În condiţiile în care pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, prin întâmpinare, şi cum formularea întâmpinării este obligatorie în cauza dedusă judecăţii, trebuia să se reţină odată cu constatarea decăderii pârâtului din dreptul de a formula cerere reconvenţională şi decăderea acestuia din dreptul de a invoca excepţii de ordin privat, în baza art. 247 coroborat cu art. 205 alin. 2, lit. b), art. 208 C. pr. civ. Excepţia necompetenţei teritoriale reţinute şi găsite întemeiate în baza art. 107 alin. C. pr. civ., învederează caracterul relativ al excepţiei, care ocroteşte un interes privat, al pârâtului în cazul de faţă, astfel că invocarea acesteia se afla exclusiv la îndemâna pârâtului, cu obligativitatea acestuia de a o consemna în cuprinsul întâmpinării depuse. Întâmpinarea respectivă reprezintă termenul in limine litis raportat la cererea principală despre care face vorbire prin asimilare art. 247 alin. 2 C. pr. civ., norma aplicându-se cu precădere excepţiilor relative care se ivesc în cursul cercetării procesului. A primi o altă interpretare, înseamnă cu evidenţă să nesocotim regimul juridic imperativ prescris consemnării în întâmpinare a excepţiilor procesuale, după cum şi regimul juridic prescris invocării şi rezolvării excepţiilor relative, prin aceasta şi cu nesocotirea normelor procedurale imperative înclinând imparţialitatea şi obiectivitatea instanţei în spaţiul arbitrariului judiciar.
I. Poziţia procesuală a reclamantului.
1. Constată că prin cererea înregistrată la Judecătoriei A. sub nr. 3.449 în data de 24 februarie 2014, reclamanta X în contradictoriu cu pârâtul Y având a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 897,02 lei cu titlu de pretenţii, 50 lei cheltuieli de mediere şi 67,86 lei cheltuieli de judecată, precum şi evacuarea din spaţiul proprietatea reclamantei.
1.1. În motivare, susţine că prin contractul de închiriere nr. din 01.07.2003, reclamanta a închiriat pârâtului un spaţiu cu destinaţia de locuinţă împreună cu suprafaţa de 100 mp teren, pe o perioadă de un an.
1.2. Cu toate că aceste locuinţe au regimul juridic de locuinţă de intervenţie şi se închiriază exclusiv angajaţilor reclamantei, în situaţia în care nu sunt suficiente cereri pentru ocuparea camerelor, acestea pot fi închiriate şi altor persoane. Astfel, pârâtul deşi nu este angajat al reclamantei, nefiind solicitări în anul 2003 din partea angajaţilor, societatea a avut posibilitatea să ofere spre închiriere această locuinţă, cu condiţia ca în cazul în care există solicitări din partea angajaţilor, aceasta să fie eliberată.
1.3. După expirarea locaţiunii, reclamanta susţine că pârâtul a continuat să utilizeze spaţiul, cu toate că în repetate rânduri reclamanta i-a solicitat să încheie un nou contract, dar el a refuzat. În prezent, pârâtul ocupă spaţiul fără nici un titlu şi figurează în evidenţele reclamantei cu un debit în cuantum de 897,02 lei, reprezentând contravaloare utilizare spaţiu.
1.4. În drept, a invocat dispoziţiile art. 1.357, art. 548 şi art. 555 C. civ, art. 223 C. pr. civ., iar în probaţiune a depus în copie istoricul de recuperare a creanţelor, cerere înregistrată la societatea reclamantă sub nr. /20.05.2013, scurt istoric întocmit la data de 11.06.2013, tabel daune facturate la chirie locuinţă, contract de închiriere nr. /01.07.2003, fişa de calcul, fişa suprafeţei locative, facturile fiscale, proces-verbal de mediere nr. /2013 întocmit la data de 14.11.2013 la Biroul de Mediator, contract de pregătire a medierii.
2. Prin răspuns la întâmpinarea formulată de pârât reclamanta a solicitat respingerea apărărilor pârâtului reiterând susţinerile din acţiune.
II. Poziţia procesuală a pârâtului.
3. Prin întâmpinarea înregistrată în data de 3 aprilie 2014, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii precizând că locuieşte în M Nr. 183, Comuna C, iar nu în spaţiul indicat de reclamantă.
3.1. Deşi, reclamanta afirmă în cererea principală că pârâtul că nu a avut şi nu are calitatea de angajat, acesta invocă cuprinsul Adeverinţei eliberată de Spitalul clinic şi al Adresei nr. /151/c/1102/2006, din care rezultă că pârâtul a fost angajat al reclamantei mai bine de 25 de ani şi acestuia i s-a reţinut chiria pentru locuinţa în litigiu începând cu data de 01.01.1978 din veniturile salariale.
3.2. Pârâtul mai arată că nu a primit nici o locuinţă în anul 2003, iar contractul la care se face referire reclamanta este nelegal, astfel că nu poate fi luat în discuţie.
3.3. Arată că anterior au existat două hotărâri judecătoreşti prin care s-a respins această pretenţie a reclamantei ca nefondată, deoarece nu a existat un contract valabil şi recunoscut de ambele părţi.
3.4. În probaţiune, a depus, în copie, act identitate, adresa nr. /1982, adresa nr. /1982, extras CF nr. C, adresa nr. 2007, adresa nr. 2006.
4. Ulterior depunerii întâmpinării, în data de 26 mai 2014 pârâtul a depus un înscris prin care a arătat că la locuinţa din M. nr. 183, Judeţul A a executat în regie proprie forarea unei fântâni şi a accesoriilor pentru funcţionarea acesteia, iar în cazul în care reclamanta susţine că această locuinţă îi aparţine, atunci să restituie pârâtului suma de 20.000 lei cu titlu de investiţie la imobilul din M Nr. 183, Comuna C.
III. Situaţia de fapt reţinută.
5. Din examinarea înscrisurilor cauzei, Judecătoria reţine că reclamanta a formulat cererea principală înregistrată la Judecătoria Arad în data de 24 februarie 2014, prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 897,02 lei cu titlu de pretenţii contractuale pentru imobilul închiriat pârâtului, evacuarea pârâtului din spaţiul proprietatea reclamantei şi plata cheltuielilor de judecată, în raport de care pârâtul a depus întâmpinarea din data de 3 aprilie 2014 formulând ulterior o cerere prin care consemnează pretenţia proprie în raport cu acţiunea reclamantei pretinzându-i plata sumei de 20.000 lei cu titlu de investiţie realizată la imobil.
5.1. Judecătoria reţine că instanţa investită iniţial, Judecătoria Arad, după ce a parcurs procedura scrisă premergătoare comunicând cererea principală şi întâmpinarea, a stabilit primul termen de judecată în data de 30 mai 2014.
5.2. Judecătoria reţine că instanţa investită iniţial, la termenul de judecată din data de 30 mai 2014, în practicala şi dispozitivul Încheierii s-au consemnat următoarele susţineri şi dispoziţii relevante:
+ susţinerea pârâtului că are domiciliul în Satul M. Nr. 183, Comuna C., Judeţul Arad, că nu există o construcţie a reclamantei la adresa din M. Str. G. Nr. 3, respectiv că îşi menţine poziţia afirmată prin întâmpinare calificând înscrisul de la fila 73 dosar ca fiind o cerere reconvenţională;
+ dispoziţia instanţei de a constata decăderea pârâtului din dreptul de a formula cerere reconvenţională punându-i în vedere pârâtului că are posibilitatea de a înregistra această acţiune la instanţa competentă material şi teritorial;
+ susţinerea pârâtului constând în invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Arad în raport cu domiciliul său;
+ dispoziţia instanţei de a comunica reclamantei pe calea citării solicitarea de a-şi exprima poziţia cu privire la excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Arad.
5.3. Judecătoria reţine că hotărârea de declinare a fost motivată în drept pe dispoziţiile art. 107 alin. 1 C. pr. civ. raportat la prevederile HG nr. 337/1993.
IV. Hotărârea.
6. În baza celor reţinute, în temeiul art. 130 alin. 3, alin. 4 şi art. 208 coroborat cu art. 131 alin. 1, art. 132, art. 133, art. 134, raportat la art. 94 pct. 1, lit. j), lit. d), art. 107 alin. 1, art. 113 alin. 1, pct. 4, art. 116 şi art. 123 alin. 1 C. pr. civ., Judecătoria constatând nelegalitatea declinării de competenţă va admite excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Lipova declinând Judecătoriei Arad judecarea cauzei şi, ca urmare a constatării conflictului negativ de competenţă, va suspenda judecata trimiţând dosarul Tribunalului Arad pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
6.1. Considerentul principal al ivirii conflictului negativ de competenţă provine din corecta interpretare a dispoziţiilor procedurale relevante în materia obligativităţii depunerii întâmpinării şi al regimului juridic prevăzut de înscrierea în cuprinsul acesteia a menţiunilor obligatorii, între care figurează şi faptul invocării unor excepţii procesuale. De asemenea, definitoriu este regimul juridic aplicabil excepţiilor calificate a fi de ordin relativ.
6.2. În speţă, în condiţiile în care pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, prin întâmpinare, şi cum formularea întâmpinării este obligatorie în cauza dedusă judecăţii, pentru o acţiune în răspundere civilă delictuală, Judecătoria Arad trebuia să reţină odată cu constatarea decăderii pârâtului din dreptul de a formula cerere reconvenţională şi decăderea acestuia din dreptul de a invoca excepţii de ordin privat, în baza art. 247 coroborat cu art. 205 alin. 2, lit. b), art. 208 C. pr. civ.
6.3. Excepţia necompetenţei teritoriale reţinute şi găsite întemeiate în baza art. 107 alin. C. pr. civ. de Judecătoria Arad, învederează caracterul relativ al excepţiei, care ocroteşte un interes privat, al pârâtului în cazul de faţă, astfel că invocarea acesteia se afla exclusiv la îndemâna pârâtului, cu obligativitatea acestuia de a o consemna în cuprinsul întâmpinării depuse. Întâmpinarea respectivă reprezintă termenul in limine litis raportat la cererea principală despre care face vorbire prin asimilare art. 247 alin. 2 C. pr. civ., norma aplicându-se cu precădere excepţiilor relative care se ivesc în cursul cercetării procesului.
6.4. A primi o altă interpretare, înseamnă cu evidenţă să nesocotim regimul juridic imperativ prescris consemnării în întâmpinare a excepţiilor procesuale, după cum şi regimul juridic prescris invocării şi rezolvării excepţiilor relative, prin aceasta şi cu nesocotirea normelor procedurale imperative înclinând imparţialitatea şi obiectivitatea instanţei în spaţiul arbitrariului judiciar.
Notă. Tribunalul Arad, în data de 27.10.2014, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.
