Prin cererea înregistrată la Judecătoria Roşiorii de Vede la nr.1382/292 din 24 aprilie 2012, reclamanţii P.O. şi P. M. , în contradictoriu cu pârâţii F: P. şi F. E.D., au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să se dispună rezoluţiunea contractului de întreţinere nr.1848/14.07.1999 autentificat la BNP M.B. din Roşiorii de Vede, repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului menţionat şi acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În fapt, reclamanţii au arătat că la data de 14.07.1999, între autoarea acestora C. R. şi pârâtul F. P., căsătorit cu pârâta, a intervenit contractul de întreţinere nr.1848, prin intermediul căruia C. R. a transmis nuda proprietate şi cu garanţia contra evicţiunii totale sau parţiale, imobilul proprietatea sa, ce constă din una locuinţă din paiantă acoperită cu ţiglă, compusă din 2 camere şi sală, un grajd din paiantă cu şopron învelit cu plăci de azbociment, construcţii în suprafaţă de 801, 46 mp, locuinţa fiind încălzită cu sobe, precum şi suprafaţa de 571 mp teren aferent curte, grădină, cu tot ce este plantat şi împrejmuit, cu obligaţia dobânditorului de a-i acorda întreţinere şi îngrijire cu toate cele necesare traiului, până la încetarea sa din viaţă, când îi va face înmormântarea şi obiceiurile după datini. Până la deces, înstrăinătoarea şi-a rezervat, prin contractul menţionat, dreptul de uzufruct viager asupra imobilului transmis. Din anul 2006 şi până la decesul lui C. R., pârâţii nu şi-au mai îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, iar acest lucru în condiţiile în care starea sa de sănătate s-a deteriorat cu timpul, nu au mai contribuit nici la cheltuielile de întreţinere: curent electric, gaze, apă, etc., dar nici la cele privind hrana sa, nici măcar în situaţiile în care, efectiv, era în imposibilitatea să-şi procure singură alimentele din cauza stării de sănătate. Astfel, reclamanţii au mai arătat că, în tot acest timp ei au fost cei care au sprijinit-o pe aceasta cu cele necesare, iar la data de 22.11.2001 a intervenit decesul autoarei lor C.R., însă nici de această dată pârâţii nu au înţeles să-şi îndeplinească obligaţiile asumate prin contractul nr. 1848/14.07.1999, aceştia necontribuind în nici un fel la cheltuielile de înmormântare şi nici în continuare la cheltuielile şi organizarea parastaselor ulterioare, tot ei fiind cei care s-au ocupat de toate acestea, fiind succesorii defunctei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.1020 – 1021 Cod civil şi art.274 Cod procedură civilă.
În dovedire s-au depus înscrisuri şi s-au solicitat probele cu interogatoriu, înscrisuri şi martori.
La data de 28.06.2012, reclamanţii au depus la dosar cerere completatoare la cererea principală, în motivarea căreia au arătat că în încheierea de şedinţă din data de 14.06.2012 din dosar li s-a cerut completarea taxei judiciare de timbru până la suma de 51 lei, ei depunând doar 31 lei, precum şi completarea acesteia în raport de evaluarea imobilului construit din paiantă, acoperit cu ţiglă compus din 2 camere şi o sală, un grajd tot din paiantă, la fel şi un şopron învelit cu plăci de azbociment, toate dobândite de C. R. împreună cu soţul ei C. C., decedat în anul 1981 şi prin moştenire de la acesta în baza testamentului din 01.09.1980 încheiat la Notariatul Roşiorii de Vede, fără a se dezbate succesiunea, toate imobilele fiind amplasate pe o suprafaţă de 80,46 mp şi teren aferent de 571 mp Întrucât defuncta a fost scutită de plata impozitelor şi taxelor locale fiind văduvă de veteran de război, în conformitate cu prevederile Legii nr. 44/1994, aşa cum reiese din adeverinţa înregistrată la nr.633/ 07.05.2012 eliberată de primăria locală, şi ţinând seama de vechimea imobilului , consideră reclamanţii că împreună cu grajdul şi şopronul, valoarea estimativă este de 4.000 lei, iar a terenului de 571 mp este de 1.500 lei.
Pârâţii au formulat întâmpinare la data de 28 iunie 2012, prin care au solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor ca fiind neîntemeiată şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată. În fapt, au arătat că la data de 15.03.1999, au încheiat cu C. R. un contract de întreţinere în urma căruia au dobândit nuda proprietate asupra imobilului compus din casă de locuit din paiantă şi teren aferent situate în comuna B., judeţul TR, iar aceasta si-a păstrat dreptul de uzufruct viager. La data de 22.11.2011, C. R. a decedat, astfel că în prezent ei au dobândit proprietatea deplină. Au mai arătat pârâţii că reclamanţii nu sunt moştenitori legali ai defunctei, neavând vocaţie succesorală asupra bunurilor imobile ce au făcut obiectul contractului de întreţinere, contract care nu a fost rezolvat de către instanţa de judecată, astfel că testamentul universal întocmit în favoarea acestora nu le conferă nici un drept asupra imobilului, motive pentru care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor.
La dosarul cauzei s-a depus sentinţa civilă nr.1038/2.05.2012 pronunţată de Judecătoria Roşiorii de Vede în dosarul nr. 4857/292/2011 şi certificată de grefă din 06.09.2012 eliberată de Judecătoria Roşiorii de Vede, prin care se atestă că împotriva acestei sentinţe s-a formulat apel la data de 23.05.2012, dosarul fiind înaintat la data de 23.05.2012 pentru soluţionate, la Tribunalul Teleorman.
Prin sentinţa civilă mai sus menţionată, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii, pârâţii au fost obligaţi să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi paşnică folosinţă suprafaţa de teren intravilan de 571 mp situată în comuna B, judeţul TR; s-a dispus evacuarea pârâţilor din imobilul construcţie cu destinaţie de locuinţă amplasat pe acest teren, construit din BCA, compus din 2 camere, bucătărie şi hol, acoperit cu plăci de azbociment; s-a constatat că reclamanţii sunt proprietarii imobilului construcţie cu destinaţie de locuinţă amplasat pe terenul de 571 mp, construit din BCA, compus din 2 camere, bucătărie şi hol, acoperit cu plăci de azbociment şi a obligat pe pârâţi la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 519 lei.
Prin încheierea de şedinţă din data de 6.09.2012, instanţa în temeiul art.244 pct.1 Cod procedură civilă a dispus suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a sentinţei civile nr.1038/02 mai 2012 pronunţată de Judecătoria Roşiorii de Vede în dosarul civil nr. 4857/292/2011, prin care au fost obligaţi pârâţii (reclamanţii din prezenta cauză) să lase reclamanţilor (pârâţii din prezenta cauză) în deplină proprietate şi paşnică folosinţă suprafaţa de 571 mp situată în Comuna B, dispunându-se evacuarea din imobilul casă de locuit din BCA. Totodată, s-a constatat că pârâţii sunt proprietarii imobilului construcţie cu destinaţia de locuinţă, amplasat pe terenul în suprafaţă de 571 mp.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel P. M. şi O. , apel ce a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 139/14.11.2012 pronunţată de T. T. , devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 402/R din 22 februarie 2013 a C.A.B. , dată în dosarul nr. 4857/292/2011.
La data de 27.08.2013 reclamanţii P.O.şi P. M. au formulat cerere de repunere pe rol întrucât la 22.02.2013 a fost soluţionat dosarul civil nr. 4857/292/2011.. iar la termenul de judecată de astăzi 14.11.2013, instanţa după ce a pus în discuţia părţilor cererea de repunere pe rol, în temeiul art. 244 (2) Cod procedură civilă, a admis-o ca fiind întemeiată şi a rămas în pronunţare pe excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri şi s-au ataşat dosarele civile nr. 724/292/2008, 4857/292/2011.
Instanţa analizând prezenta cauză, conform art. 137 Cod procedură civilă ( în vigoare la data introducerii acţiunii) prin prisma excepţiei invocate de pârâţi, privind lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor, a admis-o pentru următoarele considerente :
Instanţa a fost învestită prin acţiunea reclamanţilor P. O. şi M. cu cererea privind rezoluţiunea contractului de întreţinere nr. 1848/14.07.1999, autentificat la B.N.P. M.B. încheiat între pretinsa autoare C. R. şi pârâţii F. P. şi E.D. şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului.
În motivarea cererii, în esenţă, reclamanţii au susţinut că pârâţii în calitate de debitori ai întreţinerii nu şi-au respectat obligaţia de întreţinere cu toate cele necesare traiului până la încetarea din viaţă a autoarei C. R., respectiv 22.11.2011 şi nici obligaţiile privind cheltuielile legate de înmormântare şi parastasele ulterioare.
În vederea soluţionării prezentei cauze s-a ataşat dosarul civil nr. 724/292/2008 fond şi cale de atac, din care rezultă că în urma unui litigiu anterior promovat în timpul vieţii de către C. R., a fost respinsă în mod irevocabil acţiunea acesteia privind rezoluţiunea contractului de întreţinere nr. 1848/1999, respectiv sentinţa civilă nr. 849/18 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria Roşiorii de Vede .
Totodată, prin sentinţa respectivă a fost admisă şi cererea reconvenţională formulată de P. F. şi E. D., constatându-se că aceştia sunt proprietari în devălmăşie asupra imobilului casă de locuit.
Prin decizia civilă nr. 641/R/2008 a fost admis recursul declarat de autoarea C. R. şi s-a modificat sentinţa civilă nr. 849/2008, în sensul că a fost respinsă ca inadmisibilă cererea reconvenţională a numiţilor F. P. şi E. D., prin care au cerut să li se constate dreptul de proprietate asupra locuinţei ce a făcut obiectul contractului de întreţinere, cu motivarea că, aceştia au dobândit doar nuda proprietate asupra locuinţei, urmând a intra şi în posesia imobilului şi a-şi întregi dreptul de proprietate numai la decesul autoarei.
C. R. a decedat la data de 22.11.2011, astfel că terenul în suprafaţă de 571 mp a intrat în stăpânirea deplină a pârâţilor, nuda proprietate dobândită prin contractul de întreţinere transformându-se în drept de proprietate, cu toate atributele sale, iar în ceea ce priveşte locuinţa aflată pe teren, aceasta aparţine pârâţilor fiind edificată de aceştia cu contribuţie exclusivă, imobilul vechi realizat din paiantă, fiind demolat.
În prezenta cauză reclamanţii au pretins că au legitimitate procesuală activă ca succesibili ai defunctei C. R. în baza testamentului depus la fila 4 lăsat de defunctă reclamanţilor, precum şi a declaraţiilor de acceptare a succesiunii autoarei. Instanţa a apreciat că reclamanţii nu-şi justifică calitatea procesuală activă cu testamentul depus, întrucât nu au dovedit dezbaterea succesiunii autoarei şi calitatea lor de moştenitori, cu certificat de moştenitor aşa cum prevăd dispoziţiilor art. 1133 Cod civil. Potrivit dispoziţiilor art. 1133 Cod civil, „Certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia”. Reclamanţii sunt prezumtivii succesibili testamentari, ceea ce nu echivalează cu calitatea de moştenitori testamentari ce ar fi putut fi dovedită cu un certificat de calitate de moştenitor. Chiar şi în aceste condiţii la data întocmirii testamentului 2 noiembrie 2011, în patrimoniul autoarei nu se mai găsea dreptul de proprietate asupra imobilului casă şi teren, întrucât acesta fusese transmis cu contract de întreţinere pârâţilor anterior, contract nereziliat, autoarea neavând la momentul respectiv decât un drept de uzufruct viager.
La moartea uzufructuarei C.R., dreptul de uzufruct a încetat astfel că pârâţii şi-au întregit atribuitele dreptului de proprietate dobândit prin efectul Contractului de întreţinere şi cu atributul folosinţei.
În concluzie, testamentul lăsat de autoarea C.R. reclamanţilor nu constituie titlul de proprietate pentru aceştia, deoarece la data decesului în patrimoniul autoarei nu se mai găsea dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu, fiind înstrăinat pârâţilor în timpul vieţii, defuncta păstrându-şi doar un drept de uzufruct viager, care s-a stins la moartea uzufructuarului – art. 746 Cod civil.
În prezent, reclamanţii au calitatea de succesibili testamentari cu titlu universal şi care le conferă un drept asupra eventualelor bunuri ce s-ar mai fi găsit în patrimoniul autoarei C. R. la data decesului, altele decât imobilul din Contractul de întreţinere. Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamatului şi cel care este titularul dreptului afirmat.
În cazul rezoluţiunii contractului de întreţinere, reclamanţii nu au legitimitate procesuală activă, întrucât la baza raportului juridic din prezenta cauză, se află convenţia părţilor încheiată între pârâţi şi autoarea C. R., respectiv contractul de întreţinere autentificat la nr. 1848/14.07.1999, prin care pârâţii au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului şi nu moştenirea prin care reclamanţii să emită pretenţii întemeiate pe testament.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanţa, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă (în vigoare), a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active invocate de pârâţi, şi pe cale de consecinţă a respins acţiunea ca fiind pornită de persoane fără calitate procesuală activă.
Instanţa, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a respins cererea pârâţilor privind plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită, întrucât la dosarul cauzei nu s-a depus documentul justificativ privind onorariu avocat.
