Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Corabia reclamanta, in calitate de lichidator judiciar al societatii debitoare S.A, a solicitat pe cale de ordonanta presedintiala evacuarea societatii parate din imobilul având numar cadastral(…).
In motivarea cereri reclamanta a aratat ca s-a dispus deschiderea procedurii de insolventa a societatii debitoare SA, fiind desemnat un lichidator judiciar conform legii 85/2006. A mai aratat reclamantul ca in procedura de insolventa, in conformitate cu art. 113 si art. 116 din legea insolventei s-a procedat la inventarierea patrimoniului debitoarei ocazie cu care au fost identificate o serie de bunuri imobile printre care si imobilul ce face obiectul acestui litigiu, respectiv cel avand numar cadastral (…)
In procedura de insolenta au fost organizate licitatii publice pentru valorificarea bunurilor societatii falite, in scopul obtinerii de resurse banesti pentru plata pasivului acesteia.
In urma verificarilor efectuate s-a constatat ca imobilul de mai sus, proprietatea societatii aflate sub incidenta legii insolventei este ocupat abuziv de parata care refuza sa paraseasca acest imobil. Având in vedere imprejurarile mai sus aratate reclamanta a aratat ca in cauza sunt necesare masuri urgente si cu caracter vremelnic pentru a preintâmpina degradarea imobilului, scaderea valorii acestuia dar mai ales intârzierea procedurii de valorificare a imobilului in procedura de insolventa ceea ce face imposibil plata pasivului societatii debitoare de catre lichidatorul judiciar numit in cauza.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 996, art. 1001 si art. 1040 Cpr. civ.
In dovedirea cererii s-a solicitat proba cu inscrisuri si a oricaror alte probe necesare pentru solutionarea cauzei. In temeiul art. 223 c.pr. civ., s-a solicitat judecarea in lipsa.
Paratul, legal citat nu a depus intâmpinare, insa a fost prezent prin reprezentant legal BM la termenul din data de 31.08.2015 si a invederat instantei ca in anul 1998 de la societatea debitoare a inchiriat un spatiu care la acel moment reprezenta un garaj, contractul fiind prelungit anual pana in anul 2005 când societatea debitoare intrucât inregistra datorii la primarie a instrainat acest spatiu.
In acest context, in anul 2005, intre societatea reclamanta si societatea parata a intervenit o promisiune de vânzare cumparare, prin care reclamanta i-a instrainat paratei spatiul comercial in care aceasta isi desfasoara activitatea in prezent, iar suma de bani provenita din aceasta vânzare urma sa fie inmânata reprezentantilor primariei pentru acoperirea debitului datorat. A mai aratat reprezentantul paratei ca, administratorul societatii parate din acea perioada a convenit cu reprezentantul societatii reclamante sa se prezinte la un notar pentru a perfecta vânzarea, insa dupa incheierea actului de mana si dupa primirea banilor, societatea reclamanta nu a mai fost de acord cu vânzarea acesta fiind si motivul pentru care nu s-a mai prezentat la notariat conform intelegerii.
Reprezentantul paratei a mai invederat instantei ca la spatiul din care se solicita evacuarea a adus o serie de imbunatatiri si a deschis si un magazin in acest sens fiind depuse la dosar un set de inscrisuri in original, printre care si contractul de inchiriere si promisiunea de vânzare cumparare.
In cursul cercetarii judecatoresti instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisurile depuse la dosar, apreciind ca acestea sunt admisibile si utile solutionarii cauzei.
Verificând indeplinirea conditiilor prevazute de art. 996 C. pr. civ., prin raportare la situatia de fapt existenta in cauza, instanta a apreciat ca cererea formulata de reclamanta este neintemeiata pentru urmatoarele considerente.
Astfel, potrivit art. 996 C. pr. civ. “instanta de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
S-a retinut raportat la dispozitiile legale mai sus aratate ca, pentru ca o cerere de ordonanta presedintiala sa poata fi admisa trebuie ca in cauza reclamantul pe langa faptul ca trebuie sa afirme aparenta de drept, trebuie sa dovedeasca, faptul ca masura solicitata are un caracter provizoriu si reclama urgenta iar prin solutionarea cererii sa nu se prejudeca fondul cauzei.
Referitor la conditia urgentei s-a retinut ca aceasta este o cerinta esentiala a ordonantei presedintiale. Se apreciaza ca exista urgenta ori de cate ori pastrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente nu s-a putea realiza in mod adecvat pe calea unei actiuni de drept comun iar o eventuala apreciere a acestei conditii nu se poate face decât prin raportare la scopul luarii masurii pe cale de ordonanta presedintiala, respectiv pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intârziere, prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara sau inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Din probele administrate in cauza s-a constatat ca nu rezulta faptul ca in lipsa masurii solicitate de reclamanta pe cale de ordonanta presedintiala, in patrimoniul societatii reclamante si care in prezent se afla in procedura de insolventa s-ar crea o paguba iminenta si imposibil de reparat in conditiile in care nu s-au dovedit afirmatiile lichidatorului judiciar in sustinerea caracterului urgent al masurii, respectiv deprecierea imobilului si scaderea valorii de piata a acestuia.
Nici imprejurarea ca societatea este sub incidenta legii 85/2006, respectiv in procedura simplificata de insolventa nu justifica indeplinirea conditiei urgentei in cauza, intrucat acesta conditie de admisibilitate a cererii de ordonanta presedintiala nu trebuie confundata cu urgenta, adica celeritatea cu care trebuie sa se desfasoare o procedura de insolventa, conform legii 85/2006.
De asemenea instanta a apreciat ca nici conditia vremelnicei masurii nu este indeplinita in conditiile in care in caz de admitere a cererii, masura evacuarii paratei din imobil s-ar transforma intr-o masura definitiva prin urmarile pe care le-ar avea, intrucat chiar reclamantul prin cererea formulata a aratat ca in procedura de insolventa a societatii debitoare, s-au efectuat demersuri in sensul valorificarii acestui imobil.
In aceste conditii este de necontestat ca in caz de admitere a actiunii si evacuarii pe cale de ordoananta presedintiala a societatii parate din acest spatiu, masura ar fi una definitiva intrucat spatiul ar fi valorificat iar banii ce s-ar obtine ar urma sa fie distribuiti creditorilor pentru ca ulterior procedura de insolventa a debitoarei sa se inchida in conformitate cu art. 132 alin. 2 din legea 85/2006 iar debitoarea, sa fie radiata din Registrul asociatiilor si fundatilor iar lichidatorul judiciar sa fie descarcat de orice sarcini si indatoriri referitor la procedura, debitor si averea lui, potrivit art. 136 din legea 85/2006, astfel ca in cazul schimbarii imprejurarilor existente la momentul solutionarii ordonantei presedintiale , in special cele ce tin de situatia juridica legala a imobilului, partile nu ar mai putea fi puse in situatia anterioara pronuntarii ordonantei presedintiale.
Totodata s-a apreciat ca nici conditia nerejudecarii fondului cauzei nu este indeplinita in conditiile in care la dosar au fost depuse inscrisuri din care rezulta ca societatii parate i-a fost inchiriat spatiul, in scopul desfasurarii de catre aceasta a activitatii de comert, pretul chiriei fiind de 100 lei lunar, plata urmand a se face pe data de 15 ale fiecarei luni.
De asemenea au fost depuse inscrisuri din care rezulta ca pentru acest spatiu a fost achitata de societatea parata, reclamantei suma de 25.000 lei, iar diferenta de 500 lei, urma sa fie achitata cu ocazia intocmirii actelor la notar.
In aceste conditii instanta a apreciat ca masura evacuarii, pe cale de ordonanta presedintiala in contextul imprejurarilor rezultate din inscrisurile depuse la dosar, nu poate fi dispusa, intrucat dezlegarea chestiunilor ce rezulta din aceste inscrisuri, presupune o rezolvare pe fond a litigiului, ceea ce este imposibil pe calea procedurii speciale a ordonantei presedintiale.
In concluzie, având in vedere cele expuse anterior precum si faptul ca masura solicitata de reclamanta, nu poate fi dispusa doar pe baza aparentei de drept, instanta a apreciat ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 996 C.proc.civ, pentru ca cererea de ordonanta presedintiala sa fie admisa.
Judecatoria Corabia 31.03.2016
