Persoana căreia i-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea pe parcursul urmăririi penale, ştiind astfel de existenţa unui proces penal început împotriva sa, nu poate solicita, în cazul în care se sustrage judecăţii, redeschiderea procesului penal. Această opinie este în concordanţă cu jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care recunoaşte drepturile inculpatului de a participa la judecata propriei cauze, de a propune personal probe şi de a pune întrebări martorilor acuzării, dar consideră că acestea sunt drepturi relative, la care inculpatul poate renunţa.
.
Decizia penală nr. 604/24.05.2016 a Curtea de Apel Galaţi
Prin sentinţa penală nr.47/04.02.2016, Judecătoria Tecuci a respins, ca neîntemeiată, cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnatul M.A.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tecuci sub nr. 4963/324/2015, petentul M.A., în prezent arestat în Bulgaria, a solicitat în temeiul art. 466 CPP redeschiderea procesului penal în dosarul nr. 4787/324/2015 al Judecătoriei Tecuci în care a fost condamnat prin judecarea în lipsă, proces de care a aflat la data de 2 sau 3 decembrie 2015 când a fost arestat în Bulgaria, în prezent fiind într-un loc de deţinere în această ţară, cu precizarea că: nu a avut cunoştinţă de trimiterea în judecată şi de existenţa unui dosar penal pe rolul Judecătoriei Tecuci, fiind plecat în străinătate, întrucât în ţară nu avea mijloace de subzistenţă; a fost judecat în lipsă, fără să aibă avocat ales sau desemnat din oficiu şi condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare; la data de 4.12.2015 apărătorul ales a declarat apel, termenul de apel fiind stabilit la data de 09.02.2016; în temeiul art. 466 alin. 3 CPP, după aducerea în ţară, comunicarea hotărârii în vederea pregătirii apărării după ce se ia legătura cu condamnatul, în scopul motivării temeinice a cererii.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă următoarele:
În motivarea cererii, petentul a arătat că solicită redeschiderea procesului penal în care a fost condamnat în lipsă, proces de care a aflat la data de 3 decembrie 2015, când a fost arestat în Bulgaria.
A precizat că nu a avut cunoştinţă de trimiterea în judecată şi de existenţa unui dosar penal pe rolul Judecătoriei Tecuci, fiind plecat în străinătate întrucât în ţară nu a avut mijloace de subzistenţă.
A fost judecat în lipsă, fără să aibă avocat ales sau desemnat din oficiu şi condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, cu executare.
La data 4 decembrie 2015 apărătorul ales a declarat apel, termenul de apel fiind la data de 9.02. 2016.
A mai precizat că nu a fost adus în ţară, fiind arestat în Bulgaria, motiv pentru care îşi va completa cererea.
A arătat că despăgubirile materiale reţinute în sarcina sa au fost achitate, sens în care a depus o copie a declaraţiei autentice nr.5717/21 decembrie 2015 dată de B.S., administratorul SC D. SRL Tecuci, prin care aceasta a înţeles să se împace cu condamnatul.
Verificând cele semnalate, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci nr. 3785/P/2013 inculpatul M.A. a fost trimis in judecată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 244 al. 1 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.P.
S-a reţinut în rechizitoriu că inculpatul M.A., în data de 26.09. 2013, în baza unei rezoluţii infracţionale unice s-a prezentat la SC D. SRL la punctul de lucru din str. … nr. …, localitatea T. şi la punctul de lucru din str. G.P. nr. … T., jud.G. şi a amanetat 4 bijuterii din metal galben, comun cu aurul, respectiv o brăţară în greutate de 8,31 g, un lănţişor în greutate de 20,08 g, o brăţară în greutate de 10,91 g şi un lănţişor în greutate de 20,13 g inducând persoana vătămată în eroare prin prezentarea celor 4 bijuterii ca fiind din aur de 18 K. şi prejudiciind persoana vătămată cu suma de 4900 lei.
În dosarul de urmărire penală a fost audiat M.A., atât în calitate de suspect, cât şi în calitate de inculpate.
Cu ocazia luării declaraţiilor, după ce anterior s-a început urmărirea penală, i s-au adus la cunoştinţă drepturile prev. de art. 10 şi art. 83 CPP, precum şi obligaţiile prev. de art. 108 CPP. Printre aceste obligaţii a fost şi aceea de a comunica în scris în termen de 3 zile orice schimbarea adresei, atrăgându-i-se atenţia că în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, citaţiile şi orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile şi se consideră că le-a luat la cunoştinţă.
Aceste obligaţii i-au fost comunicate în scris, proces verbal, pentru care a semnat.
La data de 16 decembrie 2014 inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 244 alin. 1 CP., cu aplicarea art. 35 al. 1 CP.
La instanţa de judecată dosarul a fost înregistrat la data de 18 decembrie 2014, iar inculpatul a fost citat la adresa domiciliului său, respectiv T, str. Gh.L. nr. … jud. G.
Pe parcursul judecăţii, întrucât nu a anunţat o schimbare de domiciliu, inculpatul a fost citat la adresa cunoscută, nu a fost prezent în instanţă şi nu a avut desemnat avocat , deoarece nu se încadra în dispoziţiile legale care impun aceasta.
Prin sentinţa penală 66 din 23.02.2015 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 al. 1 CP cu aplicarea art. 35 alin. 1 CP. şi a fost obligat să plătească părţii civile SC D. SRL Tecuci, cu titlul de despăgubiri suma de 11596 lei.
Sentinţa penală i-a fost comunicată la domiciliu, nu s-a prezentat la instanţă pentru
a-şi ridica plicul şi s-a considerat comunicată.
La data de 20.03.2015 s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 104/2015.
Inculpatul a fost dat în urmărire internaţională şi a fost emis mandatul european de arestare nr. 1 din 7.04.2015, a fost arestat la 2 decembrie 2015 în Bulgaria în vederea executării mandatului european de arestare şi a fost extrădat din Bulgaria la 29 decembrie 2015 şi încarcerat la Penitenciarul Giurgiu.
A formulat apel la data de 9 decembrie 2015 prin avocat ales, iar prin decizia penală nr. 15/A/13.01.2016 s-a respins ca nefondată cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpat şi s-a respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul M.A. împotriva sentinţei penale 66 din 23.02.2015 a Judecătoriei Tecuci.
Prin prezenta cerere, condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei întrucât a fost judecat în lipsă şi a depus la dosar şi declaraţia dată de B.S., în calitate de administrator al SC D. SRL Tecuci, ce are calitatea de parte civilă, aceasta declarând că a primit în numerar suma de 11956 lei Ron de la M.A., declaraţie autentificată sub nr … din 1 decembrie 2015. Tot prin această declaraţie, B.S. a declarat că s-a împăcat cu inculpatul şi nu mai are nicio pretenţie, cu excepţia cheltuielilor de judecată.
Conform art. 466 al. 2 din NCPC, este considerată judecată în lipsă, persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, persoana care deşi a avut cunoştinţă de proces a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa.
Conform aceluiaşi text de lege, se consideră că nu este persoană judecată în lipsă, persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales, ori un mandatar dacă aceştia s-au prezentat oricând în timpul procesului, persoana care după comunicarea potrivit legii, a sentinţei de condamnare nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui, ori şi-a retras apelul.
În situaţia de faţă, prima instanţă a considerat că petentul nu este considerată o persoană judecată în lipsă, motivat de faptul că, aşa cum se arată în literatura de specialitate, dacă inculpatului care a lipsit de la judecata în primă instanţă i-a fost comunicată în mod legal copia minutei sentinţei şi nu a declarat apel, sau a declarat tardiv apelul, este inadmisibilă calea extraordinară de atac prev. de art. 466 din NCPP.
În situaţia de faţă, instanţa a considerat că în faza de judecată inculpatul a fost citat la adresa de domiciliu, adresă pe care şi-a dat-o şi la urmărirea penală şi, deşi i s-a pus în vedere să comunice în termen de 3 zile orice schimbare de domiciliu, acesta nu s-a conformat, a fost citat la domiciliu şi s-a considerat procedura completă, iar copia minutei de condamnare a fost comunicată în mod legal la adresa de domiciliu.
Totodată, a declarat apel împotriva sentinţei penale, apel care a fost respins ca tardiv.
Faţă de cele menţionate mai sus, instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite în cauză disp. art. 466 alin.2 NCPP, în sensul că inculpatul M.A. a fost judecat cu procedura legal îndeplinită, a declarat apel împotriva sentinţei penale, apel care a fost respins ca tardiv şi faţă de acestea, a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei penale nr.47/04.02.2016 a Judecătoriei Tecuci a declarat apel condamnatul M.A., criticând-o ca nelegală.
În motivarea apelului, apărătorul condamnatului a susţinut, în esenţă, că acesta a fost judecată în lipsă, fără a avea cunoştinţă de proces, astfel că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 466 alin. 1 şi 2 C. pr. pen., privind redeschiderea procesului.
Apelul declarat de condamnatul M.A. este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 466 alin. 1 C.pr.pen., „persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa”.
Sintagma „persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă” este lămurită prin alineatul 2 al aceluiaşi articol, care prevede că „este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul.”
În cauza de faţă, în mod corect a considerat prima instanţă că nu se poate reţine existenţa situaţiei – premisă avută în vedere de legiuitor pentru ca redeschiderea procesului penal să fie admisibilă, deoarece condamnatul a luat cunoştinţă în mod oficial despre faptul că împotriva sa se desfăşoară un proces penal şi a fost legal citată la proces, dar a ales să se sustragă judecăţii.
În acest sens, se reţine că, în cursul urmăririi penale, condamnatul a fost audiat atât în calitate de suspect, cât şi în calitate de inculpat, prilej cu care i s-a adus la cunoştinţă că este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile prev. de art. 10 şi art. 83 CPP, precum şi obligaţia prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. b CPP, respectiv aceea de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, citaţiile şi orice acte comunicate la prima adresă rămân valabile şi se consideră că le-a luat la cunoştinţă.
După audieri, în cursul urmăririi penale, petentul-condamnat a părăsit ţara fără a aduce la cunoştinţa organelor judiciare o altă adresă decât cea cunoscută, la care să fie citat, astfel că nu a mai putut fi asigurată prezenţa sa în faţa instanţei de judecată, deşi a fost legal citat, la adresa cunoscută.
După finalizarea judecăţii în primă instanţă, condamnatului i-a fost comunicată în mod legal copia minutei sentinţei penale nr. 66 din 23.02.2015 a Judecătoriei Tecuci, dar acesta nu a declarat apel în termenul prevăzut de lege, apelul fiindu-i respins ca tardiv prin decizia penală nr.15/A/13.01.2016 a Curţii de Apel Galaţi.
În acord cu prima instanţă, Curtea consideră că persoana căreia i-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea pe parcursul urmăririi penale, ştiind, astfel, de existenţa unui proces penal început împotriva sa, nu poate solicita, în cazul în care se sustrage judecăţii, redeschiderea procesului penal. Această opinie este în concordanţă cu jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care recunoaşte drepturile inculpatului de a participa la judecata propriei cauze, de a propune personal probe şi de a pune întrebări martorilor acuzării, dar consideră că acestea sunt drepturi relative, la care inculpatul poate renunţa.
Deşi desfăşurarea procedurii în absenţa inculpatului nu este în sine incompatibilă cu art. 6 din Convenţie, persoanei ce a fost judecată în lipsă trebuie să i se asigure dreptul de a obţine ulterior ca o instanţă să statueze din nou asupra temeiniciei acuzaţiei în fapt şi în drept, cu excepţia situaţiei în care acesta a renunţat în mod neechivoc la dreptul său de a fi prezent în instanţă (Cauzele Demebukov c. Bulgahei, Colozza c. Italiei). Fuga inculpatului este un act prin care acesta renunţă la prezenţa la proces, în acest caz nefiind obligatorie reluarea procedurii (Cauza Hermi c. ltaliei).
Nici Rezoluţia nr. 75 (11) a Consiliului Europei privind criteriile ce trebuie respectate în cazul în care o persoană este judecată în lipsă, nu exclude posibilitatea soluţionării cauzei în lipsa inculpatului. Astfel, în criteriul nr. 9 se statuează că persoana condamnată în lipsă ar trebui să aibă dreptul de a fi judecată din nou dacă dovedeşte faptul că absenţa sa de la judecata iniţială este datorată unor cauze independente de voinţa sa şi că nu a avut posibilitatea de a înştiinţa instanţa.
Prin urmare, nici reglementările internaţionale şi nici cele interne nu impun admiterea în mod automat a unei cereri de rejudecare în cazul unei persoane condamnate în lipsă, ci se impune verificarea faptului dacă aceasta s-a sustras sau nu de la judecată.
La efectuarea acestei verificări trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 108 alin. 2 lit.b C. pr. pen., potrivit cărora suspectului sau inculpatului i se aduce la cunoştinţă obligaţia de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, citaţiile şi orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile şi se consideră că a luat cunoştinţă de acestea.
A interpreta că persoana căreia i s-a notificat pe cale oficială formularea unei acuzaţii penale împotriva sa are dreptul de a obţine în mod automat rejudecarea cauzei în situaţia în care se sustrage de la judecată, schimbându-şi domiciliul fără a aduce la cunoştinţa organelor judiciare acest aspect, înseamnă practic a lipsi de efecte prevederile legale mai sus menţionate, al căror scop este acela de a disciplina conduita procesuală a persoanei acuzate de comiterea unei infracţiuni. Cu alte cuvinte, o astfel de interpretare ar însemna recompensarea sustragerii de la soluţionarea cauzei şi acordarea posibilităţii condamnatului să se prevaleze de propria sa culpă, legitimând, astfel, un abuz de drept.
Dacă ar fi acceptată o astfel de interpretare, orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni ar fi încurajată să se sustragă urmăririi penale sau judecăţii, fără vreo consecinţă negativă, deoarece, în cazul în care nu este prinsă, va scăpa nepedepsită, iar în cazul în care este prinsă, oricum va obţine rejudecarea cauzei – situaţie în care s-ar ajunge la lipsirea de efecte a tutor activităţilor desfăşurate de instanţele de judecată în lipsa inculpatului, chiar dacă acestea au fost efectuate cu deplina respectare a normelor care reglementează desfăşurarea procesului penal.
Or, nu i se poate acorda persoanei acuzate de comiterea unei infracţiuni posibilitatea ca, prin simpla sa manifestare de voinţă (în speţă, prin sustragerea de la judecată) să poată influenţa bunul mers al procesului penal.
Faţă de aceste considerente, Curtea, văzând şi dispoziţiile art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul M.A.
Conform prevederilor art.275 alin. 2 C. pr. pen., va fi obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
