Curtea a constatat că nu este îndeplinită cerinţa de la art.209 alin.1 lit.i Cod penal anterior – furtul săvârşit prin efracţie – câtă vreme probatoriul administrat în cauză relevă faptul că inculpatul a pătruns în căsuţe pe uşa neasigurată şi a sustras cele două becuri, iar, acţiunea de sustragere a cablului nu a fost realizată prin pătrunderea într-un loc anume pentru că bunul se afla la un carusel amplasat în piaţă, în loc liber.
Efracţia presupune înlăturarea cu violenţă, prin efracţie, rupere sau alte acte similare a oricărui obiect sau dispozitiv care are menirea de a împiedica pătrunderea într-un anumit loc, astfel că, în speţă, în raport de situaţia de fapt reţinută nu este aplicabilă agravanta de comitere a furtului prin efracţie, fiind fondată critica invocată de procuror.
De asemenea, nici împrejurarea de comitere a furtului de către o persoană mascată, deghizată sau travestită nu este incidentă în cauză întrucât îmbrăcarea de către inculpat a vestei aparţinând unei societati de salubritate nu putea duce la imposibilitatea recunoaşterii sale, ca autor al faptei în sensul cerut de legiuitor.
