Instanţa de fond l-a condamnat pe inculpatul P.D.M., la o pedeapsă de 2 (doi) ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1- 209 alin. 1 lit. a, g şi i Cod penal din anul 1969 , cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din anul 1969, cu aplicarea art. 320 ind.1 alin. 7 Cod procedură penală din anul 1969 (faptă săvârşită la data de 13/14.02.2013).
În temeiul dispoziţiilor art. 88 Cod penal din anul 1969, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.D.M. perioada reţinerii de 24 ore din data de 14.02.2013.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal din anul 1969, a aplicat inculpatului P.D.M., pe perioada executării pedepsei închisorii, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b Cod penal din anul 1969.
În temeiul dispoziţiilor art. 334 Cod procedură penală din anul 1969, a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului D. Că., din infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1- 209 alin. 1 lit. a, g şi i Cod penal din anul 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din anul 1969, în infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1- 209 alin. 1 lit. a, g şi i Cod penal din anul 1969.
L-a condamnat pe inculpatul D. C. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1- 209 alin. 1 lit. a, g şi i Cod penal din anul 1969, cu aplicarea art. 320 ind.1 alin. 7 Cod procedură penală din anul 1969 (faptă săvârşită la data de 13/14.02.2013).
În temeiul dispoziţiilor art. 88 Cod penal din anul 1969, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Damian Cătălin perioada reţinerii de 24 ore din data de 14.02.2013.
În temeiul art. 81 Cod penal din anul 1969, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani, stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal din anul 1969.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal din anul 1969, a aplicat inculpatului D. C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal din anul 1969, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 4 (patru) ani.
A constatat că părţile vătămate G. A. L., S. A., O. C. şi T. P., nu s-au constituit părţi civile în cauză întrucât şi-au recuperat prejudiciul în mod integral.
În temeiul dispoziţiilor art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal din anul 1969 a confiscat în folosul statului de la inculpatul P.D.M., un cleşte tip gură de lup, culoare albastru, folosit, ridicat de la inculpat şi depus la camera de corpuri delicte a IPJ Galaţi conform dovezii seria H nr. 0084599.
Instanţa de control judiciar a admis apelul declarat de inculpatul P.D.M. împotriva Sentinţei penale nr.71/21.01.2014 a Judecătoriei Galaţi şi a desfiinţat în parte Sentinţa penală nr.71/21.01.2014 a Judecătoriei Galaţi, numai cu privire la inculpatul Paţilea Daniel- Marius şi, în rejudecare :
A înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţiile privind condamnarea inculpatului P. D. M., iar în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatul P. D. M, din infracţiunea de furt calificat, prev. de art.208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1969, în patru infracţiuni de furt calificat, prev. de art.228 alin.1, art.229 alin. 1 lit. b şi d şi alin. 2 lit. d Cod penal, cu aplic. art.41 alin. 1 Cod penal şi cu aplic. art. 5 Cod penal.
În baza art. 396 alin.6, ref. la art.17 alin.2, art. 16 alin.1 lit. g, tz. a II-a Cod procedură penală şi la art. 231 alin.2 Cod penal, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului P. D.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat mai sus menţionate, luând act de împăcarea cu părţile vătămate G. A. L., S. A., O. C. şi T. P..
A constatat că inculpatul P. D.M. a fost reţinut preventiv în prezenta cauză pentru 24 de ore, în ziua de 14.02.2013.
În baza art.159 alin.2 Cod penal, a constatat stinse acţiunile civile privind pe părţile vătămate G. A. L., S. A., O. C. şi T. P.
A înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţia privind obligarea inculpatului P. D. M. la plata cheltuielilor judiciare către stat şi în baza art. 275 alin.1 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, a obligat pe inculpatul Paţilea Daniel- Marius la plata către stat a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la urmărirea penală şi la judecata în primă instanţă, iar pe părţile vătămate G. A. L., S. A., O. C. şi T.P. – la plata către stat a sumelor de câte 50 lei fiecare, cu acelaşi titlu, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu sunt contrare deciziei instanţei de control judiciar.
Instanţa de control judiciar a examinat cauza prin prisma motivelor de apel, precum şi din oficiu, în limitele prevăzute de art.417 alin.2 Cod procedură penală şi a constatat că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt, iar încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpaţii P. M. şi D.C.a fost stabilită în concordanţă cu legea penală în vigoare la data săvârşirii acestora.
Instanţa de control judiciar a considerat că hotărârea apelată trebuie modificată, în ce-l priveşte pe inculpatul apelant P. D. M., ca urmare a faptului că, după judecarea cauzei în primă instanţă, a intrat în vigoare, la data de 01.02.2014, Noul Cod penal, care constituie o lege penală mai favorabilă nu numai în ceea ce priveşte limitele speciale de pedeapsă, care sunt mai reduse, ci şi prin aceea că, potrivit prevederilor art. 231 Cod penal, fapta de furt calificat săvârşită în modalitatea reţinută în sarcina inculpaţilor este pedepsită numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 5 Cod penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea a făcut aplicarea art. 386 Cod procedură penală, şi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul P.D.M. , din infracţiunea de furt calificat, prev. de art.208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1969, în patru infracţiuni de furt calificat prev. de art. art. 228 alin.1, art.229 alin. 1 lit. b şi d şi alin.2 lit. b Cod penal, (dat fiind că faptele au fost comise prin violare de domiciliu) şi cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal.
Reţinerea a patru infracţiuni distincte de furt calificat a fost determinată de împrejurarea că, nefiind îndeplinită condiţia subiectului pasiv unic (bunurile au fost sustrase din patrimoniile a patru persoane vătămate distincte) nu a putut fi reţinută forma continuată a infracţiunii, prevăzută de art. 35 Cod penal.
Hotărârea apelată a fost modificată şi ca urmare a faptului că la primul termen de judecată în apel cu procedura legal îndeplinită, inculpatul a solicitat să se ia act de faptul că s-a împăcat cu părţile vătămate, fiind depuse la dosarul cauzei declaraţii notariale ale părţilor vătămate G.A.L., S.A., O.C. şi T.P..
Cu privire la incidenţa în cauză a prevederilor art. 231 Cod penal, potrivit cărora fapta de furt calificat săvârşită în modalitatea reţinută în sarcina inculpatului P.D.M. este pedepsită numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea, Curtea a reţinut următoarele:
Conform art. 159 alin. 1 din noul Cod penal, „împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres”. Potrivit alin. 3 al aceluiaşi articol, împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit şi dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei”.
Deşi în prezenta cauză momentul procesual prevăzut de textul de lege mai sus menţionat a fost depăşit – cauza aflându-se deja în faza de judecată în apel – Curtea apreciază, având în vedere dispoziţiile art. 5 din noul Cod penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile, că în speţă pot fi aplicate dispoziţiile art. 231 Cod penal, care prevăd posibilitatea împăcării părţilor în cazul infracţiunilor de furt prevăzute de art. 228, art. 229 alin.1, alin.2 lit. b şi c şi art. 230 Cod penal.
În acest sens, Curtea a avut în vedere, în primul rând, că instituţia împăcării părţilor este o instituţie juridică mixtă, în sensul că îmbină elemente de drept substanţial cu elemente de drept procesual. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale a României (reflectată îndeosebi în Decizia nr. 1470/08.11.2011, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 320 ind. 1 din Codul de procedură penală din 1969 sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile), principiul aplicării legii penale mai favorabile este incident şi în cazul împăcării părţilor, argumentele prezentate pe larg în cuprinsul deciziei pronunţate de instanţa de contencios constituţional regăsindu-şi pe deplin aplicabilitatea şi în cazul acestei instituţii prevăzute de legea penală.
Pe de altă parte, instanţa de control judiciar a considerat că, în cazul împăcării părţilor, fiind vorba despre o cauză care înlătură răspunderea penală legiferată în cursul judecării procesului, este evident că aceasta trebuie aplicată tuturor cauzelor aflate în curs de judecată, indiferent de stadiul procesual al acestora. O altă interpretare ar încălca principiul constituţional al egalităţii şi nediscriminării în faţa legii, în sensul că ar conduce la aplicarea unor tratamente diferenţiate unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă.
Problema de drept:
Aplicarea legii penale mai favorabile – motivat de faptul că după soluţionarea cauzei în primă instanţă şi până la soluţionarea căii de atac a intrat în vigoare o nouă lege penală. Instanţa de control judiciar a făcut aplicarea art. 231 Cod penal pentru împăcarea părților în cazul săvârşirii infracţiunii de furt după citirea actului de sesizare a instanţei de fond, invocând o decizie a Curţii Constituţionale a României (Decizia nr. 1470/08.11.2011, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 320 ind. 1 din Codul de procedură penală din 1969 sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile).
