Dosar nr. 38469/3/2014/a2
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCURESTI-SECŢIA a VII-a CIVILĂ
Sentinţa civilă nr. 3548
Şedinţa publică de la 17.04.2015
Tribunalul constituit din :
PREŞEDINTE –JUDECĂTOR SINDIC: CRE
GREFIER : CE
Pe rol se află soluţionarea cauzei civile, având ca obiect contestaţia la tabelul preliminar al creanţelor, formulată în temeiul dispoziţiilor legii 85/2014, de contestatoarea MG, în contradictoriu cu intimata WEC prin administrator judiciar OI şi prin administrator special RH.
Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc in şedinţa publică de la data de 06.04.2015, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integranta din prezenta, când, Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 17.04.2015.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de faţă:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civila sub nr.38469/3/2014/a2 la data de 06.02.2014, creditoarea MG, în contradictoriu cu pârâta WEC. prin administrator judiciar OI, a formulat contestație împotriva tabelului preliminar al creanţelor publicat de administratorul judiciar Omega Insolvency SRL la data de 30.01.2015 în BPI nr. 1929, solicitând refacerea tabelului preliminar de creanţe în sensul: modificării cuantumului creanţei sale de la 0.00 lei la 248.132,68 lei; modificării ordinii de prioritate conform valorii creanţelor.
În fapt, s-a arătat că societatea creditoare a derulat un raport comercial in temeiul Contractului de Asistenta nr. 0114/01.10.2010 având ca obiect servicii de asistenta si consultanta pentru implementarea Proiectului M dezvoltat de debitoare, servicii care au fost prestate conform anexelor.
S-a precizat că structura activităţii desfăşurate de către MG (ex Consulting) în baza contractului şi a anexelor semnat cu debitoarea cuprindea:
– identificarea terenurilor susceptibile a fi folosite pentru dezvoltarea unui parc eolian conform cererii exprese a beneficiarului;
– contactarea Consiliului Local, negocierea condiţiilor pentru eventuala cooperare in acest sens;
-prezentarea proiectului în fata Consiliului Local, susţinerea sa, discuţii cu cetăţenii, consilierii;
-coordonarea întocmirii cadastrului pentru terenurile ce intra in proiect conform înţelegerii cu Consiliul Local
– coordonarea întocmirii ridicărilor topografice generale si de detaliu
– realizarea studiilor Geotehnice aferente parcului eolian, lucrărilor de arta si a drumurilor si reţelelor electrice aferente parcului, altele decât cele interioare ale parcului;
-identificarea şi alegerea traseelor de drumuri si de reţele electrice -coordonarea planului de urbanism aferent;
-coordonarea întocmirii Documentaţiei Tehnice pentru Autorizaţia de Construcţie aferentă parcului eolian, drumurilor, altele decât cele interioare parcului, a lucrărilor de arta, a reţelelor electrice altele decât cele interioare parcului.
– pentru toate aceste DTAC uri – obţinerea tuturor Certificatelor de urbanism/ autorizaţiilor/avizelor necesare pe parcursul traseului obţinerii Autorizaţiei de Construcţie
– întocmirea tuturor documentaţiilor tehnice suport pentru aceste certificate, avize autorizaţii;
– întocmirea proiectelor de structura, arhitectura, instalaţii electrice interioare si exterioare parcului, a drumurilor si a altor lucrări adiacente.
– scoaterea din circuitul agricol a terenurilor afectate de construcţii, cu întocmirea documentaţiilor aferente.
– obţinerea Autorizaţie de construcţie
Aceste activităţi aferente Autorizaţie de construcţie, s-au oprit la nivelul anului 2013 din lipsa de finanţare, dar fiind necesara menţinerea contactului permanent cu Consiliul Local ( partener asociat la proiect) in vederea asigurării susţinerii in continuare a proiectului si furnizării documentelor necesare.
S-a mai arătat ca în ultimii doi ani, perioadă in care prevederile contractuale cu partenerii asociaţi nu au mai fost respectate de către debitoare prin neplata redevenţelor şi trenarea derulării proiectului, prin lipsa de decizie şi de finanţare – investitorii au solicitat in mod expres să se menţină proiectele si terenurile aferente, deşi nu au mai fost respectate clauzele contractual însușite de debitoare.
Pentru atingerea acestor obiective contestatoarea a păstrat contactul permanent cu Primăria pentru a împiedica rezilierea contractului având ca obiect concesionarea terenurilor fără de care ar fi fost imposibila finalizarea Proiectului Armenis dezvoltat de debitoare. Aceste fapte s-au concretizat pana in prezent prin întâlniri si discuţii lunare pe care reprezentantul MG le-a purtat cu reprezentanţii Primăriei in sensul reiterării in permanenta a dorinței investitorilor de a continua proiectul si de a-i asigura ca vor fi plătite datoriile către aceştia, dovada ca pana in prezent aceştia nu au formulat cerere de înscriere la masa credală.
S-a mai menţionat că pe lângă aceste activităţi, in urma depunerii cererii de returnare TVA de către debitoare in trimestrul trei 2013 la ANAF si a refuzului acestuia de a returna sumele solicitate, MG a preluat documentele contabile necesare, întocmirea si depunerea contestaţiilor la ANAF, susţinerea documentaţiei la serviciul de contestaţii – ANAF, însoţirea echipei de control in teren pentru verificări – activitate desfăşurata pe toată perioada anului 2014, ridicarea si predarea către beneficiar a documentelor de pe parcurs si a deciziilor finale – finalizată prin predarea din ianuarie 2015.
Din verificarea prin concordanta a acestor servicii prestate cu activitatea contestatoarei de la data încheierii contractului si pana in prezent rezulta ca prestaţiile sunt obligaţii contractuale si sunt in strânsă legătură cu serviciile prestate si cu creanţele cu care contestatoarea s-a înscris la masa credală.
Consideră contestatoarea că, in cazurile in care normele legale nu prevăd anumite tipuri de documente justificative, acestea trebuie proiectate pe baze logice, raţionale, astfel încât să-şi atingă scopul precum si a documentelor predate către beneficiar.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art.111 din Legea nr. 85/2014.
În dovedire, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.
În conformitate cu art.453 din C. proc. civ., solicită instanţei să oblige pârâtul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
La data de 06.03.2015 administratorul judiciar a depus o adresă prin care a arătat că solicită respingerea contestaţiei formulate de contestatoare pentru următoarele motive:
Administratorul judiciar a arătat că rapoartele de activitate depuse de contestator sunt sumare, sens în care acestea nu susţin activitatea de asistenţă şi consultanţă invocate. În al doilea rând s-a solicitat să se aibă în vedere că facturile propriu-zise invocate de contestator poartă denumirea de facturi proforme şi nu sunt semnate şi ştampilate de societate. Factura proformă este documentul emis de prestator prin care acesta specifică serviciile ce se vor presta, cu caracteristicile lor principale şi preţul. Spre deosebire de factura fiscală care reprezintă o cerere de plată pentru serviciile prestate, factura proformă nu este un document de plată, nu are valoare contabilă şi pot avea în mod exclusiv caracterul de invitaţie/ofertă/propunere de prestare de servicii. Acestea nu pot genera nicio obligaţie de plată faţă de contestator. Sub al doilea aspect, s-a mai arătat că, în ipoteza în care s-ar atribui valoare contabilă facturilor pro forme, acestea nu au fost acceptate la plată prin semnătură şi ştampilă.
În temeiul art.255 raportat la art.258 Cpc, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri în cadrul căreia contestatoarea şi administratorul judiciar au depus înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 17.11.2014 pronunţată în dosarul nr.38469/3/2014 al Tribunalului Bucureşti Secţia a VII a Civilă s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitorului, aflat în prezent în perioada de observaţie.
Administratorul judiciar a întocmit tabelul preliminar al creanţelor împotriva averii debitoarei, acesta fiind publicat în BPI la data de 30.01.2015. Potrivit menţiunilor efectuate în tabel de administratorul judiciar, creanţa contestatoarei a fost respinsă „având în vedere absenţa documentelor justificative ale serviciilor enumerate în raportul de activitate.”
În fapt, instanţa reţine că între părţi a fost încheiat contractul de asistenţă nr.0114/01.10.2010 având ca obiect prestarea de către contestatoare de servicii de asistenţă şi consultanţă pentru implementarea proiectelor de energie dezvoltate de debitoare, în toate etapele de execuţie ale acestora până la obţinerea autorizaţiei de construire, etape ce sunt descrise în anexe ale contractului (potrivit art.1.1 din contract).
Contractul a fost încheiat pentru o perioadă de un an, urmând a fi considerat prelungit de plin drept pentru o nouă perioadă de un an dacă niciuna dintre părţi nu notifică celeilalte părţi intenţia sa de încetare a contractului cu cel puţin 30 zile înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat (potrivit art.2.2 din contract).
În ceea ce priveşte preţul serviciilor de asistenţă, părţile au stipulat că beneficiarul (debitoarea în speţă) va plăti lunar prestatorului (contestatoarea în cauză), pe baza unui raport de activitate, cu titlu de preţ, suma de 2.500 euro, la care se adaugă TVA. Plata se va face lunar în termen de 15 zile de la data primirii facturii de către prestator (conform art.4.1 şi art.4.2 din contract).
Contestatoarea a solicitat înscrierea în tabelul preliminar a creanţei sale în cuantum de 248.132,68 lei reprezentând preţ lunar de 2500 euro la care se adaugă TVA pentru serviciile prestate în perioada iunie 2013 – noiembrie 2014;
Pentru aceste sume contestatorul nu a emis facturi fiscale, dar a depus facturi proforme şi rapoarte de activitate aferente fiecărei luni.
În drept, instanţa reţine că executarea și efectele contractului anterior menţionat sunt supuse legii vechi, în temeiul dispozițiilor art.5 alin.1 şi art.102 alin.1 din Legea nr.71/20011, actul fiind încheiat anterior intrării în vigoare a noului Cod civil.
Soluționarea cererii contestatoarei implică analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile contractuale în persoana societăţii debitoare. Astfel, potrivit art. 969 alin. 1 C. civ. din anul 1864, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante (pacta sunt servanda).
De asemenea, potrivit art. 1073, creditorul are dreptul a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare. Din interpretarea acestui text legal rezultă că debitorul trebuie să îşi fi asumat prin contract obligaţia a cărei executare este solicitată de către creditor.
Potrivit art. 1169 C. civ. din anul 1864, „cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”. Din punctul de vedere al repartizării sarcinii probei între creditor şi debitor, creditorul care pretinde executarea obligaţiei trebuie să dovedească existenţa ei, debitorului revenindu-i sarcina de a proba executarea.
Pentru a se angaja răspunderea civilă contractuală este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor elemente: existenţa unei fapte ilicite, prin care se încalcă o anumită obligaţie, aducându-se prin aceasta atingere unui drept subiectiv; săvârşirea cu vinovăţie a acestei fapte, ca element subiectiv al răspunderii; existenţa unui prejudiciu patrimonial; raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu. Un cocontractant poate solicita angajarea răspunderii civile contractuale a celuilalt cocontractant numai în cazul în care acesta nu şi-a îndeplinit culpabil una dintre obligaţiile asumate prin contract.
De asemenea, tribunalul reţine că în materia răspunderii civile contractuale, creditorul trebuie să dovedească existenţa contractului, faptul că şi-a îndeplinit propria obligaţie şi faptul că obligaţia corelativă a dreptului său nu a fost executată.
Tribunalul apreciază că, prin probatoriul administrat, contestatoarea a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor răspunderii civile contractuale în sarcina intimatei debitoare cât privește neîndeplinirea de către aceasta din urmă a obligației de a achita sumele reprezentând preţul lunar al serviciilor prestate în perioada iunie 2013 – noiembrie 2014, în cuantum de 2.500 euro la care se adaugă TVA/luna, conform art.4.1 din contract.
Relativ la susţinerile administratorului judiciar, tribunalul apreciază că acestea sunt nefondate, pentru cele ce urmează a fi expuse:
S-a invocat faptul că nu se poate reţine efectivitatea prestării serviciilor din cauza modalităţii sumare în care au fost întocmite rapoartele de activitate. Această apărare nu poate fi reţinută întrucât toate activităţile menţionate în rapoartele de activitate se circumscriu obiectului contractului (ex: analiză eficienţă energetică a parcului, continuare lucrări pentru studiu de racordare, verificare instalaţii piloni de măsură, analiză stadiu derulare proiect, demersuri privind recuperare de TVA, negociere încheiere contracte de concesiune etc.). Se constată că modalitatea de întocmire a rapoartelor de activitate nu a pus administratorul judiciar în imposibilitatea de a verifica efectivitatea prestării serviciilor, astfel că simpla invocare de către acesta a neefectuării serviciilor nu este în măsură să conducă la o concluzie contrară celei ce rezultă din depunerea rapoartelor de activitate. Mai mult decât atât, potrivit contractului, nu era necesară prezentarea altor documente pentru justificarea serviciilor descrise în rapoartele de activitate.
În acelaşi sens se reţine că dovada demersurilor efectuate de contestatoare în vederea recuperării TVA-ului este predarea către debitoare a deciziei ANAF, astfel cum rezultă din procesul verbal de predare primire din 06.01.2015 semnat de reprezentantul societăţii mamă E SRL (f.25).
Cu privire la procesele verbale depuse la f.38-46 în dosar, acestea nu pot fi avute în vedere întrucât vizează perioade anterioare celei pentru care a fost solicitat preţul serviciilor prestate de contestator.
S-a mai invocat faptul că facturile pro forme emise de către contestatoare nu reprezintă documente de plată, nu au valoare contabilă şi pot avea cel mult caracterul de invitaţie/ofertă/propunere de prestare de servicii. Este adevărat că facturile pro forme nu reprezintă documente justificative pentru efectuarea plăţii, astfel cum susţine administratorul judiciar. Cu toate acestea instanţa apreciază că neemiterea facturilor fiscale nu este de natură a contrazice caracterul cert al creanţelor solicitate de către contestatoare, caracter cert ce rezultă din stipularea în contract a preţului lunar al serviciilor prestate coroborată cu prezentarea rapoartelor de activitate lunare. Potrivit clauzelor contractului, facturile sunt emise exclusiv în executarea obligațiilor asumate prin contract și nu au legătură cu nașterea lor. O dată asumate, obligațiile trebuie aduse la îndeplinire, în virtutea principiului forței obligatorii a contractului.
În raporturile dintre profesionişti legea nu limitează dovada obligațiilor la facturi acceptate, ci permite dovedirea acestora prin orice mijloace de proba. În speță, obligația debitoarei de a plăti preţul serviciilor prestate s-a născut odată cu semnarea contractului si nu odată cu emiterea facturii lunare. Nu se poate interpreta ca obligația de plata se naște pentru fiecare factura în parte, la data acceptării acesteia, fără a se lua în considerare existenta contractului si a clauzelor referitoare la executarea obligației de plata.
În raport de toate aceste considerente, instanţa constată caracterul cert şi lichid al sumelor solicitate de către contestatoare cu titlu de preţul lunar al serviciilor prestate conform art.4.1 din contract.
Cât priveşte caracterul exigibil al creanţei, acesta nu poate fi reţinut în raport de prevederile contratului potrivit cărora plata se va face lunar în termen de 15 zile de la data primirii facturii (art.4.2 din contract). Sumele evidenţiate în facturile pro forme depuse de către contestatoare vor deveni exigibile la 15 zile de la data primirii facturilor fiscale de către debitor.
Prin urmare, creanţa va fi înscrisă în tabelul creanţelor împotriva averii debitorului cu titlu de creanţă nescadentă, în temeiul art.102 alin.4 din Legea nr.85/2014, potrivit căruia creanţele nescadente la data deschiderii procedurii vor fi admise la masa credală şi vor fi îndreptăţite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de prezentul titlu.
În temeiul art.453 alin.1 Cpc, constatând culpa procesuală a debitorului care a căzut în pretenții, tribunalul îl va obliga pe acesta la plata către contestatoare a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite în parte contestaţia formulată de contestatorul MG, cu sediul în Bucureşti, în contradictoriu cu debitorul WEC, , prin administrator judiciar OI cu sediul în Bucureşti, şi administrator special RH cu sediul ales în sector 1, Bucureşti.
Dispune înscrierea creditorului MG, cu sediul în Bucureşti, în tabelul creanţelor împotriva averii debitorului WEC, cu suma de 248.132,68 lei, cu titlu de creanţă nescadentă.
Obligă debitorul la plata către contestator a sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 7 zile de la comunicarea hotărârii.
Apelul se va depune la Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17.04.2015.
Preşedinte, Grefier,
REC EC
Red. CRE/Thnred. AD
3 ex/28.04.2015
