Conţinut speţă:
-at.598 NCPP- Contestaţie la executare.
Potrivit alin.(1),,Contestaţia împotriva executării penale se poate face în următoarele cazuri:
a)când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b)când executarea este îndreptată altei persoane decât cea prevăzută în hotârârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotârârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice alte cauze de strângere ori de micşorare a pedepsei.
(2) În cazurile prevăzute la alin 1 lit. a,b şi d, contestaţia se face ,după caz, la instanţa prevăzută la art 597 alin.1 sau 6 , iar în cazul prevăzut la alin 1 lit.c, la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.,,
(Tribunalul Bihor-Secţia penală – Sentinţa Penală Nr. 62/2015)
-Prin contestaţia la executare formulată de judecătorul delegat cu executare din cadrul Tribunalului Bihor la data de 27.01.2015 s-a solicitat instanţei aplicarea dispoziţiilor art. 6 C.pen. cu privire la pedeapsa de 14 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b şi c C.pen. 1969 pe o perioadă de 10 ani, stabilite prin sentinţa penală nr. 250/2011 pronunţată la data de 09.11.2011 de Tribunalul Bihor în dosar nr. 11996/111/2010, definitivă la data de 30.11.2011 prin neapelare, cu privire la inculpatul S.V.C.
S-a mai arătat că la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (30.11.2011) Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Bihor a emis pe seama numitului S.V.C., mandatul de executare a pedepsei nr. 359/2011, care nu a fost pus în executare întrucât susnumitul s-a sustras de la executarea pedepsei, fiind dat în urmărire prin Dispoziţia IGPR nr. 170865 din data de 24.06.2010 şi în urmărire internaţională prin mesajul BNI în dosar nr. 1981544/DGE din 02.04.2014. Deopotrivă, la data de 19.01.2012 a fost emis mandatul european de arestare nr. 1/2012, iar la data de 01.02.2012 a fost emis mandatul de urmărire internaţională nr. 1/2012.
Analizând actele şi lucrările dosarului Tribunalul reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 250/2011 pronunţată de Tribunalul Bihor la data de 09.11.2011, definitivă la data de 30.11.2011 prin neapelare s-a dispus condamnarea inculpatului S.V.C. pentru săvârşirea infracţiunii continuate de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 şi 5 C. pen. 1969 cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen. 1969 la pedeapsa de 14 ani închisoare.
Deopotrivă, au fost interzise ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza I, lit. b şi c C. pen. 1969. Tot astfel, s-a dispus interzicerea ca pedeapsă complementară a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I, lit. b şi c C. pen. 1969 pe o durata de 10 ani.
În baza acestei hotărâri a fost emis de Tribunalul Bihor mandatul de executare nr. 359/2011 din 30.11.2011, mandatul european de arestare nr. 1/2012 din 19.01.2012 şi mandatul de urmărire internaţionala nr. 1/2012 din 01.02.2012.
Condamnatul S.V.C. a fost încarcerat în temeiul mandatului de executare nr. 359/2011 din 30.11.2011 fiind în prezent în P.G.
Art. 6 alin. (1) C. pen. stipulează că atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.
Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie a apreciat, prin decizia nr. 7/2014 pronunţată în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, că la stabilirea maximului special ce trebuie avut în vedere potrivit art. 6 alin. (1) C.pen. nu trebuie luată în considerare cauza de majorare a pedepsei prevăzute pentru infracţiunea continuată.
Infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în forma continuată pentru care a fost stabilita pedeapsa de 14 ani închisoare are corespondent în noul Cod penal în art. 244 alin. 1 şi 2 cu aplicarea art. 36.
Având în vedere decizia nr. 7/HP/2014 Tribunalul apreciază că maximul special ce va fi avut în vedere pentru aplicarea art. 6 alin. (1) C.pen. este cel de 5 ani închisoare.
În ceea ce priveşte pedepsele complementare aplicate (şi pe cale de consecinţă şi în privinţa pedepselor accesorii), Tribunalul constată că sunt incidente dispoziţiile art. 6 alin 5 C.pen. potrivit cărora când legea noua este mai favorabila în condiţiile alin. 1-4, pedepsele complementare şi masurile de siguranţa neexecutate neprevăzute în legea noua nu se mai executa, iar cele care au corespondent în legea noua se executa în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta.
Faţă de aceste considerente, Tribunalul în baza art. 595 C. proc. pen. va admite sesizarea judecătorului delegat cu executarea din cadrul Tribunalului Bihor cu privire la incidenţa legii penale mai favorabile în temeiul art. 6 C.pen. referitor la pedeapsa principală de 14 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii continuate de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 şi 5 C. pen. 1969 cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen. 1969 şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b şi c C. pen. 1969 pe o perioadă de 10 ani, ambele aplicate condamnatului S.V.C.prin sentinţa penală nr. 250/2011 pronunţată de Tribunalul Bihor la data de 09.11.2011, definitivă la data de 30.11.2011 prin neapelare.
Va constata intervenirea legii penale mai favorabile pentru pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată condamnatului S.V.C. pentru săvârşirea infracţiunii continuate de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 şi 5 C. pen. 1969 cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen. 1969 prin sentinţa penală nr. 250/2011 pronunţată de Tribunalul Bihor la data de 09.11.2011, definitivă la data de 30.11.2011 prin neapelare.
In baza art. 6 alin. (1) C.pen. cu referire la decizia nr. 7/14.04.2014 pronunţata de ICCJ în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, va reduce pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată condamnatului S.V.C.pentru săvârşirea infracţiunii continuate de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 şi 5 C. pen. 1969 cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen. 1969 prin sentinţa penală nr. 250/2011 pronunţată de Tribunalul Bihor la data de 09.11.2011, definitivă la data de 30.11.2011 prin neapelare la maximul special de 5 ani închisoare prevăzut de art. 244 alin. 1 şi 2 C.pen. cu aplicarea art. 36 alin. 1 C.pen.
Va constata intervenirea legii penale mai favorabile pentru pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b şi c C. pen. 1969 aplicată pe o perioadă de 10 ani condamnatului S.V.C. prin sentinţa penală nr. 250/2011 pronunţată de Tribunalul Bihor la data de 09.11.2011, definitivă la data de 30.11.2011 prin neapelare.
În baza art. 6 alin.(5) C.pen. va reduce perioada pentru care s-a dispus pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de la 10 ani la 5 ani.
In baza art. 6 alin.(5) C.pen. va interzice condamnatului S.V.C. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi g C. pen. cu titlu de pedeapsa complementara pe o durata de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Va interzice condamnatului S.V.C. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi g C. pen. cu titlu de pedeapsa accesorie până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Va dispune anularea formelor de executare emise în baza sentinţei penale nr. 250/2011 pronunţată de Tribunalul Bihor la data de 09.11.2011, definitivă la data de 30.11.2011 prin neapelare şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Va dispune retragerea mandatului european de arestare nr. 1/19.01.2012 şi a mandatului de urmărire internaţionala nr. 1/01.2.2012, condamnatul S.V.C. fiind încarcerat în P.G.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
