DREPT CIVIL
ART.36 DIN LEGEA NR. 7/1996. INADMISIBILITATEA STABILIRII DREPTULUI DE PROPRIETATE PE CALEA ACŢIUNII ÎN RECTIFICARE.
Reclamanta neavând stabilit dreptul de proprietate asupra imobilului în discuţie, înscrierea în cartea funciară nu este susceptibilă de a fi rectificată, aspectele invocate cu privire la folosinţa faptică fiind irelevante sub aspectul admisibilităţii acţiunii în rectificare.
Decizia civilă nr. 3249/29 mai 2013 a Curţii de Apel Oradea
(dosar civil 1871/218/2011)
Prin Sentinţa civilă nr. 1338/2012 pronunţată de Judecătoria Carei a fost admisă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul G.D.V.
A fost respinsă excepţia litispendenţei în condiţiile art. 163 C.proc.civ.
A fost respinsă excepţia netimbrării legale a acţiunii.
A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Andrid.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comunei Dindeşti şi în consecinţă:
A fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamanta SC A. SRL, aşa cum a fost precizată, prin administrator S., împotriva pârâţilor N. I., P. A., V. I., V. E., C.G., R. J.K., CONSILIUL LOCAL ANDRID prin PRIMAR pentru STATUL ROMÂN şi COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991 ANDRID, pentru constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra fermei agrozootehnice din localitatea Dindeşti, comuna Andrid, judeţul Satu Mare şi teren aferent, privind rectificarea c.f.
Reclamanta a fost obligată să plătească intervenientului G.D.V., suma de 19,00 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Au fost respinse cheltuielile de judecată solicitate de celelalte părţi, ca nefiind justificate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a apreciat că acţiunea reclamantei nu este întemeiată din mai multe motive, astfel:
Din actele de la dosar rezultă că reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâţii indicaţi să se constate faptul că a cumpărat prin licitaţia publică un mare număr de imobile, grajduri şi teren aferent, situate în localitatea Dindeşti, judeţul Satu Mare, precizate detailat pe loturi şi parcele în acţiunea principală.
Pentru dovedirea acţiunii s-a depus adeverinţa de la Primăria comunei Andrid, contractul de vânzare-cumpărare şi extrase CF.
Motivarea principală a acţiunii este aceea că scriptic ar fi mai mare decât cea stabilită prin Hotărârea nr. 7519/1996 a Judecătoriei Satu Mare, în şedinţa publică din 29.06.2011, reprezentanta reclamantei a arătat că este vorba de o acţiune care are la bază art. 28, art. 29 din Legea nr. 18/1991 şi rectificarea CF potrivit Legii nr. 7/1996, arătând, de asemenea, că între părţi au mai existat astfel de cauze, existând pe rolul instanţei un dosar care a fost suspendat până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acestei cauze, având ca obiect plângere la legea fondului funciar.
Instanţa de fond a apreciat că motivele invocate de către intervenientul G.D.V. sunt parţial întemeiate ca şi cele invocate de către pârâta COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991 ANDRID.
Dreptul de proprietate al reclamantei SC A.SRL s-a dobândit prin licitaţie publică şi s-a înscris în cărţile funciare conform extraselor de carte funciară nr. 1386, 1385, 1369, 1368, terenuri înscrise în registrele de carte funciară, conform unei hotărâri judecătoreşti definitive.
Toate documentele au putut fi prezentate şi s-au prezentat de către reclamantă cu ocazia dezbaterilor din acel dosar.
Instanţa de fond verificând încheierile date în dosarul soluţionat de Tribunalul Satu Mare, a observat că reclamantei i s-a propus efectuarea unei expertize judiciare de către expert topografic autorizat care ar fi putut delimita spaţiul efectiv folosit şi cel solicitat de reclamantă, însă aceasta a dorit ca litigiul să fie soluţionat doar pe baza actelor de la dosar, însă nu este relevant faţă de complexitatea cauzei şi opoziţia pârâtelor.
Instanţa de fond a apreciat în aceste condiţii că acţiunea reclamantei, cu cererile conexe nu este dovedită, nefiind îndeplinite prevederile art. 28 din Legea nr. 18/1991 şi art. 111 C.proc.civ.
La fila nr. 73 în data de 12.03.2012, s-a întocmit şi este depus procesul verbal de cercetare la faţa locului, cu ocazia deplasării instanţei la ferma SC A.din Dindeşti, iar potrivit acestui proces verbal instanţa de fond a concluzionat după ascultarea tuturor părţilor implicate că în urma unei expertize extrajudiciare făcute de firma S. a reieşit că aceste 86 de arii pe care le deţine reclamantul scriptic, în realitate în urma măsurătorilor reprezintă toată suprafaţa împrejmuită, acest lucru nu poate să fie luat în considerare de către instanţă, deoarece expertiza în cauză, a fost una extrajudiciară, în care intervenientul şi pârâţii nu au fost parte, iar aşa cum s-a arătat mai sus, reclamanta a refuzat efectuarea unui raport de expertiză judiciară, considerând că instanţa va lua act de expertiza extrajudiciară întocmită de firma S. Potrivit susţinerilor primarului comunei Andrid acesta a arătat că terenul per total are o întindere de 2 ha şi 40 arii, iar 86 de arii are intabulat S., administratorul firmei A., incluzând şi construcţiile, iar diferenţa de 1 ha şi 60 de arii ar fi revenit foştilor proprietari care ar fi primit în altă parte suprafaţa echivalentă în extravilanul comunei Dindeşti, acest lucru reiese din adresa de la fila 92 înaintată instanţei de către Primăria comunei Andrid, unde după ce au fost nominalizate persoanele şi suprafeţele deţinute se arată că suprafaţa deţinută înainte de colectivizare în perimetrul fermei din localitatea Dindeşti au fost trecute în proprietatea privată a comunei Andrid, întrucât acestora sau moştenitorilor lor li s-a reconstituit dreptul de proprietate pe un alt amplasament aşa cum s-a arătat mai sus.
Tot în cadrul cercetării la faţa locului, instanţa de fond a reţinut că acest litigiu s-a încercat să se rezolve iniţial pe cale amiabilă, dar nu s-a ajuns la nici o finalitate, existând o procedură legală pentru a se atribui terenurile, în prezent intervenientul G.D.V. are înregistrată la Primăria Andrid o cerere prin care acesta solicită cumpărarea unei suprafeţe de teren, dar momentan această procedură este suspendată până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei cauze.
Instanţa de fond a constat că în incinta împrejmuirii făcute de reclamanta SC A.SRL, primarul comunei Andrid a arătat că acolo există un drum public care a deservit înainte de desfiinţarea CAP-ului pentru a se asigura transportul în incinta acestuia, iar acest drum trece chiar prin faţa grajdului pe care intervenientul G.D.V. l-a cumpărat de la pârâtul R. V., potrivit antecontractului de vânare cumpărare nr. 62/.22.09.2009 aflat la fila 108 din dosarul nr. 1166/83/2009 al Tribunalului Satu Mare, unde obiectul acestui contract este cota de 40% din grajdul situat între vecinii Vezendan Gheorghe situat pe nr. top. 1238/2 şi SC A. situat pe nr. top 1238/4/a ce a format proprietatea numitului R.V., dobândită cu titlu de cumpărare la licitaţie publică de la fostul CAP Dindeşti, în baza chitanţei nr. 678/26.02.1992, preţul de vânzare cumpărare s-a stabilit de comun acord la suma de 45.000.000 lei care a fost achitată în termen de 6 luni de la data încheierii prezentul act, posesia asupra imobilului înstrăinat predându-se la data de 22.09.2009 momentul încheieri acestui act, astfel încât acesta consideră instanţa că are calitate procesuală, justificând un interes în cauză; acelaşi intervenient a cumpărat şi de la V.G., alte imobile în natură silozuri, în cuprinsul aceleiaşi ferme fiind identificate sub nr. top 1238/1, 1238/2, 1238/3, 1238/4, 1206/2, iar preţul s-a stabilit de comun acord la suma de 10.000 lei, ce urmează a fi achitat conform înţelegerii între părţi la momentul înscrierii terenului în CF de către intervenient. Potrivit concluziilor expertului S.A., care a întocmit un raport tehnic în dosar nr. 1763/218/2006, reiese că cele două silozuri au nr. topografice care nu aparţin SC A. SRL, iar potrivit aceluiaşi expert suprafeţele înscrise în favoarea SC A. SRL nu sunt conforme cu folosinţa, având intabulat SC A.8811 mp, iar aceasta foloseşte o suprafaţă de 24162 mp, iar în schiţa de comasare întocmită de SC S. SRL s-au comasat şi terenuri care nu sunt înscrise pe SC A. SRL Dindeşti.
Cu privire la cele arătate mai sus, cererea de intervenţie formulată de către intervenientul G.D.V., instanţa de fond a considerat-o ca fiind întemeiată, admiţând-o atât în principiu, cât şi pe fond, deoarece potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. M.V., filele 48-49 de la dosar, aceasta fiind o expertiză judiciară, efectuată la dispoziţia instanţei, este efectuată în cadrul unui alt proces care a avut ca obiect abuz în serviciu şi complicitate la abuz dosar înregistrat sub. nr. 480/P/2006, din reiese cu claritate faptul că suprafaţa pentru care C. I. este proprietar tabular este de 5800 mp şi foloseşte o suprafaţă de 7408 mp, iar societatea SC A. Dindeşti este proprietara tabulară a unei suprafeţe de 8821 mp şi foloseşte o suprafaţă de 2 ha şi 5000 mp, iar modul în care cei în cauză îşi exercită posesia comparativ cu situaţia lor tabulară este prezentată în planşa anexată raportului de expertiză, fila 50 de la dosar, confirmându-se cele arătate mai sus.
Instanţa de fond a constatat că proprietarii tabulari, persoanele fizice au în proprietate un teren extravilan în echivalent în perimetrul comunei Andrid. Pentru terenurile extravilane sunt aplicabile dispoziţiile legilor speciale ale fondului funciar, deoarece proprietarii tabulari de dinainte de cooperativizare şi-au pierdut dreptul lor de proprietate, iar pentru a se reintra în drepturile avute trebuiau să urmeze calea specială instituită de legea fondului funciar, să solicite şi să obţină titlu de proprietate şi eventual, după intabularea titlului să se solicite o acţiune în prestaţie tabulară prin care reclamanta să cumpere de la persoanele care erau îndreptăţite să solicite reconstituirea dreptului de proprietate.
Persoanele care au figurat în regimul vechi de carte funciară au solicitat terenurile avute anterior intrării în CAP, dar au primit titluri pe alte amplasamente din partea Primăriei Andrid. După obţinerea titlurilor de proprietate pentru alte amplasamente, terenul din litigiu a intrat în proprietatea Primăriei Andrid, vechile coli funciare pierzându-şi valabilitatea deoarece terenurile extravilane nu mai sunt evidenţiate pe nr. top vechi, ci pe nr. cadastrale noi, după care sunt emise titlurile de proprietate.
Din cauza acestor aspecte semnalate mai sus, instanţa de fond a considerat că natura juridică a acţiunii nu poate fi acţiune în constatare sau realizare, nici de rectificare de coli vechi de CF, singura natură juridică de interpretare a acestei acţiuni poate fi doar de reconstituire pe baza fondului funciar, iar reclamanta nu şi-a precizat acţiunea pe legea fondului funciar, iar chiar dacă aceasta ar fi făcut-o, prima instanţă consideră că reclamanta nu ar fi făcut dovada parcurgerii căii administrative prevăzute de legea specială. Mai mult decât atât, terenul din litigiu a intrat deja în proprietatea Primăriei Andrid, aceasta este în măsură să atribuie fără plată, aceste terenuri persoanelor implicate în temeiul legii fondului funciar ori are posibilitatea să atribuie prin vânzare la licitaţie în mod oneros. Instanţa de fond consideră că această ultimă teză ar fi soluţia corectă deoarece primăria nu mai poate atribui în mod gratuit din patrimoniul său nici un teren, fiind depăşite termenele de atribuire. Cu privire la precizarea că această acţiune ar fi o acţiune de rectificare de CF privind întinderea de teren, această acţiune prima instanţă o consideră ca fiind nelegală, tocmai din cauza existenţei dispoziţiilor legale speciale în materia mai sus arătată. Este greu de acceptat ideea unei erori în privinţa întinderii terenului aşa cum arată în motivarea acţiunii reclamanta, deoarece în urma studiului rapoartelor tehnice depuse la dosar de către experţii numiţi de către instanţă, există o diferenţă mare între suprafaţa de 0,86 ha ce are intabulat A.la suprafaţa de 2,46 ha pe care aceasta o foloseşte în prezent.
Pentru considerentele arătate mai sus, instanţa de fond consideră acţiunea reclamantei ca fiind neîntemeiată, deoarece nu se poate rectifica un nr. top care sub efectul legii fondului funciar şi cadastrului şi-a pierdut efectul, fiind reorganizate împărţirile de teren extravilan pe sistem cadastral, prin urmare instanţa de fond a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul G.D.V.
Instanţa de fond a respins excepţia litispendenţei în condiţiile art. 163 C.proc.civ.; excepţia netimbrării legale a acţiunii; excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Andrid şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comunei Dindeşti şi în consecinţă a respins acţiunea potrivit dispozitivului Sentinţei civile nr. 1338/2012.
Împotriva sentinţei civile cu nr. de mai sus, reclamanta SC A SRL Dindeşti Fermă, prin administrator S., prin avocat, a declarat apel, solicitând admiterea căii de atac promovate şi cu titlu de consecinţă admiterea acţiunii în rectificare încheiere de CF şi respingerea cererii de intervenţie în interes personal a intervenientului-intimat ca fiind făcută de o persoana fără interes în cauză; cu cheltuieli de judecată atât la fond cât şi în apel, şi la prima judecată pe fond: taxa timbru şi onorar avocat.
Prin Decizia civilă nr. 183/Ap din 29 Octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Satu – Mare s-a respins apelul formulat de apelantul S.C. A S.R.L., în contradictoriu cu intimaţii: N. I., P. A., V. I., V. E., C.G., R. J.K., PRIMĂRIA ANDRID PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL ANDRID PRIN PRIMAR în reprezentarea STATULUI ROMÂN, COMISIA DE APLICARE A LEGII 18/1991 ANDRID, şi G. D.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanta – apelantă şi-a întemeiat acţiunea în drept pe dispoziţiile art. 28 din L.18/1991, astfel că nu pot fi acceptate criticile acesteia în sensul că motivele pe care se sprijină hotărârea sunt străine de natura cauzei şi că natura acesteia a fost schimbată de instanţă.
Doar prin completarea de acţiune se invocă dispoziţiile Legii nr. 7/1996. Pe de altă parte, instanţa este cea care face încadrarea pretenţiei dedusă judecăţii, în motivare prima instanţă analizând acţiunea reclamantei din perspectiva ambelor temeiuri invocate, arătând ca reclamanta nu îşi poate reglementa situaţia decât prin reconstituirea dreptului de proprietate şi nu în baza art. 36 din L.7/1996.
În ce priveşte acţiunea în rectificare de carte funciară, în mod corect instanţa de fond a arătat că nu sunt întrunite condiţiile pentru admiterea acesteia, existând o diferenţă mare între suprafaţa cu care reclamanta figurează ca proprietar şi cea folosită – situaţie ce exclude existenţa unei erori în privinţa întinderii terenurilor.
Având în vedere cele de mai sus, instanţa în temeiul art. 296 Cod proc.civ., a respins apelul reclamantei ca neîntemeiat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A.SRL DINDEŞTI solicitând în principal admiterea recursului, modificarea deciziei civile nr. 183/29 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Satu – Mare şi a sentinţei civile nr. 1338/2012 pronunţată de Judecătoria Carei, cu consecinţa admiterii acţiunii şi respingerea cererii de intervenţie formulată de intervenientul G.D.
În subsidiar s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor cu reţinerea cauzei spre soluţionare în vederea efectuării raportului de expertiză topografică, cu consecinţa admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată şi respingerea cererii de intervenţie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Carei a solicitat a se constata că a dobândit dreptul de proprietate cu titlu de licitaţie publică asupra unor imobile construcţii, iar în temeiul art. 28-29 din Legea 18/1991 şi asupra terenului aferent acestora în suprafaţă de 2,60 ha înscrise în CF 72, 289. 804, 940, 997, 999, 1000, 1093, 1368, 1369, 1385 şi 1386 solicitând totodată alipirea şi dezlipirea unor suprafeţe de teren, conform raportului de expertiză extrajudiciară.
Ulterior a formulat o precizare de acţiune prin care a solicitat rectificarea de CF în ceea ce priveşte suprafaţa de teren dobândită în temeiul art. 28-29 din Legea 18/1991 din 8800 mp în suprafaţă de 2 ha şi 6067 mp, înscrisă în CF-urile mai sus menţionate.
A considerat recurenta că atât hotărârea primei instanţe cât şi cea a instanţei de apel sunt nelegale instanţa făcând o aplicare greşită a legii, potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 Cod procedură civilă.
Arată astfel recurenta că prezenta este o acţiune în rectificare de CF, iar temeiul de drept este art. 36 din Legea 7/1996.
Din acest punct de vedere, nu poate fi primită susţinerea instanţei de fond, potrivit căreia calea de urmat este o acţiunea de reconstituire pe fond funciar, în condiţiile în care dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcţiilor a fost dobândit ex-lege, fiind un teren necesar pentru utilizarea normală a acestor construcţii cu specific agricol.
A subliniat apoi că susţinerea instanţelor de judecată cum că terenul a intrat în patrimoniul Primăriei Andrid nu poate fi primită, neexistând nici un text legal în baza căruia să se efectueze această trecere.
A învederat apoi că terenul în litigiu nu este un teren care să facă parte din categoria terenurilor rămase neatribuite, deoarece pe acest teren se află amplasate construcţii agrozootehnice, cumpărate prin licitaţie publică de către aceasta, iar dispoziţiile legale aplicabile sunt prevăzute de art. 28-29 din Legea 18/1991 modificată, împrejurare întărită şi de faptul că terenul în litigiu nu a fost reconstituit persoanelor ce s-au înscris în CAP cu acest teren, acestea primind în compensare teren pe un alt amplasament.
A considerat că, din moment ce a dobândit dreptul de proprietate în baza unor hotărâri judecătoreşti pentru suprafaţa de 0,88 ha nu mai este necesară obţinerea unei alte hotărâri judecătoreşti pentru diferenţă, îndreptăţirea la terenul aferent în temeiul art. 28-29 din Legea 18/1991 fiind deja stabilită.
Cu privire la raportul de expertiză a arătat că nu a solicitat efectuarea unui raport de expertiză judiciar, însă niciuna dintre părţi nu a contestat raportul de expertiză extrajudiciar depus în cauză, iar în măsură în care instanţa consideră că e necesar a se efectua un raport de expertiză judiciar subliniază că-şi susţine cererea formulată spre rejudecare.
Referitor la cererea de intervenţie formulată de intervenientul G. D. a arătat că, considerentele instanţelor sunt neîntemeiate, instanţa făcând o greşită interpretare a probelor existente la dosarul cauzei.
Astfel, arată că, grajdul din care intervenientul deţine cota de 40% nu este situat în incinta fermei, fiind situat dincolo de gardul despărţitor, iar terenul în litigiu nu are nici o legătură cu terenul pe care se află amplasat grajdul din care intervenientul deţine cota de 40%.
Pe de altă parte, a arătat că printr-un antecontract de vânzare – cumpărare cu dată certă, V.G. s-a obligat să vândă către intervenientul din prezenta cauză dreptul de proprietate pentru un siloz, pentru preţul de 10.000 RON ce ar urma să fie achitat la momentul în care V. urma să-şi intabuleze dreptul la proprietate supra acestei construcţii, însă recurenta a încheiat cu acelaşi vânzător un contract autentic de vânzare – cumpărare, prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra silozului.
Or, problema existenţei acestui contract a fost tranşată printr-o hotărâre judecătorească, prin care s-a stabilit faptul că intervenientul poate solicita de la V. G., cel mult daune interese.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 Cod procedură civilă; art. 312 alin. 3, 4 şi 61 Cod procedură civilă, art. 28-29, art. 36 din Legea 7/1996.
La dosarul cauzei au depus întâmpinare intimaţii G.D.V. şi Comisia Locală de Fond Funciar Andrid, ambii intimaţi solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul intervenient G. D. a arătat că, natura juridică a acţiunii de faţă nu poate fi decât aceea de reconstituire pe baza fondului funciar, însă reclamanta nu şi-a precizat acţiunea pe legea fondului funciar, acţiune care oricum ar fi inadmisibilă pentru neparcurgerea procedurii administrative.
Intimata Comisia Locală de Fond Funciar Andrid, prin întâmpinarea depusă la dosar a arătat că problema întinderii suprafeţei necesare desfăşurării activităţii de către recurenta – reclamantă s-a stabilit prin sentinţa civilă 75220/25 octombrie 1996 şi sentinţa civilă nr. 7519/25 octombrie 1996 a Judecătoriei Satu – Mare.
Examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, instanţa de recurs a constatat a fi nefondat urmare a considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Astfel, prin cea dintâi critică invocată în cauză, recurenta – reclamantă SC „A” SRL Dindeşti arată că, acţiunea dedusă judecăţii este o acţiune în rectificare de CF, astfel cum ea a fost precizată în temeiul art. 36 din Legea 7/1996, încercând prin promovarea acesteia a aduce o corespondenţă între situaţia faptică de folosinţă şi cea scriptică de intabulare, sens în care a apreciat că este eronată reţinerea instanţei de fond cum că, calea de urmat este o acţiune în reconstituirea dreptului de proprietate întemeiată pe prevederile legii fondului funciar.
Cu privire la această critică este de precizat că, rectificarea înscrierilor de carte funciară este mijlocul juridic specific de stabilire a concordanţei dintre starea tabulară şi situaţia juridică reală a imobilului, prin rectificare asigurându-se după caz fie înlăturarea înscrierilor inexacte şi restabilirea stării tabulare anterioare, fie modificarea înscrierilor inexacte sau incomplete şi corectarea în acest fel a cuprinsului cărţii funciare.
Art. 36 din Legea 7/1996, enumeră cazurile în care se poate cere rectificarea înscrierilor de CF şi anume dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greşit calificat, nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului.
În speţă prin promovarea acţiunii în rectificare, reclamanta a urmărit practic recunoaşterea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2 ha şi 6067 mp, aferent construcţiilor dobândite prin licitaţie publică, în temeiul art. 28 – 29 din Legea 18/1991, invocând neconcordanţa dintre realitatea faptică imobiliară şi înscrierea efectivă.
Ori, în condiţiile în care reclamanta nu are stabilit dreptul de proprietate asupra imobilului în discuţie înscrierea în carte funciară nu este susceptibilă de a fi rectificată, aspectele invocate cu privire la folosinţa faptică fiind irelevante sub aspectul admisibilităţii acţiunii în rectificare în sensul solicitat.
Tot astfel, împrejurarea că dreptul de proprietate al persoanelor vizate de art. 28 din Legea 18/1991 izvorăşte din lege, nu conduce la admisibilitatea directă a acţiunii în rectificare, cum greşit consideră recurenta, fiind necesar în prealabil a se obţine recunoaşterea dreptului de proprietate care poate avea loc printr-o acţiune în realizare, acţiunea în rectificare fiind subsecventă celei dintâi, după cum s-a arătat.
În ceea ce priveşte aspectele invocate cu privire la inexistenţa interesului juridic al intervenientului G.D.V., s-a precizat că prin cererea de intervenţie acesta nu a dedus judecăţii nici o pretenţie în sensul recunoaşterii sau realizării unui eventual drept al său, solicitând doar respingerea acţiunii principale, aşa încât deşi cererea de intervenţie a fost intitulată ca fiind o intervenţie în interes propriu, aceasta reprezintă practic în realitate o cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâţilor, împrejurare faţă de care se constată a fi lipsite de relevanţă juridică în actualul cadru procesual raportat la limitele investirii, susţinerile recurentei legate de inexistenţa dreptului de proprietate asupra silozului sau neamplasarea grajdului proprietatea acestuia pe terenul în cauză.
Prin urmare, neputând fi reţinute criticile invocate la adresa hotărârii recurate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 Cod procedură civilă s-a respins recursul ca nefondat.
