Prin Rechizitoriul Parchetului nr. 115/D/P/2006 al Parchetului de pe lânga ÎCCJ – DIICOT s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului B. C. , pentru savârsirea infractiunii de falsificare de monede prev. de art . 282 alin . 1 cu aplic. art 41 alin . 2 Cod penal si a inculpatului I. G. V., pentru savârsirea infractiunii de punere în circulatie de monede falsificate, prev. de art . 282 alin. 2 cu aplic. art 41 alin . 2 Cod penal.
În cazul inculpatului B. C. s-a retinut ca, în baza unei rezolutii infractionale unice, în vara anului 2006 a contrafacut cel putin 20 bancnote de 50 lei cu ajutorul unei imprimante, pe care le-a dat inc. I. G. V si altor persoane ramase neidentificate pentru a fi plasate, urmarind obtinerea de foloase materiale.
Referitor la inculpatului I. G. V s-a retinut ca, în baza unei rezolutii infractionale unice, în cursul lunilor august-septembrie 2006, a pus în circulatie mai multe bancnote de 50 lei, din care 2 bancnote au fost recuperate, cunoscând ca acestea sunt falsificate, urmarind obtinerea de foloase materiale.
La termenul de judecata din data de 27.11.2008, primul termen de judecata cu procedura de citare legal îndeplinita si asistenta juridica asigurata inculpatilor, cu ocazia punerii în discutie a regularitatii actului de sesizare conform art. 300 C.p.p., s-a invocat exceptia necompetentei materiale a instantei, dat fiind faptul ca inculpatii au fost trimisi in judecata pentru savârsirea infractiunii de falsificare de monede prev. si ped. de art.282 c.p., fara ca in sarcina acestora sa se retina savârsirea infractiunii prev. de art.7 din Legea 39/2003 privind combaterea criminalitatii organizate. S-a mai arata ca, desi in art.2 din Legea nr.29/2003 este definita ca infractiune grava infractiunea de falsificarea de monede, în rechizitoriul Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie-Biroul Teritorial Prahova, nu se retine ca inculpatii ar fi comis aceasta infractiune grava raportat la dispozitiile art.7 din Legea 39/2003. Potrivit art.11 din Legea 39/2003, urmarirea penala a infractiunii prev. de art.7 din Legea 39/2003 se efectueaza in mod obligatoriu de procuror iar judecata se desfasoara in fond la tribunal, iar potrivit dispozitiilor Legii 504/2004 judecarea cauzei date in competenta D.I.I.C.O.T., se face in conformitate cu dispozitiile Codului de procedura penala. Ori, conform art.24 c.p.p., judecatoria are competenta generala iar potrivit art. 27 pct.1 lit.a C.p.p. infractiunea prevazuta de disp. art.282 c.p., nu se judeca in prima instanta de catre tribunal.
Examinând exceptia invocata, tribunalul constata ca nerespectarea normelor legale privind competenta materiala se sanctioneaza cu nulitate absoluta.
Astfel, în cuprinsul art. 197 alin.2 Cpp se arata expres ca dispozitiile relative la competenta dupa materie sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, iar potrivit alineatului 3 al aceluiasi articol, nulitatea prevazuta în alin.2 nu poate fi înlaturata în nici un mod, ea putând fi invocata în orice stare a procesului si luata în considerare chiar din oficiu.
În art. 27 pct. 1 C.p.p. sunt enumerate infractiunile prevazute de codul penal date în competenta materiala a tribunalului, respectiv cele care se judeca în prima instanta de tribunal.
Din cuprinsul actului de sesizare al instantei rezulta ca inculpatul B. C. a fost trimis în judecata pentru savârsirea infractiunii de falsificare de monede prev. de art . 282 alin . 1 cu aplic. art 41 alin . 2 Cod penal, iar inculpatul pentru savârsirea infractiunii de I. G. V punere în circulatie de monede falsificate, prev. de art . 282 alin. 2 cu aplic. art 41 alin . 2 Cod penal.
În raport de dispozitiile legale sus-mentionate se constata ca nici una din infractiunile ce formeaza obiectul prezentului dosar nu este data prin lege în competenta tribunalului pentru a fi solutionata în prima instanta.
Potrivit art. 300 C.p.p., instanta este datoare sa verifice din oficiu regularitatea actului de sesizare.
Prin urmare, constatând cu aceasta ocazie ca infractiunile pentru care inculpatii au fost trimisi în judecata nu sunt de competenta sa, tribunalul, în baza art. 39 c.p.p., a admis exceptia necompetentei materiale, iar în baza art.42 c.p.p. a declinat competenta solutionarii cauzei privind pe cei doi inculpati, în favoarea Judecatoriei Ploiesti.
