de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatricularii, desi din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezulta ca s-a urmarit asigurarea protectiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunatatirea calitatii aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului “poluatorul plateste”.
Date fiind cele expuse anterior, se constata ca statul român a creat premizele discriminarii între produsele provenite din alte state membre ale comunitatii europene si produsele de pe piata interna, ceea ce este de natura a încalca principiul neutralitatii impozitarii interne, în cazul competitiei dintre produsele aflate pe piata nationala si produsele importate, încalcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederile art. 148 din Constitutie, “Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”.
Obligativitatea instantelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuata si prin Hotarârile pronuntate de CEJ în cauzele Flaminio Costa v. Enel (15 iulie 1964), precum si Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotarâri, la intrarea în vigoare a Tratatului, acesta a devenit parte integranta a ordinii juridice a statelor membre, instantele din aceste state fiind obligate sa îl aplice. Curtea a retinut ca “o instanta nationala ce este chemata, în limitele competentei sale, sa aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligatia de a aplica aceste prevederi, daca este necesar chiar refuzând sa aplice legislatia nationala, inclusiv cea adoptata ulterior, nefiind necesar ca instanta sa ceara sau sa astepte abrogarea prevederilor contrare de catre puterea legislativa sau Curtea Constitutionala”. Aceeasi obligatie a judecatorilor nationali rezulta si din prevederile art. 10 din Tratat.
Este de mentionat si faptul ca, pe rolul Curtii Europene de Justitie, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi si Ilona Nemeth contra autoritatilor ungare, solutionate prin Hotarârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind ca art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxa de tipul celei prevazute de legea maghiara privind taxele de înmatriculare, asemanatoare celei introduse de autoritatile române.
Prin urmare, chiar daca potrivit dispozitiilor art. 11 din O.U.G nr. 195/2002 si art. 7 din Ordinul nr. 1501/13.11.2006 emis de MAI, autoritatea pârâta este obligata sa verifice cu ocazia solicitarii înmatricularii unui autovehicul toate documentele prevazute în legislatia incidenta – inclusiv achitarea taxei pe poluare instituita conform O.U.G 50/2008 -, dat fiind ca, în mod evident, normele interne ce reglementeaza obligatia de plata a taxei de poluare contravin dispozitiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene – instituind o taxa discriminatorie si care încalca principiul liberei circulatii a marfurilor -, pârâta avea obligatia sa dea eficienta direct prevederilor comunitare, administratia având – ca si instantele de judecata -, aceeasi obligatie de a aplica prioritar Tratatul Uniunii Europene.
În consecinta, Tribunalul constata ca refuzul pârâtei de înmatriculare a vehiculului proprietatea reclamantei, fara plata taxei de poluare, este nejustificat.
Pentru aceste considerente, instanta considera actiunea formulata ca fiind întemeiata, astfel încât, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1, 2 alin. 2 si 8 alin. 1 si art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, urmeaza a o admite.
Prin urmare, va fi obligata pârâta sa înmatriculeze vehiculul apartinând reclamantei – marca S …, având numarul de identificarea ………………… -, fara plata taxei de poluare reglementata de prevederile O.U.G 50/2008.
