Plata unei taxe pe valoare adăugată înscrisă în mod eronat într-o factură nu conduce la exercitarea dreptului de deducere a TVA.
Potrivit pct. 82 alin. 3 din Normele de aplicare a Legii nr. 571/2003 – privind măsurile de simplificare, – în cazul serviciilor de construcţii montaj efectuate în favoarea reclamantei, pentru avansurile încasate, prestatorul trebuia să emită facturi fără taxa pe valoare adăugată şi să înscrie în factură menţiunea „taxare inversă”, taxa urmând a se calcula de către beneficiar şi a se înscrie în facturi, fiind preluată atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă în decontul de taxă.
Reclamanta este şi ea responsabilă, alături de prestator, pentru aplicarea măsurilor de simplificare, respectiv pentru faptul că prestatorul nu a menţionat „taxare inversă” în factura emisă, conform cu art. 160 alin. 5 din Legea nr. 571/2003.
Prin Sentinţa nr.802/CA din 22.09.2010 Tribunalul Bihor a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC „F” SRL Holod împotriva pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că
La data de 03.01.2007, reclamanta a încheiat cu SC MC SRL contractul cadru nr. C3 11001560500219, având ca obiect lucrări de construcţii montaj la hale porcine – modernizarea fermei de porci din localitatea Holod, jud. Bihor. Lucrările au fost finalizate în februarie 2008.
Pe parcursul anului 2007, SC MC SRL a emis mai multe facturi pentru plata unor avansuri, în regim de taxare inversă, fără TVA, aplicând măsurile de simplificare prevăzute de art. 82 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003. Valoarea totală a facturilor emise a fost de 1.017.834,37 lei, ceea ce corespunde cu valoarea lucrărilor, facturile fiind emise fără TVA.
La data de 03.03.2008, prestatorul de servicii SC MC SRL a emis factura fiscală cu nr. 6687340, pentru suma totală de 1.052.840,10 lei, din care suma de 168.101 lei reprezintă TVA aferent şi 884.740 lei reprezentând valoarea lucrărilor.
În urma cererii reclamantei, pârâta a aprobat rambursarea TVA în valoare de 173.057 lei, fiind inclus în această sumă şi TVA aferent facturii nr. 6687340/03.03.2008 – 168.101 lei. Ulterior, în 13.05.2009 s-a dispus de către pârâtă reverificarea rambursării TVA pentru perioada 01.01.2007 – 31.03.2008, faţă de nerespectarea măsurilor de simplificare, respectiv taxare inversă pentru avansurile facturate în 2007 şi stornate în 2008. Prin dispoziţia nr. 73226/18.05.2009, decizia de impunere nr. 356/18.05.2009 şi raportul de inspecţie fiscală nr. 73225/18.05.2009, pârâta a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de plată la bugetul de stat a sumei de 221.221 lei reprezentând TVA – 168.101 şi majorări de întârziere – 53.120 lei.
Instanţa constată că serviciilor furnizate de către SC MC SRL către reclamantă le sunt aplicabile măsurile de simplificare prevăzute de art. 160 din Legea nr. 571/2003, fapt necontestat de către părţi.
Potrivit pct. 82 alin. 3 din Normele de aplicare a Legii nr. 571/2003, în cazul serviciilor de construcţii montaj efectuate în favoarea reclamantei, pentru avansurile încasate, prestatorul trebuia să emită facturi fără taxa pe valoare adăugată şi să înscrie în factură menţiunea „taxare inversă”, taxa urmând a se calcula de către beneficiar şi a se înscrie în facturi, fiind preluată atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă în decontul de taxă. Din actele dosarului şi susţinerile părţilor, rezultă că prestatorul a emis facturi fără TVA pentru avansurile încasate în cursul anului 2007 – în valoare de 1.017.834,37 lei, respectând prevederile Legii nr. 571/2003.
În cazul lucrărilor de construcţii montaj realizate de către prestator pentru reclamantă , fiind încasate avansuri şi emise facturi în regim de taxare inversă până la data de 31.12.2007, însă factorul generator de taxare intervenind în anul 2008 , când se emite factura nr. 6687340/03.03.2008 – 1.052.840,10 lei, din care suma de 168.101 lei reprezintă TVA aferent şi 884.740 lei reprezentând valoarea lucrărilor, trebuia aplicat regimul normal de taxă numai dacă şi pentru diferenţa dintre valoarea lucrărilor pentru care faptul generator de taxă intervine în 2008 şi valoarea avansurilor încasate în 2007. Or, în speţă, valoarea lucrărilor pentru care s-a emis factura în martie 2008 este inferioară avansurilor facturate în 2007. Acesta este motivul pentru care şi această factură trebuia emisă în regim de taxare inversă.
Nu poate fi primită apărarea reclamantei în sensul că pârâta a încasat TVA de două ori, întrucât pârâta a încasat TVA de la prestator conform facturii nr. 6687340/03.03.2008, care este persoana obligată la plata taxei potrivit art. 150 Legea nr. 571/2003, iar reclamanta , care din eroare a achitat TVA către prestator, a solicitat rambursarea TVA de la pârâtă. În urma acestui mecanism, prin rambursarea TVA către reclamantă prin decizia de rambursare nr. 55007001130/02.07.2008, pârâta nu a mai încasat TVA pentru aceste operaţiuni, deşi ele nu sunt scutite de la plata TVA. Din plata eronată a unei sume de bani către prestator, în speţă TVA, nu se naşte dreptul reclamantei de a obţine acea sumă de la pârâtă, ci tot de la cel care a încasat suma fără drept.
De asemenea, atât timp cât reclamanta nu a atacat decizia de reverificare nr. 73183/13.05.2009, instanţa nu poate analiza dacă decizia este legală, dacă au existat motivele prevăzute de lege pentru a se trece la reverificarea reclamantei.
Instanţa mai reţine că reclamanta este şi ea responsabilă, alături de prestator, pentru aplicarea măsurilor de simplificare, respectiv pentru faptul că prestatorul nu a menţionat „taxare inversă” în factura emisă, conform cu art. 160 alin. 5 din Legea nr. 571/2003.
În ceea ce priveşte majorările de întârziere, instanţa reţine că acestea au fost corect aplicate şi calculate, în conformitate cu prevederile art. 120 alin. 2 din C.pr.fiscală, pentru diferenţele suplimentare de creanţe fiscale rezultate în urma modificării deciziei de impunere, majorările de întârziere se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenţei creanţei fiscale. Dat fiind că suma de 168.101 lei trebuia încasată de la prestator în termenul prevăzut de lege, în mod corect a apreciat pârâta că reclamanta datorează majorări de întârziere de la data rambursării către aceasta a TVA-ului, când s-a născut creanţa fiscală faţă de ea.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispoziţiile legale menţionate mai sus, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei.
Sentinţa a rămas irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 375/CA/2011 – R a Curţii de Apel Oradea
