Prin sentinţa civilă nr. 150/14.01.2014 a Judecătoriei Bacău, pronunţată în dosarul nr. 8914/180/2013 s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia de Proprietari nr. X în contradictoriu cu pârâta M.L., reţinându-se că suma de 637,26 lei, debit propriu-zis şi suma de 450,30 lei penalităţi, nu reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.
S-a arătat în motivarea sentinţei că, nu s-a depus o anexă la statutul asociaţiei (care stabileşte modul de determinare a obligaţiilor de plată) din care să rezulte că pârâta şi-a însuşit acest statut. Totodată, s-a arătat că nu s-au depus liste de plată din care să rezulte sumele datorate de fiecare proprietar şi în raport de care să se determine şi caracterul cert si exigibil al creanţei, nerezultând afişarea obligaţiilor de plată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, reclamanta.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
În motivarea apelului s-a arătat că, sentinţa este netemeinică şi nelegală, având în vedere că nu au fost analizate înscrisurile pe care reclamanta le-a comunicat la dosar şi din acestea rezultă caracterul cert, lichid si exigibil al creanţei solicitate.
În susţinerea apelului s-au depus înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că, în primul rând, reclamanta a declarat calea de atac a recursului, deşi instanţa a indicat în hotărârea atacată, calea de atac pe care urma să o declare reclamanta şi aceasta era apelul. Atâta vreme cât s-a declarat recurs, intimata a susţinut ca recursul trebuie respins, ca inadmisibil.
Totodată s-a arătat că, raportat la articolul 13 alin. 2 C.p.c., recursul declarat este şi nul, deoarece el nu a fost redactat prin avocat sau consilier juridic, astfel cum prevede articolul 486 Cpc.
Pe fond, intimata a solicitat respingerea apelului, deoarece listele de plată invocate de apelantă nu au fost afişate. Afişarea acestor liste se face doar sporadic, iar pentru cele afişate, intimata a solicitat în nenumărate rânduri explicaţii legate de modul de calcul, neprimind răspuns.
În combaterea apelului, s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii si nulităţii recursului declarat, tribunalul a reţinut că respectivele excepţii nu pot fi analizate raportat la dispoziţiile art. 457 Cpc şi din care rezultă că suntem in situaţia de a se pune în discuţie calificarea căii de atac drept apel.
Analizând motivele de apel invocate si apărările formulate prin raportare la înscrisurile depuse la dosar, tribunalul reţine că apelul este întemeiat, raportat la următoarele considerente :
Aşa cum rezultă din listele de plată şi din celelalte înscrisuri depuse inclusiv la fondul cauzei (dar pe care instanţa de fond nu le-a analizat deoarece, au ajuns, efectiv, la dosar, după pronunţare, deşi ele au fost înregistrate anterior – fila 132 dosar fond ) rezultă că sumele solicitate reclamantei-intimate reprezintă cota-parte aferentă apartamentului ce-l are in proprietate, cota-parte din cheltuielile comune si din care reclamanta este obligată, în raport de dispoziţiile articolului 3, lit. e si j din Legea 230/2007, indiferent de calitatea sa de membru al asociaţiei, prin însuşirea statutului asociaţiei de proprietar. Aceste cheltuieli, conform articolului 3 literele e si j din Legea 230/2007 sunt datorate în temeiul calităţii de proprietar al unui spaţiu de locuit situat într-un bloc de locuinţe-condominiu.
Raportat la fişa cheltuielilor (filele 3-5 dosar fond) rezultă ca reclamanta a solicitat suma de 637,26 lei debit si 450,30 lei penalităţi, pentru perioada martie 2011- martie 2013.
Şi in dosarul de apel a fost depusă o asemenea fişă pentru perioada decembrie 2008- octombrie 2011 (filele 31-36).
Raportându-se la perioada martie 2011- martie 2013, care a făcut obiectul cererii de chemare în judecată şi având obligaţiile înregistrate lunar ca debit propriu-zis, tribunalul reţine că suma datorată de pârâta-intimată este de 333 lei. La aceasta se va adăuga valoarea de 333 lei datorată cu titlul de penalităţi, cuantumul penalităţilor neputând depăşi valoarea debitului propriu-zis prin Hotărârile Adunării generale, astfel cum s-au depus la dosarul creanţei.
În consecinţă, văzând articolul 480 C.p.c., tribunalul va admite si va schimba sentinţa civilă apelată urmând a admite, în parte, cererea de chemare în judecată.
