PLÂNGERE ÎMPOTRIVA ÎNCHEIERII DE CARTE FUNCIARA.
Art. 31 , art. 50 din Legea nr.7/1996.
Conform art. 31 cuprinsul cartii funciare în afara îngradirilor si exceptiilor legale, se considera exact numai în folosul persoanei care în virtutea unui act juridic cu titlu legal a dobândit cu buna credinta un drept real înscris în cartea funciara, dobânditorul fiind considerat de buna credinta daca la data înscrierii nu a fost notata o actiune ce contesta cuprinsul cartii funciare sau daca din titlul transmitatorului si din cuprinsul cartii funciare nu reiese vreo neconcordanta între acesta si situatia juridica reala.
Art. 50 prevede ca încheierea se comunica celui care a cerut înscrierea actului precum si celorlalte persoane interesate potrivit mentiunilor din cartea funciara privitor la imobil, încheierea putând fi atacata cu plângere.
Din probatiunea administrata rezulta ca reclamantul recurent este stranepotul proprietarului tabular, fiind prezumata calitatea sa de mostenitor iar faptul ca nu a fost parte în procesul de partaj îi profita acestuia, demonstrând nulitatea partajului si în aceste conditii orice partajare care nu a fost facuta în contradictoriu cu proprietarul tabular sau mostenitorii sai este lovita de nulitate absoluta, nu îi este opozabila si nu poate fi înscrisa în CF decât în momentul în care va obtine si acordul acestora.
DECIZIA CIVILA NR. 1540/R/12 martie 2013
pronuntata în dosar nr. 1596/266/2010
Prin sentinta civila nr.1166/14.09.2011 pronuntata de J.N.O. a respins actiunea civila formulata de petentul S.G. în contradictoriu cu intimatele C.V. si A.S.C. Nu s-au acordat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca prin Încheierea nr. 5865/22.10.2009 data de B.C.P.I. N.O. a fost admisa cererea introdusa de C.V. privind intabularea în cartea funciara a titlului executoriu – Sentinta civila nr. 766/2006, pronuntata de J.N.O., cererea fiind solutionata la data de 12.11.2009.
La dosarul cauzei a fost atasat dosarul cu nr.289/266/2010, dosar în care aceeasi încheiere de carte funciara a fost atacata de catre numitul S.D., care însa nu are nicio legatura de rudenie cu petentul S.G., cerere care i-a fost respinsa de instanta ca fiind tardiv introdusa.
În sustinerea cererii sale, petentul S.G. a aratat ca el este succesorul legal al proprietarei tabulare S.A., nascuta O., si fata de care nu a fost comunicat titlul în baza caruia s-au derulat operatiunile de carte funciara. Petentul a mai aratat ca aceasta proprietara tabulara a fost strabunica lui, însa nu a facut dovada celor afirmate în sustinerea cererii.
În dosarul atasat având nr.289/266/2010, prin contractul de donatie autentificat prin Încheierea nr.145 din data de 16.11.1962 de Notariatul de Stat al Raionului Oas, proprietara tabulara S.A., în calitate de donatoare, a donat imobilul din litigiu catre donatara C.C. N. O., astfel ca cererea petentului a fost apreciata ca fiind nefondata, iar înscrierile în CF s-au efectuat în baza unor titluri executorii definitive si irevocabile.
Fata de aceste împrejurari, prima instanta a respins cererea petentului si nu a acordat cheltuieli de judecata intimatelor, deoarece acestea nu au fost cuantificate si nici dovedite.
Împotriva acestei hotarâri, în termen legal, a declarat apel reclamantul S.G., solicitând admiterea apelului si schimbarea în tot a sentintei, în sensul admiterii actiunii, anulând Încheierea de carte funciara nr.5865/22.10.2009 si restabilind situatia anterioara, cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia civila nr.53/Ap din 03 aprilie 2012 pronuntata de T.S.M. s-a respins, ca fiind nefondat, apelul reclamantului S.G., declarat împotriva Sentintei civile nr.1166/2011, pronuntata de J.N.O., în contradictoriu cu intimatii F.S.M., societate cooperativa de gradul II, si A. N.O.
Pentru a pronunta astfel, tribunalul a retinut urmatoarele :
Reclamantul nu a probat calitatea sa de mostenitor al proprietarului tabular S.A.
Actele de stare civila pe care si-a structurat sustinerea apelantul dovedesc, cel mult, existenta unei legaturi de rudenie, iar nu calitatea de succesor, care presupune atât dovada vocatiei succesorale, cât si dovada acceptarii mostenirii.
Pe de alta parte, este întemeiata si obiectiunea intimatei referitoare la dovada legaturii de rudenie, din actele de stare civila rezultând univoc faptul ca parintii bunicului reclamantului au purtat prenumele D. si N., iar nu D. si A., cum a sustinut apelantul.
Reclamantul-apelant nu se încadreaza în sfera persoanelor, determinata prin art.50 din Legea nr.7/1996, carora încheierea de carte funciara trebuie sa le fie comunicata si, drept urmare, nici nu are acces la plângerea reglementata prin acelasi text. Daca are pretentii în legatura cu anumite drepturi înscrise în cartea funciara, el poate sa si le valorifice pe calea actiunilor de carte funciara.
Împotriva hotarârilor pronuntate în cauza, în termen legal a declarat recurs petentul S.G., solicitând modificarea în întregime a acestora în sensul admiterii plângerii împotriva încheierii de Carte Funciara nr.5865/22.10.2009, cu consecinta anularii încheierii si restabilirii situatiei anterioare din CF 1481.
În motivarea cererii sale, recurentul a aratat ca în calitate de descendent al proprietarei tabulare S.A., este îndreptatit sa se opuna înscrierii dreptului C.V., asa cum a fost acesta stabilit prin sentinta civila nr.766/19.09.2006 a J.N.O., în conditiile în care prin aceasta hotarâre s-au stabilit drepturi de proprietate fara sa fie introdusi în cauza toti proprietarii sau mostenitorii tuturor proprietarilor de carte funciara.
Prin întâmpinarea depusa la dosar, F.S.M. a solicitat respingerea recursului, doua fiind apararile pe care intimata si-a construit pozitia procesuala si care au fost, practic, reiterate : în primul rând faptul ca S.G. nu a fost parte în procesul finalizat prin sentinta civila nr.766/19.09.2006 a J. N.O., astfel încât nu are calitatea de a se opune înscrierii în cartea funciara a drepturilor stabilite prin hotarârea respectiva, cu atât mai mult cu cât nici nu a dovedit faptul ca este unicul mostenitor al proprietarei tabulare S.A., iar în al doilea rând, faptul ca atâta vreme cât hotarârea prin care s-a recunoscut dreptul intimatei nu a fost desfiintata, ea produce efecte erga omnes, fiind inadmisibila o solutie de respingere a efectelor hotarârii în cartea funciara.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut, în primul rând, faptul ca în mod incontestabil S.G. este stranepotul proprietarei tabulare S.A., iar în calitatea pe care o are, de descendent direct, este prezumata calitatea sa de mostenitor, fiind irelevant în acest proces daca este sau nu este unic mostenitor, câta vreme intimata nu a facut dovada acordului vreunui alt mostenitor asupra dreptului sau.
Se constata ca în sentinta civila nr.766/19.09.2006 a J.N.O. apar în calitate de pârâti numitii S.D. si S.V., în dreptul lui S.V. facându-se mentiunea ca acesta ar fi mostenitorul lui S.A., ceea ce este imposibil deoarece descendentul lui S.A. a decedat la 19 ianuarie 1987, dupa cum reiese din actele de stare civila depuse la dosar.
De altfel, recurentul a si invocat acest aspect prin înscrisul depus la 12 ianuarie 2011 la dosarul instantei de fond, fara însa ca instanta sau intimata sa se mai pronunte în legatura cu aceste afirmatii, desi au fost depuse actele de stare civila la dosar.
Apararea potrivit careia S.G. nu a fost parte în dosarul finalizat prin sentinta civila nr.766/19.09.2006 a J.N.O. este, în mod paradoxal, o aparare care profita recurentului deoarece demonstreaza nulitatea partajului efectuat prin sentinta respectiva asupra imobilului înscris în CF 1481.
Instanta nu este interesata în acest moment în mod deosebit de modul în care diferite organizatii cooperatiste si-au transferat dreptul de proprietate asupra unui imobil – parte dintr-un imobil mai mare asupra caruia mai multe persoane detin cote de proprietate – ci a analizat partajul realizat prin sentinta respectiva, partaj care nu este opozabil proprietarului care nu a fost chemat în proces, respectiv mostenitorului acestuia.
S-a constatat ca în CF 1481 sub B2, a fost înscris dreptul de proprietate al numitei S.A. nascuta O. în baza certificatului de mostenitor din 11 octombrie 1962, imobil din care s-a donat cota de 1/6 parti, adica 2/12 parti C.C.N. (B3) si s-a înstrainat lui S.D. 1/2 adica 6/12 parti, proprietara pastrându-si în continuare cota de 4/12 parti.
În aceste conditii, orice partajare care nu este facuta în contradictoriu cu S.A. sau cu mostenitorii acesteia, este lovita de nulitate absoluta, nu îi este acesteia opozabila si nu poate fi înscrisa în cartea funciara decât în momentul în care va obtine si acordul descendentilor acesteia.
Fata de cele retinute, în temeiul art.304 pct.9 combinat cu art.312 al.1-3 Cod procedura civila, instanta a admis recursul si a modificat în întregime hotarârile, admitând plângerea formulata împotriva încheierii de carte funciara nr.5865/22.10.2009, pe care a anulat-o si a dispus restabilirea situatiei anterioare în CF 1481.
În baza art.274 Cod procedura civila, a fost obligat intimata F.S.M. sa plateasca recurentului suma de 514 lei cheltuieli de judecata în apel si recurs conform dovezilor anexate, reprezentând taxa timbru si onorariu avocatial.
