Art.41, art.43 – Legea nr.275/2006
Prin cererea formulată la data de 14.09.2010 si înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr.3292/88/2010, reclamantul G.Ş a chemat în judecată pe pârâtii F.I, în calitate de Director al Penitenciarului T. si D.I, în calitate de Şef sectie detinere interioară în Penitenciarul T. pentru a fi obligati să îi pună la dispozitie mai multe acte normative si decizii ale Directorului General al ANP.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a solicitat Directorului Penitenciarului T. cu cererea înregistrată sub nr.1375 din 19.07.2010, să îi pună la dispozitie contra cost mai multe documente de interes public si documente privind executarea pedepselor privative de libertate, însă nu i s-a dat curs solicitării.
Prin sentinta civilă nr.2738/04.11.2010 pronuntată de Tribunalul Tulcea s-a respins actiunea ca nefondată.
Pentru a pronunta această hotărâre, instanta a retinut că, prin cererea înregistrată sub nr.1375/19.07.2010 reclamantul a solicitat conducerii Penitenciarului T. să îi acorde contra cost mai multe acte normative, respectiv: Legea nr.544 din 2001 privind liberul acces la informatiile de interes public; Legea nr.546 din 14 octombrie 2002 privind gratierea si procedura acordării gratierii; Legea nr.27 din 13 ianuarie 2003 pentru înfiintarea comunei T., judet B., prin reorganizarea comunei B.; Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale; Ordinul nr.340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale; Legea nr.687/2006 – Ordin al ministrului justitiei – nu există; Legea nr.349/2002 pentru prevenirea si combaterea efectelor consumului produselor din tutun; Legea nr.61/1991 pentru sanctionarea faptelor de călcare a unor norme de convietuire socială, a ordinii si linistii publice; Hotărârea Guvernului nr.123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public; HG nr.1897 din 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr.275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal; Ordonanta nr.244 din 2002 – nu există; Deciziile directorului general al ANP nr.430/2006, nr.323/2009 (abrogată prin Decizia ANP nr.430/2009) si nr.499/2007.
A motivat prima instantă că, în conformitate cu prevederile Legii nr.544 din 2001, prin informatie de interes public se întelege orice informatie care priveste activitătile sau rezultă din activitătile unei autorităti publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei. Astfel, actele normative emise de Parlament, Guvern sau ministere solicitate nu fac parte din informatiile de interes public pe care pârâtii aveau obligatia să le comunice în baza Legii nr.544/2001. În conformitate cu prevederile art.5 alin. (1) lit.a) coroborate cu dispozitiile art.5 alin. (5) din acelasi act normativ, accesul la informatiile de interes public care privesc organizarea si functionarea institutiilor publice se realizează prin afisarea sau prin consultarea la sediul unitătii.
La sustinerea reclamantului potrivit cu care i-a fost încălcat dreptul la informatiile de interes public prevăzut de art.41 din Legea nr.275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispune de organele judiciare în cursul procesului penal, instanta a considerat că pârâtii nu aveau obligatia de a pune la dispozitia persoanelor private de libertate decât actele normative prevăzute la art.43, respectiv cele care privesc numai executarea pedepselor private de libertate si liberul acces la informatiile de interes public, respectiv: prevederile Codului penal si ale Codului de procedură penală referitoare la executarea pedepselor privative de libertate, prezenta lege, regulamentul de aplicare a dispozitiilor acesteia, ordinele emise în temeiul legii, Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public si Hotărârea Guvernului nr.123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, precum si regulamentul de ordine interioară a penitenciarului; aceste acte sunt puse la dispozitie persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, în limba română sau în limba pe care o înteleg, imediat după primirea în penitenciar, în locuri accesibile.
Accesul la actele normative enuntate mai sus se realizează în două moduri: la venirea în penitenciar, prin aducerea la cunostintă a actelor normative prevăzute la art.43 din Legea nr.275/2006. În acest sens, reclamantului i-au fost puse la dispozitie prevederile Codului penal si ale Codului de procedură penală referitoare la executarea pedepselor private de libertate, ale Legii nr.275/2006 si regulamentul de aplicare a dispozitiilor acesteia, ordinele emise în temeiul legii, Legea nr.nr.544/2001 si HG nr.123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.544/2001 prin intermediul mapei de cameră. Mapa de cameră reprezintă un dosar în care sunt actele normative mai sus mentionate si care este permanent la dispozitia persoanelor private de libertate; la primirea în unitătile penitenciare se încheie un proces-verbal cu privire la faptul că i-au fost puse la dispozitie actele normative enuntate mai sus si că le are la dispozitie prin intermediul mapei de cameră. Un astfel de proces-verbal a fost încheiat si cu reclamantul la data de 08.07.2010 cu ocazia primirii în Penitenciarul T.; în timpul detentiei, fiecare persoană privată de libertate poate solicita accesul oricând la textele actelor normative enumerate mai sus la supraveghetorul sectiei care le are la dispozitie.
Reclamantul a uzat de cele două moduri de acces la informatiile la care are acces potrivit legii.
Instanta a retinut că nu există obligatia legală a pârâtilor de a-i furniza reclamantului copii ale actelor normative solicitate prin cererea nr.1375 din 19 iulie 2010 deoarece acestea nu sunt informatii de interes public astfel cum le defineste Legea nr.544/2001.
Împotriva sentintei mentionate a declarat recurs reclamantul G.Ş , care a criticat hotărârea pronuntată de instanta de fond ca fiind nelegală.
A sustinut recurentul că, în sedinta din 21.10.2010 s-a discutat de Legea nr.544/2001, iar în încheiere s-a consemnat cu totul altceva, respectiv Legea nr.554/2004.
A arătat că, pârâtii nu au aplicat legea din 2001 si până în anul 2010, si că nu sunt afisate legile, ci numai Legea nr.275/2006, care se găseste la supraveghetor si nicidecum Legea nr.275/2005, cum s-a consemnat în încheiere.
Învederează instantei că, la intrarea în penitenciar, cadrele desemnate îi pun pe detinuti să semneze că au luat cunostintă de acele acte normative de la art.43 din Legea nr.275/2006 nu si pentru faptul că au primit acele acte aceasta fiind si situatia sa. Astfel, a intrat în posesia unora din acte în luna octombrie 2010 la Spitalul PNT C., contract cost.
Mai arată că, în hotărâre, se mentionează Legea nr.544/2001 art.5 alin.1 lit.a, coroborate cu dispozitiile art.5 alin.5 din acelasi act normativ, însă nu a solicitat acte normative prevăzute la acest articol. A solicitat acte normative emise de autorităti si institutii publice prevăzute la art.2 din Legea nr.544/2001, aducând la cunostintă că Guvernul României, Camera Deputatilor, Senatul României, Parlamentul României, conform art.2 din Legea nr.544/2001 sunt autorităti si institutii publice, deoarece utilizează resurse financiare publice, aceste institutii functionează si utilizează bani pentru autofinantare si investitii, utilizează bani publici, banii contribuabililor la bugetul de stat. În consecintă, art.1 din Legea nr.544/2001 prevede că accesul liber si neîngrădit al persoanei la orice informatii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane si autoritătile publice, în conformitate cu Constitutia României si cu documentele internationale ratificate de Parlamentul României.
Conform art.15 din Legea nr.275/2006 ANP este institutie publică, iar potrivit art.8 alin.1 din Hot. 1897/2006 penitenciarele sunt subordonate ANP. În art.2 din Legea nr.544/2001 lit.a se precizează că prin autoritate sau institutie publică se întelege orice autoritate publică, orice societate comercială aflată sub autoritatea unei autorităti publice centrale ori locale. Deci Penitenciarul T. este institutie care se subordonează ANP, care este institutie publică.
A mai sustinut recurentul că toate penitenciarele, ca institutii publice, au obligatia conform art.6 alin.1 si 2 din Legea nr.544/2001 să pună la dispozitie persoanelor private de libertate orice informatie solicitată, cu exceptia celor prevăzute la art.12 din Legea nr.544/2001, precizând că nu a solicitat acte normative exceptate conform art.12. Mai arată că ANP are obligatia de a lua toate măsurile necesare pentru asigurarea aplicării dispozitiilor legale privind liberul acces la informatiile de interes public pentru persoanele aflate în executarea pedepselor privative de liberate, în conformitate cu art.41 alin.3 din Legea nr.275/2006. Alin. 4 al aceluiasi art. prevede că informatiile de interes public în penitenciar se realizează si prin publicatii, emisiuni radiofonice si televizate sau prin orice alte mijloace autorizate de către administratia penitenciarului: în Penitenciarul T. la nicio cameră nu este si nu functionează niciun difuzor. Există difuzoare numai la curtea de plimbare la care se ascultă KISS FM. În camera în care locuieste din 22.11.2010, conducerea nu vrea să-i dea televizor, nu a primit nicio revistă din 2008. Din luna septembrie au început să dea câte un ziar pentru că este Adevărul de seară care este gratuit.
Mai arată recurentul că, în privinta ROI si a mapei de cameră pe care le-a depus în instantă ca probă, a dorit să dovedească ce există în mapa de cameră. A primit si raport pentru că a trimis acele acte din mapa de cameră, conform art.13 din Legea nr.544/2001.
Intimatul pârât Directorul Penitenciarului T. – F.I, legal citat, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul reclamant ca nefondat si mentinerea sentintei pronuntate de instanta de fond ca fiind legală si temeinică.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, actiunea reclamantului vizează refuzul nejustificat al pârâtilor, director al Penitenciarului T. si, respectiv, Şef sectie detinere interioară în cadrul Penitenciarului T.de a pune la dispozitia reclamantului o serie de acte normative, considerate ca făcând parte din categoria informatiilor de interes public.
Art.2 lit.i din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, defineste refuzul nejustificat de a solutiona o cerere ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane, iar excesul de putere este definit la lit.n a aceluiasi articol si reprezintă exercitarea dreptului de apreciere al autoritătilor publice prin încălcarea limitelor competentei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor si libertătilor cetătenilor.
În cauză, reclamantul a invocat încălcarea dreptului său de a avea acces la informatiile de interes public, drept recunoscut, atât de Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, cât si de Legea nr.275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Curtea constată că, instanta de fond a analizat în mod corect limitele în care dreptul pretins a fi vătămat poate fi exercitat, apreciind în mod legal si temeinic că, fată de ceea ce reclamantul a solicitat, refuzul pârâtilor este unul justificat.
Astfel, art.6 din Legea nr.544/2001 consacră dreptul oricărei persoane de a solicita si obtine de la autoritătile si institutiile publice, în conditiile prezentei legi, informatiile de interes public, precum si obligatia corelativă a autoritătilor si institutiilor publice de a asigura persoanelor, la cererea acestora, informatiile de interes public solicitate în scris sau verbal.
Art.2 lit.b din lege stabileste că prin informatie de interes public se întelege orice informatie care priveste activitătile sau rezultă din activitătile unei autorităti publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei, iar la art.5 alin.1 lit. a se prevede că „Fiecare autoritate sau institutie publică are obligatia să comunice din oficiu următoarele informatii de interes public: actele normative care reglementează organizarea si functionarea autoritătii sau institutiei publice”
În acord cu dispozitiile mentionate, care constituie de altfel cadrul normativ general în care se exercită dreptul de a avea acces la informatii de interes public, art.41 din Legea nr.275/2006 reglementează, în mod special, dreptul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate de a avea acces la informatiile de interes public, stabilindu-se totodată că „accesul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate la informatiile de interes public se realizează în conditiile legii”.
În ceea ce priveste obligatia de a comunica acte normative, aceasta se reduce la actele care reglementează organizarea si functionarea autoritătii sau institutiei publice, iar la art.43 din lege se enumeră dispozitiile legale si documentele pe care penitenciarul este tinut să le pună la dispozitia persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, precum si modalitătile în care se realizează accesul la informatii.
Prin urmare, recurentul reclamant nu are dreptul de a solicita orice acte normative, ci doar acelea prevăzute de lege, iar pârâtii au obligatia de a furniza doar acele informatii care se încadrează în dispozitiile legale. Ori, astfel cum a retinut si prima instantă, conform procesului verbal încheiat, recurentul reclamant a fost informat în legătură cu actele normative prevăzute la art.43 din Legea nr.275/2006.
Curtea apreciază că celelalte sustineri ale recurentului, referitoare la modul în care se respectă drepturile detinutilor în penitenciar nu pot fi analizate de instanta de administrativ, fiind în căderea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, astfel cum se prevede în art.39 din Legea nr.275/2006.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurent sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
