În situaţia în care prin decizie organul de soluţionare a contestaţiei a suspendat soluţionarea cauzei deoarece se efectuează cercetări penale, instanţa va analiza numai dacă măsura a fost dispusă de organul fiscal cu respectarea prevederilor legale în materie.
Prin acţiunea înregistrată la această Curte, reclamanta SC”TECH SAFETY”SA a chemat în judecată pe pârâta ANAF , pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se anuleze decizia nr.88/05.04.2007, comunicată la data de 12.04.2007 , privind soluţionarea contestaţiei formulată împotriva raportului de inspecţie fiscală înregistrat sub nr.10166 şi a procesului verbal de control înregistrat sub nr.10165.
În motivarea acţiunii a arătat că prin decizia a cărei anulare se solicită a fost suspendată soluţionarea contestaţiei, formulate de reclamantă, cu motivarea că au fost sesizate organele de cercetare penală.
S-a precizat în acţiune că dosarul penal nr.868/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală la 07.05.2006 şi că, deşi avea cunoştinţă de rezoluţia respectivă, organul fiscal a refuzat să reia procedura administrativă, aşa cum prevede Codul de procedură fiscală.
La dosar s-au depus decizia nr.88/2007, rezoluţia de scoatere de sub urmărire penală, alte acte.
Examinând acţiunea şi probele administrate în cauză, precum şi legislaţia aplicabilă, Curtea reţine următoarele:
Societatea reclamantă a fost controlată de organele fiscale, întocmindu-se în acest sens procesul verbal de control, raportul de inspecţie fiscală şi apoi s-a emis decizie de impunere.
Urmare a controlului, s-a stabilit că reclamanta datorează către bugetul de stat obligaţii fiscale suplimentare în sumă de 1.014.871 lei.
Împotriva actelor de control şi a deciziei de impunere, reclamanta a formulat contestaţie.
Prin decizia nr.88/2007, ANAF – Direcţia Generală de soluţionare a contestaţiilor a suspendat soluţionarea cauzei pentru suma stabilită de organele fiscale, cu motivarea că în speţa respectivă au fost sesizate organele de cercetare penală.
Din rezoluţia pronunţată în dosarul nr.868/P/2006, se reţine că pentru suma care a format obiectul contestaţiei în procedura administrativă, organele fiscale au sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, în vederea efectuării de cercetări penale, sub aspectul săvârşirii mai multor infracţiuni de către administratorul societăţii.
În continuare, Curtea va expune argumentele pentru care apreciază că soluţia adoptată de organul fiscal a fost întemeiată şi criticile din acţiune sunt neîntemeiate.
Actele de control, respectiv raportul de inspecţie şi procesul verbal de control, precum şi decizia de impunere au caracterul unor titluri de creanţă bugetară.
Potrivit art.175 (în actuala numerotare 205) Cod pr.fiscală, împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie, care este cale administrativă de atac.
În cursul soluţionării contestaţiei organul de soluţionare competent, potrivit legii, poate suspenda prin decizie motivată soluţionarea cauzei, situaţie reglementată de art.184 (în prezent 214) Cod pr.fiscală.
Suspendarea se poate dispune în mai multe situaţii, între acestea înscriindu-se şi aceea în care organul care a efectuat activitatea de control, a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă.
Din probele analizate mai sus, se reţine în mod cert că în speţă au fost sesizate organele de cercetare penală pentru infracţiuni care ar fi putut avea înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei date în procedura administrativă.
Împrejurarea că, prin rezoluţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a dispus scoaterea de sub urmărire penală nu poate să conducă la nelegalitatea şi netemeinicia deciziei pronunţate de organul fiscal, aceea privind suspendarea soluţionării plângerii prealabile.
Curtea examinează legalitatea şi temeinicia unui act administrativ la data adoptării acestuia, situaţie în care analiza în speţa de faţă priveşte numai împrejurarea dacă suspendarea soluţionării contestaţiei a fost dispusă de organul fiscal, cu respectarea prevederilor legale care reglementează domeniul respectiv.
Aşa cum s-a arătat şi mai sus, în cursul soluţionării contestaţiei au fost sesizate organele de cercetare penală, situaţie dovedită chiar cu rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, care probează faptul că a existat o sesizare pentru cercetarea unor infracţiuni legate de raportul juridic fiscal.
Faptul că s-a dispus neînceperea urmăririi penale nu constituie cauză de nelegalitate a deciziei nr.88/2007, ci numai cauză de reluare a procedurii administrative.
Astfel, alin.3 din art.184 (alin.3 art.214) Cod pr.fiscală prevede că procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea.
Aşadar, după încetarea motivului, respectiv terminarea cercetărilor penale, organul fiscal are obligaţia de a relua din oficiu procedura administrativă.
Mai trebuie precizat că reclamanta nu a probat că soluţia organului penal a rămas definitivă şi cum obiectul acţiunii îl constituie anularea deciziei nr.88/2007, având în vedere motivele de mai sus, Curtea va respinge acţiunea reclamantei.
1
