Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – secţia civilă la data de 13.08.2012 şi înregistrată sub nr. 9846/86/2012, reclamanta S.C. „X” S.R.L a solicitat obligarea pârâtei Primăria comunei „Y” la plata sumei de 874.860,10 lei, reprezentând construire reţea de canalizare – lucrări de construcţii de conducte de ape reziduale, pentru care s-a emis factura nr. 9857636/22.12.2011, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtului, iar pe fond, respingerea acţiunii.
Prin sentinţa nr.2091/25.11.2013, Tribunalul Suceava a admis cererea, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 1.036.283,88 lei, reprezentând contravaloare construire reţea de canalizare şi suma de 12.705 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele: în data de 08.07.2009 între pârâta Primăria comunei „Y”, în calitate de beneficiar, şi reclamanta S.C. „X” S.R.L., precum şi SC „Z” SA BUCUREŞTI, în calitate de antreprenori, a intervenit un Acord Contractual având ca obiect executarea Lucrării denumită “Canalizare si staţie de epurare în sistem centralizat în comuna „X”, astfel:
1.Construire reţea de canaliza re Cod CPV 45232440-8- Lucrări de construcţii de conducte de ape reziduale (Rev. 2) ;
2.Construire staţie de epurare, Cod CPV 45232420-2- Lucrări de construcţii de staţii de epurare a apelor reziduale (Rev.2).
în data de 8.07.2009 s-a încheiat între aceleaşi părţi actul adiţional cu nr. 2392/931/4779, prin care s-a prelungit contractul de execuţie până la data de 31.06.2012.
Pentru lucrările executate, respectiv construire reţea de canalizare – lucrări de construcţii de conducte de ape reziduale, reclamanta S.C. „X” S.R.L. a emis factura nr. 9857636/22.12.2011. Cu toate acestea, pentru prima parte din Obiectul contractului, respectiv Construire reţea de canalizare Cod CPV 45232440-8- Lucrări de construcţii de conducte de ape reziduale (Rev. 2), deşi lucrările au fost efectuate şi recepţionate pârâta Primăria comunei „Y” nu le-a achitat în final.
De precizat că, deşi reclamanta a somat pârâta să achite debitul restant şi a invitat-o la conciliere directă conform prevederilor art.720/1 Cod procedură civilă, aceasta a refuzat să achite preţul datorat reclamantei.
In drept, conform art. 3 din Lg. nr. 71/2011 „actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor”. în consecinţă, analiza raporturilor dintre părţi se va face prin raportare la dispoziţiile în vigoare la data încheierii contractului, respectiv a legislaţiei anterioare.
Instanţa de fond a constatat că, potrivit dispoziţiilor contractuale, antreprenorul are obligaţia de a executa lucrările asumate, iar beneficiarul are obligaţia de a efectua plata către executant.
Potrivit art. 969 C.civ. convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, iar potrivit art. 1073 C.civ creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, iar, în cazul contrar, are dreptul la dezdăunare. In cazul obligaţiilor care au ca obiect o suma de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului, potrivit art. 1718 C.civ.
In materie contractuală, creditorul are obligaţia să dovedească existenţa obligaţiei iar apoi, odată dovedită existenţa creanţei, îi revine debitorului obligaţia de a dovedi executarea obligaţiei corespunzătoare. Operează, astfel, în sarcina debitorului o prezumţie de vinovăţie (de neexecutare culpabilă a propriilor obligaţii), iar dacă acesta nu dovedeşte îndeplinirea obligaţiei, se prezumă ca nerespectarea acesteia provine din vina debitorului, care va fi obligat la plata de despăgubiri către creditor (art. 1082 C.civ.).
Din întregul material probator administrat rezultă că reclamanta a făcut dovada existenţei obligaţiei pârâtei de a plăti suma pretinsă, în schimb acesta nu a făcut dovada plăţii acestei sume, deşi îi incumba sarcina probei.
Susţinerile pârâtei în sensul că suma solicitată de către reclamantă nu este justificată de cantităţi real executate, nu pot fi reţinute. Aşa cum rezultă din concluziile raportului şi suplimentului de expertiză tehnică întocmit în cauză, pârâta a realizat în teren lucrări în valoare mai mare decât cele reliefate în factura fiscală emisă.
Totodată, expertul a precizat că reţeaua de canalizare este executată în totalitate până la staţia de epurare, are continuitate, nu sunt porţiuni neexecutate, toată conducta este acoperită, umplutura compactată, căminele finalizate cu placă din beton şi capace.
Cât despre dispoziţiile de şantier invocate de către pârâtă, expertul a reliefat că acestea nu sunt valabile deoarece contravin proiectului şi normativelor tehnice în vigoare, nu au fost întocmite în prezenţa constructorului care să ia cunoştinţă de acestea prin semnătură şi nu sunt întocmite, în baza acestora, note de renunţare şi note de lucrări suplimentare.
Aşadar, din coroborarea înscrisurilor de la dosar cu raportul de expertiză efectuat trebuie să se conchidă că valoarea lucrărilor realizate este de 1.036.283,88 lei.
Pentru aceste motive, prima instanţă a admis acţiunea având ca obiect pretenţii formulată de reclamanta S.C. „X” S.R.L., în contradictoriu cu pârâta „Y”, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.036.283,88 lei, reprezentând contravaloare construire reţea de canalizare şi, în temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, a obligat pârâta şi la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 12.705 lei.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, pârâta Comuna „Y”, prin primar, a promovat apel.
Apelanta invocă excepţia necompetenţei funcţionale a primei instanţe, întemeiată pe acordul contractual dintre părţi nr. 4779/08.07.2009 pct. 15.1; 15.2; 15.3 din Anexă, potrivit cărora o dispută care a făcut obiectul unei înştiinţări de nemulţumire va fi soluţionată definitiv de un arbitru şi nu de instanţa de judecată.
Arată apelanta că intimata-reclamantă nu a făcut dovada parcurgerii procedurilor prealabile prevăzute de contract (Anexă) pct. 15.1 şi 15.2 , astfel încât consideră că instanţa de fond nu a fost competentă în soluţionarea litigiului de faţă.
Pe fondul cauzei, criticile aduse de apelantă primei instanţe se referă la:
1.Lipsa vreunei dovezi că reclamanta ar fi parcurs etapa concilierii, precizând că, dimpotrivă, pârâta – prin adresa nr. 6351/07.12.2011 către Asocierea de operatori S.C. „Z” SA şi S.C. „X” SRL – i-a invitat pentru data de 09.12.2011 ora 11 la conciliere.
2.Nepronunţarea instanţei de fond asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active exclusive a SC „X” SRL, deşi această excepţie fost invocată prin întâmpinarea comunei „Y”, întrucât acordul contractual a fost semnat de ambii operatori economici – SC „Z” SA (lider al asocierii) şi SC „X” SRL (asociat) având drepturi egale, aşa cum relevă şi expertul C.S.
3.Instanţa de fond nu a acordat pârâtei (apelantei) termenul necesar studierii suplimentului la raportul de expertiză, depus cu 2 zile înainte de termenul de judecată, privând-o astfel de un drept echitabil la apărare, omiţând că a dispus prorogarea discutării oportunităţii unei contraexpertize cerute de aceasta odată cu obiecţiunile din 22.10.2013.
4.Prima instanţă nu s-a pronunţat nici pe solicitarea reclamantei privind o contraexpertiză cu atât mai mult cu cât răspunsul la obiecţiuni nu era concludent şi nu ţinea seama de dispoziţiile de şantier 7505/17.12.2010 care prevedeau schimbarea tehnologiei iniţiale solicitată de proiectant, nici de dispoziţia de şantier nr. 5074/06.10.2011 prin care i se aduceau la cunoştinţă constructorului nereguli în executarea proiectului, fiind invitat la clarificări.
5.Instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut prin cererea reclamantei. S-a solicitat achitarea facturii de 874.860,10 lei şi s-a acordat 1.036.283,88 lei fără a exista vreo cerere de modificare a acţiunii, instanţa de fond ghidându-se exclusiv după evaluarea expertei.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă S.C. „X” SRL a invocat excepţia tardivităţii apelului, susţinând că, potrivit dispoziţiilor art.284 alin (1) din Codul de procedura civilă 1865, „termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”, ori conform dispoziţiilor art.287 ind. 15 din OUG nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de cesiune de lucrări publice şi a contactelor de concesiune de servicii, „hotărârea pronunţată în prima instanţă poate fi atacată numai cu apel, in termen de 5 zile de la comunicare”; pe fondul cauzei a pus concluzii de respingere a apelului, ca nefondat.
Apelul a fost repartizat iniţial spre soluţionare unui complet de apel al Curţii de Apel Suceava specializat în litigii cu profesionişti, care 1-a calificat ca fiind recurs de competenţa unei instanţe specializate în contencios administrativ şi fiscal din cadrul aceleiaşi curţi.
La termenul de judecată de astăzi, calea de atac exercitată în cauză a fost calificată ca fiind apel de competenţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor OUG nr.34/2006 prin raportare la data pronunţării sentinţei atacate – 25.11.2013.
Prin decizia nr. 1/14.10.2014, Curtea de Apel Suceava – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a respins excepţia tardivităţii formulării apelului de către pârâta Comuna „Y”, judeţul Suceava, prin primar, împotriva sentinţei nr.2091/25.11.2013 a Tribunalului Suceava – Secţia civilă, în dosarul nr.9846/86/2012, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. „X” SRL Frătăuţii Vechi, judeţul Suceava, prin administrator I.I. şi cu intimata-pârâtă S.C. „Z” S.A. Bucureşti, a anulat sentinţa civilă nr,2091/2013 şi a trimis cauza spre rejudecare.
Curtea, pentru a pronunţa această hotărâre, a reţinut următoarele aspecte:
In primul rând este de observat faptul că prin întâmpinare, reclamantul-intimat a invocat excepţia tardivităţii apelului, arătând că „hotărârea pronunţată în prima instanţă poate fi atacată numai cu apel, în termen de 15 zile de la comunicare”, conform art.287i5 din O.U.G. nr.34/2006.
Curtea a constatat însă că, la prima instanţă, cadrul procesual a fot guvernat de dreptul comun în materia obligaţiilor derivate din contracte – art.969, 1073, 1718 din Codul civil – în timp ce în calea de atac, pentru prima dată pe parcursul litigiului, au fost invocate prevederile legii speciale, respectiv O.U.G. nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică.
Ori, cum în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi, conform art.294 din Codul de procedură civilă, Curtea a apreciat că, faţă de cauza acţiunii avută în vedere la judecarea fondului, nu se poate reţine tardivitatea apelului conform art.28715 din O.U.G. nr.34/2006, în caz contrar s-ar schimba cauza raportului juridic dedus judecăţii direct în apel, ceea ce este inadmisibil, drept consecinţă excepţia tardivităţii fiind respinsă.
Cert este însă faptul că obiectul pricinii îl constituie obligarea pârâtului la plata unei sume de bani reprezentând contravaloarea unor lucrări pretins executate şi neachitate de către pârât, între părţile litigante fiind încheiat un contract de lucrări în urma derulării unei proceduri de achiziţie publică sub imperiul O.U.G. nr.34/2006.
Dar, O.U.G. nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică conţine dispoziţii speciale ~ art.288 şi următoarele – privind soluţionarea litigiilor care au ca obiect acordarea despăgubirilor derivând din executarea contractelor de achiziţie publică, dispoziţii care derogă de la dreptul comun în materia executării contractelor.
Astfel, în condiţiile în care prima instanţă nu a dat eficienţă dispoziţiilor speciale din O.U.G. nr.34/2006, soluţionând eronat pricina întemeindu-şi soluţia pe dispoziţiile codului civil, Curtea, în baza art.297 din Codul de procedură civilă, a desfiinţat hotărârea atacată cu trimitere pentru rejudecare la prima instanţă, ocazie cu care se va stabili cadrul procesual sub aspectul cauzei raportului juridic dedus judecăţii şi se vor analiza inclusiv susţinerile părţilor din apel.
