Cerere de îndreptare a erorii materiale cu privire la modificarea cuantumului sumei la care pârâta a fost obligată să o plătească reclamantului.
Această eroare nu se încadrează în categoria erorilor materiale la care fac referire prevederile art. 281 Cod proc. civilă, ci constituie o veritabilă eroare de judecată, ce poate fi îndreptată doar de instanţa de control judiciar sesizată în calea de atac împotriva hotărârii.
Prin sentinţa nr. 579 pronunţată de Tribunalul Mureş la data de 14.10.2009 în dosarul nr. 2255./102/2008, s-a a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale pasive şi a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S.S.C. în contradictoriu cu pârâta A.F.P. R. şi s-a dispus obligarea pârâtei A.F.P. R. să restituie reclamantului suma de 5464 lei reprezentând taxa de poluare şi taxă de primă înmatriculare.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin cererea de îndreptare a erorii materiale reclamantul a solicitat corectarea erorii materiale din dispozitivul sentinţei civile nr. 652/15.10.2008 pronunţată în dosarul nr. 2255/102/2008 în sensul de a se preciza că suma solicitată de petent prin precizarea din 14.10.2008 este de 2989 lei actualizată cu rata inflaţiei şi nu suma de 2475 lei înscrisă în mod eronat în sentinţa de mai sus. S-a arătat că suma de 2475 lei a fost restituită de organul fiscal din totalul de 5465 lei, rămânând de restituit suma de 2989 lei. Prin încheierea din 10.06.2009 cererea a fost respinsă. După casarea şi trimiterea spre rejudecare a acestei cereri, judecătorul fondului a constatat că la termenul de judecată din 15.10.2008 reclamantul şi-a precizat cererea introductivă arătând că în baza O.G. nr.50/2008 pârâta i-a restituit suma de 2475 lei rămânând neachitată suma de 2989 lei din totalul de 5465 lei solicitat iniţial. Instanţa de fond a considerat cererea insuficient precizată întrucât prin cererea iniţială petentul a solicitat restituirea sumei de 5465 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare achitată în conformitate cu art. 117 lit. d din O.G. nr. 92/2003 iar ulterior organul fiscal, ca urmare a abrogării acestei taxe prin O.G. nr. 50/2008 privind taxa de poluare, a introdus o euro-taxă prin care a obligat debitorii fără acceptul acestora să achite diferenţa pentru o datorie care nu era certă lichidă şi exigibilă la momentul plăţii. Prin precizarea depusă şi necomunicată pârâtei, petentul a arătat că nu este de acord cu taxa de poluare, aspect care constituie o modificare a temeiului juridic al cererii de chemare în judecată ceea ce inadmisibil, modificarea legislativă neconstituind un temei juridic de precizare a cererii, motiv pentru care, prima instanţa, în limitele rejudecării, a calificat acţiunea pendinte ca întemeiată şi a admis cererea ca fondată.
Împotriva sentinţei a formulat recurs D.G.F.P. Mureş arătând că instanţa de fond a dat mai mult decât ceea ce s-a cerut. Se arată că, dacă prin cererea introductivă reclamantul a solicitat restituirea sumei de 5465 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare, după ce i-a fost restituită suma de 2475 lei, şi-a precizat cererea solicitând restituirea diferenţei reţinută de pârâtă ca fiind taxa de poluare, respectiv suma de 2989 lei. În mod eronat instanţa a obliga-o la restituirea întregii sume deşi o parte a acesteia fusese restituită. În continuarea motivării căii de atac, recurenta a dezvoltat motive ce ţin de legalitatea taxei de poluare şi concordanţa dispoziţiilor legale care o reglementează cu normele comunitare.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate precum şi din oficiu în raport de dispoziţiile art. 3041 C. pr. civ., instanţa consideră recursul fondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a fost sesizată cu o cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei nr. 652/15.10.2008 pronunţată în dosarul nr. 2255/102/2008 în sensul de a se preciza că suma solicitată de petent prin precizarea din 14.10.2008 este de 2989 lei actualizată cu rata inflaţiei şi nu suma de 2475 lei înscrisă în mod eronat în sentinţa de mai sus.
Conform art. 281 alin. 1 şi 2 C. pr. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea si susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum si orice alte erori materiale din hotarari sau incheieri pot fi indreptate din oficiu sau la cerere. Instanta se pronunta prin incheiere data in camera de consiliu. Partile vor fi citate numai daca instanta socoteste ca este necesar sa dea anumite lamuriri.
În speţă, instanţa de fond a judecat cererea în şedinţă publică în loc de camera de consiliu, pronunţând o sentinţă în loc de încheiere. Mai mult, prima instanţa, deşi a fost sesizată cu rejudecarea cererii de îndreptare a erorii materiale, a procedat la o rejudecare a fondului cererii introductive şi a precizării acesteia depăşind limitele casării cu nesocotirea dispoziţiilor imperative ale art. 315 alin. 1 C. pr. civ.
Cum prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2 C. pr. civ., în temeiul art. 304 alin 1 pct. 5 raportat la art. 312 alin. 3 şi 4 C. pr. civ., sentinţa urmează a fi casată iar cauza reţinută pentru rejudecare.
În rejudecare Curtea constată:
Prin cererea introductivă reclamantul S.S.C. a solicitat, în contradictoriu cu D.G.F.P. Mureş, restituirea sumei de 5465 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare. Ulterior, prin precizarea depusă la 15.10.2008 reclamantul a arătat că, în baza O.G. nr.50/2008 pârâta i-a restituit suma de 2475 lei rămânând neachitată suma de 2989 lei şi solicitând restituirea doar a acestei diferenţe. Prin sentinţa civile nr. 652/15.10.2008 instanţa a admis cererea precizată însă a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2475 lei, sumă ce fusese deja restituită de pârâtă din totalul de 5465 lei, şi a diferenţei de 2989 lei. Curtea apreciază că această eroare a instanţei de fond nu se încadrează în categoria erorilor materiale la care face referire dispoziţiile art. 281 C. pr. civ. şi care ar putea fi îndreptată la simpla cerere a celui interesat. În fapt, aceasta constituie o veritabilă eroare de judecată ce poate fi îndreptată doar de instanţa de control judiciar sesizată în calea de atac împotriva sentinţei de mai sus.
Aşa fiind, în rejudecarea cererii de îndreptare a erorii materiale, Curtea o va respinge ca inadmisibilă.
