Intabulare drept de proprietate dobândit prin act de adjudecare. Plângere împotriva refuzului registratorului de carte funciară de a întabula dreptul astfel dobândit. Obligaţia registratorului de a verifica exclusiv respectarea formelor prevăzute de lege de către actul în baza căruia se solicită întabularea.
Dispoziţiile art. 48 alin. 1 lit. a din Legea nr. 7/1996, , coroborate cu cele din art. 63 alin. 1 din Ordinul nr. 633/2006, impun registratorului obligaţia să verifice dacă înscrisul în temeiul căruia se solicită întăbularea este încheiat cu respectarea formelor prevăzute de lege, adică să cerceteze valabilitatea actului din punct de vedere al formei impuse de lege.
Secţia I civilă – Decizia civilă nr. 68/31 ianuarie 2013
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub dosar nr. 14633/306/2010, petentul SR a solicitat în contradictoriu cu intimaţii CIO, DGFP Sibiu, Municipiului Sibiu, reprezentat prin Primar, Biroul executorului judecătoresc CH şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sibiu să se dispună anularea încheierii de întabulare nr. 50503/2010 şi pe cale de consecinţă să se dispună întabularea petentului ca proprietar asupra imobilului înscris în CF nr. 100163 Şura Mare.
Prin sentinţa civilă nr. 226/2012, prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimaţilor OCPI Sibiu, Municipiului Sibiu, reprezentat prin Primar şi Biroul executorului judecătoresc CH şi a respins plângerea formulată de petentul SR în contradictoriu cu intimaţii CIO, DGFP Sibiu, Municipiului Sibiu, reprezentat prin Primar, Biroul executorului judecătoresc CH şi OCPI Sibiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin plângerea dedusă judecăţii, petentul a înţeles să atace încheierea nr. 50503/2010, prin care intimatul OCPI Sibiu a respins cererea acestuia de întabulare a dreptului său de proprietate în baza actului de adjudecare eliberat de Biroul executorului judecătoresc CH în dosarul execuţional nr. 104/2010.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că, potrivit evidenţelor de carte funciară, imobilul înscris în CF nr. 100163 Şura Mare nr. top. 2258/7 se află în proprietate intimatului CIO, conform încheierii de întabulare nr. 69411/2008. La data de 08.01.2009, prin încheierea nr. 629/2009, s-a notat în cartea funciară contractul de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat sub nr. 13 de către Biroul notarului public MR, precum şi interdicţia de înstrăinare şi grevare în favoarea petentului SR.
Ulterior, la data de 23.06.2009, prin încheierea nr. 27994, s-a întabulat dreptul de ipotecă dobândit prin lege, pentru suma de 60.590 lei, conform actului administrativ nr. 214492, în favoarea intimatei DGFP Sibiu. Acest act administrativ este de fapt procesul – verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 214492 prin care s-a înfiinţat sechestru asupra imobilului din litigiu în vederea recuperării creanţei de 60.590 lei datorată de intimatul debitor CIO bugetului de stat.
Petentul a formulat cerere de executare silită a titlului executoriu – contractul de împrumut cu garanţie imobiliară identificat mai sus, ce a format obiectul dosarului execuţional nr. 104/2010 aflat pe rolul Biroul executorului judecătoresc CH. Această executare silită s-a finalizat cu vânzarea imobilului din litigiu la licitaţie, petentul fiind adjudecatarul imobilului, conform actului de adjudecare emis de către executorul judecătoresc.
Intimata DGFP Sibiu a comunicat executorului judecătoresc, prin adresa nr. 384690/30.09.2010, că suma pentru care s-a înfiinţat sechestru asupra imobilului supus executării silite, nu a fost recuperată integral. Actele de dispoziţie ce ar interveni ulterior înscrierii sunt lovite de nulitate absolută.
Prima instanţă a reţinut că până la ridicarea sechestrului, care valorează ipotecă legală, nici un act de dispoziţie referitor la imobilul supus sechestrului, nu poate fi operat în cartea funciară.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, petentul SR, calificat de Tribunalul Sibiu drept apel, prin care a solicitat schimbarea sentinţei şi întabularea actului de adjudecare al BEJ CH din dosar execuţional nr.104/2010.
În expunerea motivelor, petentul apelant a susţinut că prima instanţă a interpretat greşit actul dedus judecăţii deoarece după întabularea interdicţiei de înstrăinare şi grevare prin încheiere conform nr. 629/8.01.2009 s-a întabulat sechestru asigurator în 23.06.2009 al DGFP. Deşi s-a făcut executare silită, DGFP Sibiu nu a solicitat anularea actului de adjudecare, iar acesta este un creditor chirografar şi poate executa alte bunuri ale debitorului.
Prin decizia civilă nr. 156/2012, Tribunalul Sibiu a respins apelul petentului, reţinând că în dosarul de executare silită format la solicitarea creditorului SR, organul fiscal DGFP Sibiu a comunicat executorului judecătoresc că există înscrisă ipotecă legală în favoarea sa astfel că executorul trebuia să procedeze conform art.154 OG 92/2003. Executorul judecătoresc constatând că în cauză asupra imobilului există întabulat un drept de ipotecă legală trebuia să nu procedeze la vânzarea silită a bunului pentru că astfel s-au încălcat prev. art. 129 alin. 9 OG 92/2003 conform cărora „înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care după înscriere vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziţie ce ar reveni ulterior înscrierii prevăzute la alineatul precedent sunt lovite de nulitate absolută”.
Concluzionând, Tribunalul a reţinut că instanţa de fond a făcut o legală aplicare a prevederilor art.129 şi 154 OG nr. 92/2003.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul, care a solicitat casarea hotărârilor instanţelor de fond şi admiterea plângerii aşa cum a fost formulată.
În expunerea motivelor, recurentul susţine că în mod greşit au fost reţinute dispoziţiile art. 63 din Ordinul nr. 633/2006 şi art. 129 alin. 9 din OG nr. 92/2003, deoarece imobilul a fost dobândit la licitaţie publică, în cadrul unei executări silite, aşa încât nu poate fi vorba de un act de dispoziţie.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea a reţinut următoarele:
Dispoziţiile art. 48 alin. 1 lit. a din Legea nr. 7/1996, astfel cum era în vigoare la data formulării cererii petentului, coroborate cu cele din art. 63 alin. 1 din Ordinul nr. 633/2006, impun registratorului obligaţia să verifice dacă înscrisul în temeiul căruia se solicită întăbularea este încheiat cu respectarea formelor prevăzute de lege, adică să cerceteze valabilitatea actului din punct de vedere al formei impuse de lege.
Ca urmare, atribuţiile registratorului sub aspectul examinării actului în baza căruia se solicită înscrierea unui drept real în cartea funciară se limitează numai la cerinţele formale ale actului, acesta neavând nicio competenţă în ce priveşte valabilitatea actului sub aspectul condiţiilor de fond.
Prevederile art. 63 alin. 11 din Ordinul nr. 633/2006 statuează că registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiţii speciale prevăzute de reglementările în vigoare. Aceste dispoziţii trebuie însă coroborate cu cele cuprinse în art. 63 alin. 1 din acelaşi ordin, care fac referire expresă la verificarea îndeplinirii condiţiilor formale cerute pentru validitatea actului, potrivit art. 20 şi 48 din Legea nr. 7/1996.
Prin încheierea de respingere a cererii petentului de întăbulare a dreptului său de proprietate în temeiul actului de adjudecare, registratorul reţine incidenţa prevederilor art. 129 alin. 9 din OG nr. 92/2003. Registratorul a apreciat că actul de adjudecare eliberat după înscrierea sechestrului în favoarea ANAF – DGFP Sibiu – AFP Sibiu reprezintă un act de dispoziţie în sensul normei juridice menţionate şi în consecinţă, este lovit de nulitate absolută.
Instanţa de fond şi cea de apel au considerat că în cauză sunt incidente prevederile art. 129 alin. 9 şi art. 154 din OG nr.92/2003 şi că actul de adjudecare este lovit de nulitate absolută, astfel că nu poate constitui titlu pentru întăbularea dreptului de proprietate al reclamantului.
Curtea constată că toate aceste aspecte reţinute de instanţele de fond reprezintă chestiuni care ţin de respectarea regulilor procedurale impuse în cadrul executării silite şi nu pot face obiectul examinării în procedura necontencioasă a soluţionării cererii de întabulare a dreptului de proprietate.
Faţă de dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 7/1996, raportat la art. 63 din Ordinul nr. 633/2006, registratorul avea obligaţia să verifice dacă actul de adjudecare îndeplineşte cerinţele formale de validitate. Sub acest aspect, Curtea constată că, potrivit art. 518 alin. 1 C. pr. civ., actul de adjudecare reprezintă titlul de proprietate al adjudecatarului, acesta având ca efect transmiterea proprietăţii imobilului de la debitor la adjudecatar şi că actul de adjudecare emis ca urmare a finalizării executării silite prin vânzare la licitaţie publică îndeplineşte cerinţele formale impuse de art. 516 C. pr. civ., astfel încât el este apt pentru a fi intabulat.
Nulitatea instituită de art. 129 alin. 9 din OG nr. 92/2003 nu vizează condiţiile de formă, astfel că nu putea face obiectul cenzurii registratorului, ci putea fi eventual invocată pe calea dreptului comun, de către partea interesată, urmând a fi constatată printr-o hotărâre judecătorească.
Pe de altă parte, Curtea reţine că acest act este opozabil intimatei. Potrivit art. 500 alin. 3 C. pr. civ., în cursul executării silite, executorul judecătoresc are obligaţia de a-i înştiinţa pe titularii drepturilor reale şi ale sarcinilor care grevează imobilul urmărit despre executare şi să îi citeze la termenele fixate pentru vânzarea imobilului.
În cauză executorul a comunicat către ANAF – DGFP Sibiu publicaţia de vânzare la licitaţie publică precum şi procesul verbal de licitaţie imobiliară prin care creditorul a fost declarat câştigător.
Faţă de cele ce preced, constatând că în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 48 din Legea nr. 7/1996, astfel cum era în vigoare la data formulării cererii de către petent, Curtea a constatat fondat recursul declarat de acesta, criticile invocate fiind circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., pe care l-a admis, a modificat decizia atacată, a admis apelul declarat de petent împotriva sentinţei primei instanţe pe care a schimbat-o în sensul că a admis plângerea formulată de petentul SR împotriva încheierii de întabulare nr. 50.503/2010 emisă de B.C.P.I. Sibiu şi în consecinţă a dispus întabularea dreptului de proprietate al petentului asupra imobilului înscris în CF 100.163 Şura Mare cu titlu de adjudecare, urmând ca, în temeiul art. 518 alin. 3, 4 C. pr. civ. să fie radiat, din oficiu, dreptul de ipotecă înscris sub C+2 prin încheierea nr. 27994/2009 în favoarea ANAF – DGFP Sibiu.
