În ceea ce priveşte dreptul de retragere al acţionarilor în societăţile pe acţiuni, judecătorul verifică îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de fond, referitoare la votul acţionarilor şi la obiectul Hotărârii Adunării Generale, şi a celor de formă, ce vizează depunerea declaraţiei de retragere şi a acţiunilor la sediul societăţii, prevăzute de art. 134 alin.1 lit a-d şi alin.3 din Legea nr. 31/1990. Verificând condiţiilede fond şi de formă, acesta examinează practic pe fond cauza şi se pronunţă asupra fondului dreptului de retragere, iar apărările referitoare la neîndeplinirea acestor condiţii nu constituie o excepţie a inadmisibilităţii cererii de retragere.
Prin sentinţa nr.8/2016 din 9 februarie 2016, pronunţată de Tribunalul Gorj – Secţia a II-a Civilă, în dosarul nr.6670/95/2015, s-au respins excepţiile lipsei calităţii de reprezentant legal pentru pârâta SCLSA, a domnului avocat GV, invocată de apărătorul reclamanţilor PG ŞI PI, cea a inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei PI, invocate de pârâta SCLSA şi s-a acordat termen de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a considerat că, este neîntemeiată excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal pentru pârâta SCLSA, a domnului avocat GV, invocată de apărătorul reclamanţilor PI şi PG, reţinând că, la fila 127 din dosarul de fond, se află împuternicirea avocaţială nr.482895, seria DJ 0, din 17.12.2015, pentru domnul avocat GV, avocaţi MM, CA, GAl, emisă în baza contractului de asistenţă juridică nr.43, împuternicire acordată de SCLSA, valabilă fără a se depune acest contract, valabilă şi fără ştampila firmei, din moment ce există semnătura la rubricile reprezentant şi avocat.
Faţă de excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, invocată de apărătorul pârâtei SCLSA, tribunalul a reţinut că şi aceasta este neîntemeiată, întrucât, în speţă, este aplicabilă norma de drept prevăzută la art.134 din Legea 131/1990, conform căreia, acţionarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale au dreptul de a se retrage din societate şi de a solicita cumpărarea acţiunilor lor de către societate, numai dacă respectiva hotărâre a adunării generale are ca obiect:
a) schimbarea obiectului principal de activitate;
a) schimbarea obiectului principal de activitate;
b) mutarea sediului societăţii în străinătate;
b) mutarea sediului societăţii în străinătate;
c) schimbarea formei societăţii;
c) schimbarea formei societăţii;
d) fuziunea sau divizarea societăţii.
d) fuziunea sau divizarea societăţii.
(2) Dreptul de retragere poate fi exercitat în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii adunării generale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) – c), şi de la data adoptării hotărârii adunării generale, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. d).
(21) În cazurile prevăzute de art. 2461 şi 2462, acţionarii care nu sunt în favoarea fuziunii/divizării îşi pot exercita dreptul de retragere în termen de 30 de zile de la data publicării proiectului de fuziune/divizare în condiţiile art. 242 alin. (2) sau, după caz, art. 242 alin. (21).
(3) Acţionarii vor depune la sediul societăţii, alături de declaraţia scrisă de retragere, acţiunile pe care le posedă sau, după caz, certificatele de acţionar emise potrivit art. 97.
(4) Preţul plătit de societate pentru acţiunile celui ce exercită dreptul de retragere va fi stabilit de un expert autorizat independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puţin două metode de evaluare recunoscute de legislaţia în vigoare la data evaluării. Expertul este numit de judecătorul delegat în conformitate cu dispoziţiile art. 38 şi 39, la cererea consiliului de administraţie, respectiv a directoratului.
(5) Costurile de evaluare vor fi suportate de societate.
Tribunalul a mai reţinut că, reclamanţii PI şi PG sunt acţionari la SCLSA şi doresc retragerea din această societate, pe motiv că, prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din 15.04.2015, nu s-a aprobat reluarea procedurii de divizare a societăţii, conform hotărârilor adunării generale din 5.05.2009 şi 20.08.2009, nu s-a aprobat actualizarea situaţiilor financiare, hotărârea având ca obiect problema divizării societăţii, aşa cum prevede art.134 alin.1 lit. d.
Instanţa de fond a constatat că, reclamanţii PI şi PG au trimis societăţii SCLSA, printr-un serviciu de curierat, respectiv prin poştă, la data de 7.05.2015, conform notelor de inventar, chitanţelor depuse în copii la dosar, confirmărilor de primire, cererile de retragere din societate, confirmări din care rezultă primirea acestora la data de 8.05.2015.
Tribunalul a considerat că aceste documente sunt de netăgăduit şi fac pe deplin dovada trimiterii şi primirii de către pârâta SCLSA a cererilor de retragere din societate, formulate de cei reclamanţii PI şi PG, în termenul prevăzut de lege, iar faptul că pârâta a ascuns acest lucru dovedeşte reaua ei credinţă, întrucât, în fond, este un drept al acţionarilor de a se retrage din societate, în condiţiile legii, atunci când apreciază că le sunt defavorabile măsurile luate cu privire la fuziune sau divizare, ceea ce s-a şi întâmplat în cauză.
În ce priveşte nedepunerea acţiunilor, instanţa de fond a reţinut că, reclamanţii PI şi PG au aşteptat să fie chemaţi la sediul societăţii, după ce aceasta a primit cererile, lucru care nu s-a întâmplat şi a considerat că acest fapt nu poate împiedica acţionarii să-şi exercite un drept fundamental, recunoscut de lege şi nu pot rămâne forţat în societate, peste voinţa acestora.
Tribunalul a mai reţinut că, potrivit dispoziţiilor art.1926 Noul Cod civil, asociatul unei societăţi cu durată nedeterminată sau al cărei contract prevede dreptul de retragere se poate retrage din societate, notificând societatea cu un preaviz rezonabil, dacă este de bună-credinţă şi retragerea sa în acel moment nu produce o pagubă iminentă societăţii.
Instanţa de fond a considerat că, dreptul de retragere este un drept individual al acţionarului, drept care este de esenţa libertăţii contractuale, iar acest drept trebuie să ţină seama de interesul social, respectiv de stabilitatea societăţilor comerciale, dar legea a instituit un mecanism prin care, în anumite condiţii, societatea este obligată să accepte retragerea unui acţionar.
Tribunalul a reţinut că Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din 15.04.2015 a acţionarilor de la SCLSA se încadrează în categoria celor care pot constitui temei juridic pentru invocarea art.134 alin.1 lit. d, pentru o cerere de retragere asociat.
Instanţa de fond a constatat că legea nu distinge, ci prevede doar că hotărârea trebuie să aibă ca obiect fuziunea sau divizarea, condiţie care a reţinut că este îndeplinită în speţă, acţionarii întrunindu-se pentru a hotărî reluarea procedurii de divizare, conform hotărârilor adunării generale din 5.05.2009 şi 20.08.2009.
Instanţa de fond a mai reţinut că, reclamanţii PI şi PG au votat pentru proiectul de divizare, prin Hotărârea AGEA din 20.08.2009 s-a aprobat divizarea parţială a SCLSA, conform Proiectului de divizare nr. 1758/5.05.2009, conform căruia, trebuiau să se desprindă 10 societăţi, ce urmau să preia o parte din activul şi pasivul SCLSA, printre care se afla şi SCISRL, având ca asociaţi pe cei doi reclamanţi.
Tribunalul a constatat că, prin sentinţa nr. 288/9.06.2011, pronunţată de Tribunalul Gorj, Secţia Comercială, s-a respins acţiunea pentru anularea Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din 5.05.2009 şi pentru constatarea nulităţii absolute a acesteia, precum şi pentru anularea Proiectului de divizare nr. 1758/5.05.2009, sentinţă irevocabilă prin respingerea recursului, conform deciziei nr. 237/R, pronunţată în dosarul nr.49930/95/2009, de către Curtea de Apel Braşov.
Astfel, a reţinut Tribunalul Dolj, instanţele de judecată au stabilit irevocabil legalitatea hotărârii prin care s-a aprobat, în unanimitate, divizarea parţială a SCLSA, conform proiectului de divizare, publicat în Monitorul Oficial nr. 2844/27.05.2009, inclusiv cei doi reclamanţi, PI şi PG, ce urmau să preia, în calitate de asociaţi, o nouă societate, SCISRL, acest fapt răspunzând intereselor lor de acţionari ai SCLSA, pentru care au votat.
Instanţa de fond a mai reţinut că, pârâta SCLSA a susţinut, în întâmpinare, că Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din 15.04.2015 nu a avut ca obiect aprobarea divizării şi, astfel, nu se încadrează în cazul prev. la litera d, alin.1 , art.134, ori, însă nu a împărtăşit acest raţionament reţinând că, la alin. 21 al art.134, se prevede, în mod distinct, cazul acţionarilor care nu sunt în favoarea divizării, în sensul că ei îşi pot exercita dreptul de retragere în termen de 30 de zile de la publicarea proiectului de divizare, ori, în speţa de faţă, tribunalul a constatat că este vorba de cazul opus, respectiv acţionarii sunt pentru divizare, deci, nu se aplică acest alineat, ci, evident, celălalt, respectiv alin.1 lit.d.
Tribunalul a considerat că, legiuitorul a reglementat special cazul acţionarilor, care sunt împotriva divizării, reţinând că, cei care sunt pentru divizare se raportează la litera d, caz în care termenul de 30 de zile curge de la data adunării AGEA, care, în speţă, a avut loc pe 15.04.2015, cererile de retragere au fost puse la poştă la 7.05.2015 şi au fost primite de SCLSA la 8.05.2015, chiar dacă aceasta nu a recunoscut, fiind de rea credinţă, confirmarea de primire existentă la dosar dovedind acest lucru.
Instanţa de fond a mai constatat că, o parte din acţionarii, care nu au fost de acord cu divizarea şi nu au fost prezenţi la adoptarea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din 5.05.2009, au solicitat retragerea din societate, cereri admise de instanţă prin sentinţa nr. 59/2.05.2012, prin sentinţa nr. 345/2.12.2013, ale Tribunalului Gorj, Secţia a II a Civilă.
Faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei PI, invocată de apărătorul pârâtei SCLSA, instanţa de fond a considerat că, şi aceasta este neîntemeiată, reţinând că, reclamanţii PI şi PG au votat în favoarea proiectului de divizare, nu au fost de acord cu Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din 15.04.2015, reclamantul PG a lipsit de la adunare, iar, în ce priveşte pe reclamanta PI, tribunalul a constatat că pârâta SCLSA nu a depus la dosar niciun înscris, din care să rezulte că aceasta ar fi votat pentru această hotărâre, iar pârâta SCLSA nu a depus niciun act din care să rezulte modalitatea de vot a asociaţilor prezenţi.
În concluzie, instanţa de fond a reţinut că, cei doi reclamanţi, PI şi PG, acţionari la SCLSA, au votat pentru divizarea societăţii, pentru proiectul de divizare, documente a căror legalitate a fost constatată irevocabil de instanţa judecătorească, astfel că a considerat că, ei au dreptul să decidă cu privire la acţiunile lor, la patrimoniul lor, atâta timp cât Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor nr.1 din 15.04.2015 contrazice pe cea din 2009, pentru care au votat şi ignoră inclusiv proiectul de divizare pentru care aceştia au votat şi a cărui legalitate a fost de asemenea constatată irevocabil de o instanţă de judecată.
Instanţa a mai considerat că, reclamanţii PI şi PG au dreptul de a se retrage din societate, atâta timp cât aceasta se îndreaptă spre o direcţie pe care aceştia nu o mai acceptă şi nu o mai doresc, fiind liberi să decidă ce anume doresc să facă cu patrimoniul lor, ei neputând rămâne în societate contrar voinţei lor.
Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Gorj a declarat apel, în termen legal, pârâta SCLSA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând, într-o primă teză, admiterea apelului, schimbarea sentinţei în sensul admiterii excepţiei inadmisibilităţii şi respingerea cererii de chemare în judecată, precum şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată şi, într-o teză subsidiară, admiterea apelului, schimbarea sentinţei, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei PI şi respingerea cererii formulate de aceasta, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele de apel, pârâta SCLSA a invocat că, instanţa de fond, prin sentinţa pronunţată, a făcut o interpretare greşită a dispoziţiilor art.134 alin.1 lit.d din Legea nr.31/1990, în sensul că această dispoziţie legală ar da posibilitatea şi acţionarilor care au votat pentru divizare de a formula cerere de retragere din societate, deoarece alineatul 21 al textului de lege reglementează situaţia acţionarilor care nu sunt în favoarea fuziunii şi divizării, întrucât dispoziţiile art.134 alin.1 şi alin.21 nu reglementează două cazuri distincte, ci dispoziţia legală are în vedere numai acţionarii care au votat împotriva unei proceduri de divizare a societăţii.
Apelanta pârâtă SCLSA a mai invocat că, interpretând sistemic dispoziţiile prevăzute de art.134 alin.1 lit.d, cât şi la alin.21, rezultă că dispoziţiile legale fac trimitere la aceeaşi categorie de acţionari, respectiv cei care nu sunt în favoarea fuziunii sau divizării şi are ca obiect hotărâri prin care să se fi aprobat o procedură de divizare sau fuziune.
Apelanta pârâtă SCLSA a susţinut că art.134 alin.21 din Legea nr.31/1990 nu completează cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, pentru retragerea acţionarilor, ci reglementează termenul pentru exercitarea acestui drept, în cazurile prevăzute de art.2461 şi art.2462 şi că reclamanţii PI şi PG nu se încadrează în niciuna din situaţiile prevăzute de art.134 alin.1 lit.a-d din aceeaşi lege.
O altă critică invocată de apelanta pârâtă SCLSA a vizat excepţia inadmisibilităţii cererii, pe care, în opinia sa, instanţa de fond a respins-o în mod nefondat, întrucât procedura imperativă prevăzută de art.134 alin.2 şi 3 din Legea nr.31/1990 nu a fost respectată de către reclamanţii PI şi PG, deoarece nu au depus nici acţiunile, nici certificatele de acţionar.
O ultimă critică, susţinută de apelanta pârâtă SC LOTUS SA, s-a referit la faptul că reclamanta PI nu justifică în cauză calitatea procesuală activă, deoarece, din examinarea procesului-verbal de şedinţă din data de 15.04.2015, nu rezultă că reclamanta ar fi votat împotrivă sau ar fi cerut să se consemneze aceasta, în cadrul Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din data de 15.04.2015.
La data de 25 aprilie 2016, intimaţii reclamanţi PI şi PG au depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, invocând că, dispoziţiile art.134 alin.1 lit.d din Legea nr.31/1990 impun condiţia ca acţionarii să fi votat în favoarea unei hotărâri a Adunării Generale a Acţionarilor, care are ca obiect fuziunea sau divizarea societăţii, dar nu vizează hotărâri care privesc doar iniţierea sau pornirea acestor proceduri, iar în alineatul 2 al textului de lege se prevede, fără nicio restricţie sau limitare, că dreptul de retragere poate fi exercitat în termen de 30 de zile.
În cuprinsul întâmpinării, intimaţii reclamanţi PI şi PG au mai invocat că, apelanta pârâtă SCLSA face referire, în mod nefondat, la dispoziţiile art.134 alin.21 din Legea nr.31/1990, întrucât acest text de lege este o excepţie de la regula generală prevăzută de art.134 alin.1 şi 2, dar care nu le este aplicabil, ci cele prevăzute de art.134 alin.1 şi 2 din Legea nr.31/1990.
În opinia intimaţilor reclamanţi PI şi PG, dacă legiuitorul vroia să dea drept de retragere doar acţionarilor care nu au votat în favoarea unei Adunări Generale a Acţionarilor, ce are ca obiect doar iniţierea sau începerea divizării, iar nu şi acţionarii care au votat în favoarea unei Adunări Generale a Acţionarilor, ce are ca obiect întreruperea sau sistarea divizării, ar fi prevăzut expres şi limitativ, în art.134 alin.1 din Legea nr.31/1990, ori, este clar că, prin prevederile generale în materia retragerii din societate, legiuitorul a lăsat deschisă această cale tuturor acţionarilor care nu au votat în favoarea unei hotărâri a Adunării Generale a Acţionarilor, având ca obiect divizarea, atât în forma invocată anterior, cât şi atunci când, prin aceasta, s-a decis, împotriva voinţei lor, întreruperea, sistarea sau neducerea la bun sfârşit a unei divizări stabilite şi acceptate legal, cu votul majorităţii, prin Hotărârile Adunării Generale a Acţionarilor din datele de 5.05.2009 şi 20.08.2009 şi conform hotărârii judecătoreşti pronunţate de Tribunalul Gorj – sentinţa nr.228 din 9.06.2011, rămasă definitivă prin decizia nr.237/R din 8.02.2012 a Curţii de Apel Braşov.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, intimaţii reclamanţi PI şi PG au susţinut că, au făcut dovada depunerii cererilor de retragere, la sediul SCLSA, la data de 7.05, în termenul legal de 30 de zile, prin borderoul şi confirmarea de primire de la Oficiul poştal, însă apelanta pârâtă SC LOTUS SA a refuzat să le permită depunerea acţiunilor, întrucât nu le-a comunicat niciun răspuns la solicitarea lor, iar acestea nu puteau fi expediate prin poştă, având în vedere valoarea foarte mare.
Intimaţii reclamanţi PI şi PG au arătat că, aceeaşi excepţie, vizând nedepunerea acţiunilor, a mai fost invocată şi în alte litigii, însă atât instanţa de fond, cât şi cele de control judiciar, au respins-o.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei PI, intimaţii reclamanţi PI şi PG au invocat că, potrivit procesului-verbal încheiat la data Adunării Generale a Acţionarilor din data de 15.04.2015, nu reiese faptul că aceasta ar fi semnat procesul-verbal sau că ar fi fost de acord cu această hotărâre, în acesta menţionându-se doar că acţionarii, ce deţin 90.545 acţiuni, au votat împotriva hotărârii, dar fără a-i nominaliza efectiv.
Analizând sentinţa pronunţată de Tribunalul Gorj prin prisma motivelor de apel şi a apărărilor invocate prin întâmpinare, precum şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea a constatat că apelul este fondat, pentru considerentele următoare:
Din examinarea procesului-verbal încheiat la data de 15.04.2015 (filele nr.104-109 dosar fond) a reieşit că şedinţa Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor SCLSA a avut ca ordine de zi:
1.reluarea procedurii de divizare a societăţii, conform hotărârilor adunărilor generale din datele de 5.05.2009 şi de 20.08.2009;
2. împuternicirea Consiliului de Administraţie pentru întocmirea proiectului de divizare, în baza proiectului de divizare nr.1758 din 5.05.2009;
3. împuternicirea Consiliului de Administraţie să solicite desemnarea de către judecătorul delegat a experţilor pentru examinarea proiectului de divizare şi întocmirea raportului scris către acţionari;
4. împuternicirea Consiliului de Administraţie să solicite desemnarea de către judecătorul delegat a experţilor autorizaţi să îndeplinească drepturile de retragere în cazul aprobării divizării;
5. prelungirea duratei contractelor de închiriere având ca obiect spaţiile menţionate în proiectul de divizare nr.1758/5.05.2009 până la înregistrarea definitivă a menţiunilor privind divizarea societăţii.
Prin hotărârea nr.1 din 15.04.2015, Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor a SCLSA a decis că nu se aprobă reluarea procedurii de divizare a societăţii, conform hotărârilor Adunărilor Generale ale Acţionarilor din 5.05.2009 şi 20.08.2009, actualizarea situaţiilor financiare, desemnarea experţilor pentru consultarea proiectului de divizare actualizat şi prelungirea duratei contractelor de închiriere ce fac obiectul proiectului de divizare nr.1758 din 5.05.2009, acestea fiind reziliate.
Prin acţiunea introductivă promovată la data de 19 octombrie 2015, reclamanţii PI şi PG au solicitat să se ia act de retragerea acestora din SCLSA şi obligarea acesteia la plata contravalorii acţiunilor deţinute, cu dobânda aferentă, invocând că, deşi au solicitat pârâtei să ia măsurile necesare în vederea reluării procedurii de divizare, prin actualizarea proiectului de divizare şi aprobarea acestuia, iar aceasta şi-a exprimat, iniţial, acordul convocării adunării generale a acţionarilor, ulterior, prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor nr.1 din 15.04.2015, s-a respins reluarea procedurii de divizare, fiindu-le astfel prejudiciate în mod grav interesele, prin exercitarea unui abuz de drept, de către acţionarii majoritari.
În conformitate cu dispoziţiile art.134 alin.1 lit.a) – d) din Legea nr.31/1990, acţionarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale au dreptul de a se retrage din societate şi de a solicita cumpărarea acţiunilor lor de către societate, numai dacă respectiva hotărâre a adunării generale are ca obiect:
Potrivit dispoziţiilor legale invocate, a reieşit că, deşi societatea pe acţiuni nu are caracter intuitu personae, legiuitorul a reglementat şi cazurile de retragere a acţionarilor care nu sunt de acord cu hotărârile adunării generale, care modifică esenţial condiţiile economice şi juridice ale fondatorilor societăţii, cum ar fi schimbarea obiectului principal de activitate, schimbarea sediului sau a formei sociale, în cazul fuziunii ori divizării.
Retragerea acţionarilor, în condiţiile art.134 din Legea nr.31/1990, este o excepţie de la principiul transferului liber al acţiunilor, însă acest drept este limitat de legiuitor, pentru cazurile expres prevăzute la lit.a) – d), dar şi de către acţionari, prin anumite restricţii şi condiţionări înscrise în actul constitutiv.
Potrivit dispoziţiilor art.134 alin.1 lit.d) din Legea nr.31/1990, aplicabile în speţă, acţionarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale au dreptul de a se retrage din societate (…) numai dacă respectiva hotărâre are ca obiect fuziunea sau divizarea societăţii.
Alineatul 2 al textului de lege reglementează termenul în care poate fi exercitat dreptul de retragere, şi anume în 30 de zile, de la data adoptării hotărârii adunării generale, iar alineatul 3 reglementează obligaţia de a depune la sediul social, alături de declaraţia scrisă de retragere, acţiunile pe care le posedă sau, după caz, certificatele de acţionar, emise potrivit art.97.
Din interpretarea textului de lege invocat, rezultă că, în alineatul 1 sunt reglementate condiţiile de fond, ce trebuie îndeplinite în cazul retragerii acţionarilor din societate, în alineatul 2 este prevăzut termenul în care se poate exercita acest drept, iar în alineatul 3 sunt reglementate condiţiile de formă.
În ceea ce priveşte condiţiile de fond, textul de lege prevede expres o condiţie, ce vizează acţionarii şi anume: „acţionarii care nu au votat în favoarea hotărârii”, deci aceştia trebuie să fi votat împotrivă sau contra hotărârii adoptate ori să se abţină şi una, ce se referă la obiectul hotărârii adunării generale şi anume: „numai dacă respectiva hotărâre a adunării generale are ca obiect (…) divizarea societăţii”, deci prin aceasta să se fi decis divizarea societăţii, să fie o hotărâre de divizare. Aceste condiţii legale trebuie îndeplinite cumulativ.
Aceasta este interpretarea impusă atât de logica firească a realităţii, dar şi de cea juridică, de a-i permite acţionarului, care nu este de acord cu hotărârea adunării generale, ce vizează modificări importante ale elementelor esenţiale şi de structură ale societăţii, şi anume în cazurile reglementate expres şi limitativ la lit.a) – d) ale art.134 din Legea nr.31/1990.
În speţă, Curtea a constatat că, niciuna din condiţiile de fond, prevăzute de norma legală nu este îndeplinită, concluzia tribunalului fiind greşită.
Astfel, intimaţii reclamanţi PI şi PG nu au făcut dovada, conform art.249 Noul Cod procedură civilă, că au votat împotriva Hotărârii nr.1 din 15.04.2015.
Din examinarea tabelului nominal cu acţionarii pentru Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor din 15.04.2015 (filele nr.109-111 dosar fond), reiese că intimatul reclamant PG nu a fost prezent la această adunare, ci numai intimata reclamantă PI, care, este de necontestat, având în vedere poziţia sa procesuală, exprimată atât în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât şi în cel al cererii de apel, că a votat în favoarea şi pentru a fi reluat procesul de divizare a societăţii, ce fusese aprobată prin hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor anterioare din data de 5.05.2009.
Nu este îndeplinită nici condiţia, ce vizează obiectul hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor, întrucât, astfel cum s-a relevat, prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor nr.1 din 15.04.2014, „nu s-a aprobat reluarea procedurii de divizare a societăţii”, în timp ce textul de lege prevede imperativ să fie o hotărâre de divizare a societăţii, adică prin respectiva hotărâre să se fi decis divizarea societăţii. Or, în speţă, divizarea SCLSA s-a hotărât anterior, prin adoptarea proiectului de divizare nr.1758, prin Adunarea Generală a Acţionarilor din 5.05.2009.
În acest context, Curtea a constatat că, referirile şi considerentele instanţei de fond, cu privire la obiectul reglementării dispoziţiilor art.134 alin.21 din Legea nr.31/1990, exced cadrului procesual, întrucât această normă legală nu este incidentă în speţă, deoarece se referă la cazurile particulare, specifice de fuziune şi divizare, prevăzute de art.2461 (fuziunea prin absorbţie prin care una sau mai multe societăţi sunt dizolvate fără a intra în lichidare) şi de art.2462 din aceeaşi lege (divizarea în care societăţile beneficiare deţin împreună toate acţiunile sau părţile sociale ale societăţii divizate) şi care nu se regăsesc în prezenta cauză.
De asemenea, Curtea a constatat că, nu pot fi reţinute ca întemeiate nici considerentele instanţei de fond, referitoare la situaţia altor acţionari, care s-au retras din SCLSA, întrucât nu există nicio similitudine între acei acţionari, ce nu au fost de acord şi au votat împotriva hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor din 5.05.2009, prin care s-a aprobat divizarea societăţii, şi intimaţii reclamanţi PI şi PG, care au fost de acord cu divizarea societăţii şi sunt, şi în prezent, pentru reluarea acestui proces.
În contextul în care Curtea a constatat că, nu sunt îndeplinite condiţiile de fond prevăzute de art.134 alin.1 lit.d) din Legea nr.31/1990, pentru ca intimaţii reclamanţi PI şi PG să se poată retrage din societate, consideră că nu se mai impune examinarea condiţiilor de formă, ce vizează depunerea declaraţiilor de retragere şi a acţiunilor la sediul societăţii, întrucât aceste condiţii trebuie întrunite cumulativ.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, Curtea a constatat că sunt fondate criticile apelantei pârâte SCLSA, ce vizează faptul că nu sunt îndeplinite, in cazul intimaţilor reclamanţi PI şi PG, condiţiile prevăzute de art.134 alin.1 lit.d) din Legea nr.31/1990.
Având în vedere că, tribunalul a calificat, ca fiind o excepţie a inadmisibilităţii cererii, neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de normele legale invocate şi, pentru a fi respectate dispoziţiile art.478 Noul Cod procedură civilă, ce reglementează limitele efectului devolutiv, determinat de ceea ce s-a supus judecăţii la prima instanţă, Curtea va admite această excepţie.
În acest sens, Curtea a constatat că, potrivit art.22 alin.4 Noul Cod procedură civilă, judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă.
Ori, în speţă, chiar dacă apelanta pârâtă SCLSA, prin întâmpinarea formulată la data de 22.12.2015 (filele nr.123 – 126 dosar fond), a susţinut că, cererea reclamanţilor PI şi PG este inadmisibilă, întrucât nu se încadrează în ipoteza reglementată de art.134 alin.1 lit.d) din Legea nr.31/1990, tribunalul trebuia, în virtutea normei legale invocate, să dea o calificare juridică exactă şi corectă, după punerea în discuţia părţilor a acestor chestiuni, întrucât, în realitate, aceasta nu era o excepţie, astfel cum este definită şi reglementată de dispoziţiile art.245 şi art.246 Noul Cod procedură civilă, ci o apărare de fond, deoarece se impunea examinarea îndeplinirii condiţiilor de fond şi de formă ale dreptului de retragere a intimaţilor reclamanţi PI şi PG şi deci antamarea fondului (cauzei) dreptului acestora.
Practic, prin verificarea incidenţei în cauză a dispoziţiilor art.134 alin.1 lit.d), constând în îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii de fond – votul acţionarilor PI şi PG în Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor din 15.04.2015 şi obiectul hotărârii nr.1 din aceeaşi dată – şi a condiţiilor de formă – depunerea declaraţiilor de retragere şi a acţiunilor de către intimaţii reclamanţi, la sediul societăţii, tribunalul a judecat pe fond cauza, pronunţându-se asupra fondului dreptului de retragere al intimaţilor reclamanţi.
De asemenea, Curtea a constatat că, tribunalul a procedat, în mod greşit, soluţionând excepţia prin pronunţarea unei sentinţe, iar nu a unei încheieri, contrar dispoziţiilor art.248 alin.5 Noul Cod procedură civilă, care prevăd că încheierea prin care s-a respins excepţia, precum şi cea prin care, după admiterea excepţiei, instanţa a rămas în continuare învestită, pot fi atacate numai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel şi, deşi a menţionat că hotărârea este supusă apelului, nu a arătat şi instanţa la care se depune pentru exercitarea căii de atac, conform art.425 alin.3 Noul cod procedură civilă.
În ceea ce priveşte critica, ce vizează lipsa calităţii procesuale active a intimatei reclamante PI, invocată în subsidiar de apelanta pârâtă SCLSA, Curtea constată că, este nefondată, întrucât, în speţă, există identitate între persoana reclamantei PI şi titularul dreptului de retragere din societate.
Astfel, intimata reclamantă PI este acţionar al SCLSA, astfel încât acesta este titularul dreptului de a solicita, în principiu, retragerea din societate, însă verificarea modului cum a votat, în calitate de acţionar, în favoarea sau împotriva hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor, implică, astfel cum s-a relevat, examinarea pe fond a dreptului său de a se retrage, iar nu calitatea sau lipsa calităţii procesuale active.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse şi textele de lege invocate, Curtea a constatat că apelul este fondat şi, în temeiul art.480 alin.2 Cod procedură civilă, l-a admis, a schimbat în parte hotărârea Tribunalului Gorj, în sensul că a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea de chemare în judecată, fiind menţinute celelalte dispoziţiiale sentinţei.
